În acest sezon de vacanță, oameni de pretutindeni vor dărui și primi cadouri. Ai putea primi chiar un pulover croșetat de la o mătușă. Cum ar fi dacă în loc de a mulțumi, și de a-l expedia în dulap gestul politicos așteptat din partea ta ar fi o vizită neașteptată la ea acasă după o săptămână cu un cadou mai bun? Sau să votezi pentru ea la alegerile locale? Sau să o lași să-ți adopte primul născut? Toate aceste lucruri s-ar putea să nu sune atât de ciudat dacă ești implicat în economia darului. Această frază ar putea părea contradictorie. Până la urmă, nu se presupune că un cadou e gratis? Dar în economia darului, cadourile oferite fără condiții explicite sunt folosite pentru a promova un sistem de legături și obligații sociale. În timp ce economiile de piață iau naștere din relațiile dintre lucrurile care se comercializează, economia darului constă în relațiile dintre oamenii care fac comerț. Economia darului a existat de-a lungul istoriei umane. Primele studii despre acest concept aparțin antropologilor Bronislaw Malinowski și Marcel Mauss care au descris nativii insulelor Trobriand făcând călătorii periculoase în canoe de-a lungul oceanului pentru a face schimb de coliere din scoici și brățări. Produsele comercializate prin acest proces cunoscut ca Sistemul Kula nu au nicio valoare practică, dar importanța lor este dată de posesorii originari și implică obligația de a continua schimbul de daruri. Alte economii ale darului pot implica produse utile, precum Sărbătoarea Potlatch din nord-vestul Pacificului, unde șefii de trib luptă pentru prestigiu oferind donații de animale și pături. Am putea spune că în loc să acumuleze bogății materiale, participanții la economia darului acumulează bogăție socială. Deși anumite nuanțe ale economiei darului se aseamănă trocului, diferența este că darul originar se oferă fără niciun fel de precondiții sau târguială. În schimb, norma socială a reciprocității obligă beneficiarii să întoarcă favoarea de bunăvoie. Însă modalitatea și momentul oportun diferă în funcție de cultură, și răsplata așteptată în urma unui cadou poate lua forme diferite. O căpetenie de trib care oferă un animal unui om sărman s-ar putea să nu se aștepte la bunuri în schimb, ci la prestigiul social câștigat pe seama datornicului. În comunitatea Toroja din Indonezia, statutul obținut în urma darurilor oferite determină drepturi de proprietate. Important este ca roata darurilor să se învârtă, cu cineva mereu îndatorat altcuiva. A întoarce imediat o favoare sau a dărui ceva de aceeași valoare poate fi interpretat drept finalul relației sociale. Așadar, sunt economiile darului rezervate exclusiv comunităților restrânse în afara lumii industrializate? Nu chiar. Un lucru e cert: chiar și în aceste culturi economia darului funcționeză în paralel cu un sistem de piață pentru alte schimburi. Și dacă ne gândim bine, societatea noastră funcționează în parte aproape la fel. Spații comunitare precum Burning Man funcționează ca un mix de troc și economie a darului, unde vânzarea lucrurilor pe bani e tabu. În artă și tehnologie, economiile darului apar ca o alternativă la proprietatea intelectuală în care artiștii, muzicienii și programatorii open-source își distribuie creațiile nu pentru profit material, ci pentru a-și consolida prezența