Este visul a milioane de oameni.

Să fie complet auto-suficienți.

Să-și cultive in totalitate propria hrană și

să nu mai meargă niciodată la magazinul alimentar.

Dar pentru mulți oameni
este doar atât: un vis.

Facilitățile sistemului actual alimentar

global, industrializat îl fac prea comod.

Prea convenabil. Prea ademenitor și te
ajută să economisești timp.

Explorez subiectul alimentației 
de aproape un deceniu

și încă de la început mi-am pus
o întrebare arzătoare:

Aș putea ieși în afara sistemului
agricol industrializat (Big Ag)?

Aș putea trăi fără magazine 
alimentare și restaurante?

Nimic ambalat sau procesat,

nimic transportat dintr-un loc îndepărtat.

Aș putea cultiva și procura propria hrană
în proporție de 100%,

tot ceea ce consum, timp de un an întreg?

Acestea sunt exact călătoria și misiunea

în care m-am decis să pornesc

și acum sunt aici pentru a-mi 
împărtăși povestea cu voi.

(muzică)

(muzica se oprește brusc)
Dar un detaliu major:

Aveam foarte puțină experiență 
în a-mi cultiva hrana.

Când locuiam în San Diego

aveam câteva paturi ridicate
unde cultivam ceva verdețuri,

roșii și plante aromatice,
dar, din postura de călător

din ultimii șapte ani,

nu am reușit să mă stabilesc 
într-un loc suficient de mult

pentru a-mi cultiva propria hrană.

Așa că, pentru a putea face acest lucru,

ar fi trebuit să mă stabilesc undeva.

Și locul pe care l-am ales este Orlando, Florida,

unde mă aflu chiar acum.

În afară de faptul că eram un novice 
într-ale cultivatului hranei,

eram, de asemenea, nefamiliarizat 
cu această locație din Orlando, Florida.

Și urma să-mi acord doar doi ani aici

înainte să plec din nou în călătorie.

Așadar trebuia să mă apuc de cultivat
imediat ce am ajuns aici.

Dar nu aveam grădină, nu dețineam

niciun fel de pământ și nu aveam aproape
deloc experiență

cu căutatul și culesul hranei 
în statul Florida.

Am ales Florida pentru a putea cultiva
hrană pe tot parcursul anului.

Și am ales Orlando pentru că am trecut

pe aici de câteva ori și am întâlnit

o comunitate grozavă de oameni
care fac permacultură și își cultivă hrana.

Mai exact, am ales comunitatea din
Audobon Park

pentru că aici se află prietenii mei

de la Fleet Farming care fac permacultură

și era deja o mișcare aici

de a transforma peluzele din fața casei 
în grădini.

Așadar, aici aș fi putut beneficia de
ajutorul necesar.

Am trecut repede la treabă 
pentru a cunoaște oameni

din cartierul meu și le-am propus

să le transform peluzele în grădini.

Nu a fost greu să găsesc doritori

pentru că era o înțelegere destul
de avantajoasă.

Peluza lor plictisitoare ar fi fost
transformată într-o grădină,

eu aș fi făcut aproape toată treaba,

aș fi acoperit toate costurile,
iar ei ar fi putut mânca

toată hrana preferată 
chiar din curtea din față.

De fapt, am avut în curând 
o listă de peluze

mai mare decât m-aș fi
putut descurca.

Transformarea a fost
incredibil de rapidă

și în decursul a doar câteva luni

cultivam mai multă hrană
decât puteam mânca eu

sau împărți cu prieteni din cartier.

Am ajuns să creez șase loturi mici

toate la o distanță ușor accesibilă
unul de celălalt cu bicicleta.

În tot acest timp, învățam ce am de făcut.

Am participat la întâlnirile locale 
precum ”Permacultura în Orlando”,

am fost voluntar în grădină
cu Fleet Farming,

am vizitat ferme, grădini și pepiniere,

am urmat cursuri de culegător cu 
culegători locali,

precum Green Deane,
am citit cărți scrie de cultvatori locali,

am urmărit clipuri online
și multe altele.

Pentru locuință, am construit

o casă mică și simplă în curtea din spate

a unui membru al comunității 
pe care l-am cunoscut.

Și în schimbul spațiului
pe care îl folosesc,

i-am transformat monocultura de iarbă
într-un supermarket chiar la el acasă.

Pornind de la zero, mi-a luat zece luni

să mă simt confortabil și pregătit
să-mi încep proiectul de un an.

11 noiembrie 2018 avea să fie prima zi.

Din acest moment, era timpul
să mă hrănesc 100% doar

din grădinile mele și cu ce 
hrană urma să culeg.

Acum, când spun 100%,
chiar asta vreau să spun.

Fără magazine alimentare sau restaurante.

Fără băuturi la bar.

Nimic ambalat sau procesat.

Nimic transportat pe distanțe lungi.

Fără piață.

Nimic măcar nu puteam apela 
la cămara prietenilor

sau să merg la ei în grădină
sau în pădurile grădină.

De ce să nu apelez la grădinile
prietenilor mei?

Pentru că voiam să mă cufund 
cu adevărat în hrana mea.

Voiam să fiu nevoit efectiv

să descopăr cum să cultiv fiecare fel de mâncare

sau ingredient de care aveam nevoie 
sau cum să-l procur din natură.

Mulți oameni mă cunosc pentru 
incursiunile mele în gunoi

pentru a crește conștientizarea
asupra risipei hranei.

Și mulți oameni care mă urmăresc
în mediul online

au presupus că voi continua
să mănânc din tomberoane.

Dar, nu! Fără alimente din tomberoane!

Mi-am demonstrat deja

că aș putea trăi pe seama risipei 
sistemului nostru alimentar globalizat.

Acum este timpul să văd dacă

m-aș putea îndepărta de acesta complet.

Asta include tot ce pun în corpul meu.

Chiar și suplimente, vitamine și medicamente.

Acum, poate ați crede că

am mâncat multe mese 
cultivate și procurate 100% acasă,

dar, ca să fiu sincer,
prima mea masă din prima zi

a fost pentru prima oară când am mâncat
o masă cultivată și procurată 100% acasă.

Era Ziua Unu a proiectului și
deja îmi asumasem prea multe.

Dar construisem baza de care aveam nevoie.

Grădinile mele, împrăștiate

prin cartier, erau pline de hrană

și eu cercetasem surse de hrană

atât în oraș, cât și la țară, pentru a culege.

Supermarket-ul meu se afla pe aproape 
fiecare stradă

pe care mergeam și rafturile erau pline.

În ultimele 365 de zile am cultivat

și recoltat peste 100 de alimente diferite
din grădinile mele

și am cules peste 200 de alimente diferite
din natură.

Asta înseamnă o specie nouă

pentru aproape fiecare zi din an.

Am cultivat o duzină de verdețuri
pline de nutrienți.

Moringa (Pomul lui Dumnezeu),

katuk,

chaya, iarbă grasă,

collard, kale

și spanacul peren sunt câteva exemple.

Am cultivat cartofi dulci, cassava și yams

pentru nevoile calorice.

Diferite soiuri de fasole pestriță
pentru proteine.

Fructe delicioase precum papaya și banane.

Dovleac, morcovi, vinete,

ca să exemplific câteva legume.

Și usturoi, ceapă, ardei,
numeroase plante aromate

pentru a adăuga savoare și nutrienți
felurilor de mâncare.

Și am crescut albine pentru miere
pentru a-mi satisface nevoia de dulce.

Iar nevoia mea de dulce este
foarte mare, credeți-mă.

Toate albinele avute în grijă

au fost salvate cu prietenul meu, 
Dennis, ”Tipul cu albine”,

din locații unde oamenii nu le doreau

cum ar fi în acoperișul casei lor.

Am recoltat yams sălbatici uriași din pădure.

Am cules nuci de cocos
pentru a face lapte de cocos,

unt și mâncăruri cu nucă de cocos.

Am cules fructe din copaci din sălbăticie,

sau care creșteau în parcuri publice
sau în oraș,

a căror bogăție de fructe
cădea pe trotuare.

Și, desigur, banane sălbatice.

Am prins pește din oceane,
lacuri și râuri.

Am recoltat chiar și carnea 
de pe o căprioară care fusese lovită

de mașini, în vizita mea în Wisconsin.

Am cules peste 20 de specii de ciuperci
din pădure.

Am cules plante nutritive pe care oamenii
le numesc buruieni,

pe lângă care trec, neștiutori

sau cu care chiar se luptă constant
în grădinile sau curțile lor.

Cafeina mea a provenit
de la copacul nativ Yaupon

din care am făcut ceai.

Mi-am procurat chiar și sare

din ocean, prin colectarea apei

pe care am fiert-o într-o cratiță
până am rămas doar cu

sarea pentru felurile de mâncare.

De asemenea, am cultivat și cules

toate medicamentele și vitaminele.

Am cultivat turmeric și ghimbir
proaspăt în grădini.

Am cules soc din natură.

Am cules ciuperci reishi
și ceaiuri de plante.

Am cultivat și moringa, cunoscut și

drept copacul cu vitamine pentru a face

pudră de multi vitamine
ușor de tranportat în călătorii.

Dar, cel mai important,
hrana mi-a fost medicament.

Este un mod diferit de a gândi

pentru majoritatea oamenilor,
dar chiar și buruienile care cresc

la ușa casei sunt unele dintre cele

mai nutritive și potente medicamente
naturale de pe pământ.

În ultimul an, natura mi-a fost

grădină, cămară și farmacie.

Datorită anotimpurilor, hrana
a fost foarte diversă.

Am gătit o duzină de mâncăruri
diferite și sănătoase.

Mâncăruri fermentate, precum varză murată

cu varză și ierburi crescute de mine

și băuturi delicioase fermentate precum 
mied și bere de ghimbir.

Am încropit deserturi delicioase

și am mâncat cele mai hrănitoare
mâncăruri din toată viața mea.

Aceasta a fost mâncare cu care mă simțeam
cu adevărat împăcat să o mănânc.

Era toată de proveniență locală, naturală
și organică.

Am reușit să trec de întreg anul

fără să folosesc o singură dată pesticide.

Desigur, am avut probleme cu dăunători,

spre exemplu când viermii de castraveți

au decis să-mi atace dovlecii.

Dar când cultivi peste 100

de specii diferite, dacă dăunătorii
atacă 4 sau 5 dintre ele,

tot rămâi cu alte 95 de alimente
pe care le poți consuma.

Și la fel de importantă a fost

decizia mea de a cultiva doar plante
care să prospere în mediul respectiv.

Când am început, nu m-am plimbat

printre culoarele unui magazin

întrebându-mă ce alimente îmi plac mai mult.

În schimb, am discutat cu fermieri locali

grădinari și prietenii mei care fac permacultură

și i-am întrebat ce alimente cresc

atât de incredibil de ușor și de abundent

încât cu greu aș putea s-o dau în bară.

Și acelea sunt plantele pe care m-am decis

să mă concentrez, iar acesta este unul

dintre principalele motive pentru care 
am trecut cu bine de acest an.

Acesta a fost, fără îndoială,

cel mai dificil lucru
pe care l-am făcut vreodată.

Un an este o perioadă foarte lungă

și am avut propriile urcușuri și coborâșuri.

Au fost momente când mă simțeam 
incredibil de bine

și au fost momente când pur și simplu

nu știam dacă mai pot continua.

În general, am avut suficientă hrană.

Greutatea mea a rămas aceeași
aproximativ pe toată durata perioadei

deci am avut suficiente calorii.

Dar au fost momente când mă simțeam

foarte deficitar, mai ales în 
grăsimi și proteine.

Au fost perioadele în care mi-era

foarte greu să vreau să continuu.

Și mai era aspectul social.

Eram singur de cele mai multe ori,

neavând posibilitatea să mă alătur
altor oameni la masă

și mă simțeam izolat. Nu aveam posibilitatea

să merg la restaurante sau
să mănânc cu prietenii și familia.

Per ansamblu, cu toate suișurile și coborâșurile,

anul a ieșit pe cât de bine puteam spera.

Mi-am menținut greutatea corporală

pe parcursul anului și nu m-am
îmbolnăvit nici măcar o dată!

Chiar atribui acest lucru faptului

că hrana mi-a fost medicament.
Cred că natura este

capabilă să ne furnizeze necesarul
pentru nevoile de bază

și am avut încredere în pământ.
Am avut încredere în natură.

Aș vrea totuși să spun că

acest proiect nu a fost despre 
sănătatea mea.

Nu a fost despre o dietă anume.

Și nu cred că acest mod de a te hrăni

este posibil pentru șapte miliarde de oameni.
De fapt, nu cred că există

o dietă valabilă pentru cele șapte 
miliarde de oameni.

Cred că trăim într-o lume diversă

avem culturi diverse, iar oamenii au nevoie

să facă lucrurile în moduri foarte diferite.

Așa că nu încerc să reprezint 
un mod de alimentație

valabil pentru toată lumea
sau ceva de genul acesta.

Aceasta a fost propria mea călătorie.

Să văd dacă pot ieși din sistemul 
alimentar industrializat.

Să ies dintr-un sistem alimentar pe care
eu îl văd ca fiind deficitar.

Și, în schimb, să-mi cultiv și culeg

propria hrană în proporție de 100%
timp de un an întreg.

Totuși, acest proiect nu a fost doar despre

a cultiva și a procura propria hrană.

A fost despre a-i inspira pe alții

să-și cultive propria lor hrană,
să-și ia înapoi puterea de la

marile corporații și, nu în ultimul rând,

să-și revendice sănătatea 
și să-și dezvolte comunitățile.

Așa că în tot acest timp, am început

câteva inițiative comunitare.

Am construit 15 grădini pentru oameni,

am plantat peste 200 de pomi fructiferi
în comunitate,

am expediat peste 5000 de pachete 
cu semințe gratis

pentru a-i ajuta pe alții să-și 
cultive propria hrană organică și sănătoasă.

Și am predat zeci de cursuri de grădinărit gratis

în grădinile mele, pentru oamenii
din comunitatea mea.

Voi fi sincer, însă! Am un scop ascuns.

Vreau ca tu să-ți pui întrebări 
în legătură cu mâncarea ta!

De unde provinde? Cum a fost cultivată?

Cum a ajuns la tine?

Și care a fost impactul pe care l-a avut
asupra pământului,

asupra altor specii și asupra oamenilor
care au cultivat-o?

Și dacă nu îți plac răspunsurile 
pe care le afli,

vreau să te inspir să faci schimbări!

Vestea bună este că nu trebuie

să cultivi și să culegi hrana în totalitate.

Soluțiile sunt acolo, în comunitatea ta.

Poți cultiva doar o mică parte din mâncare.

Poate un ghiveci cu plante aromate la fereastră.

Poate roșii sau busuioc în ghivece pe balcon.

Sau un pat ridicat în curtea din fața casei.

Și dacă nu ai spațiu absolut deloc

poți să te alături unei grădini comunitare.

Poți procura hrană locală.

Poți cumpăra de la fermieri și
grădinari locali.

Piața este un loc grozav din care să începi.

Poți cumpăra alimente integrale 
și poți găti mai mult,

mai degrabă decât să alegi mâncăruri

ambalate și procesate care lasă 
gunoi în urma lor.

Și poti lucra împreună cu cei din comunitate

pentru a găti mâncare sănătoasă pentru cei nevoiași.

Cultivă o grădină pentru un vecin mai în vârstă

sau pornește o organizație pentru a

recolta pomii fructiferi din comunitatea ta

și a distribui fructele altora.

Și aceasta nu trebuie să fie 
o călătorie pe care s-o parcurgi singur.

Pentru cei mai mulți dintre noi,
mâncarea se află în centrul vieții noastre.

Și putem face asta împreună, 
în cadrul comunității.

Anul meu s-a terminat, dar călătoria mea
despre hrană abia a început.

O carte urmează să fie scrisă și

100% din câștiguri vor fi donate

către organizații care lucrează
la soluții pentru sistemul alimentar.

Iar eu voi fi aici, online, împărtășind

inspirație și cunoștințe despre cum

poți și tu să te implici pentru
a căpăta libertate alimentară.

(muzică)

Gura mea e rece acum.

(înăbușit) propriile (râde) vitamine
și medicamente să....

(râde)

Am să țin cont de asta (râde)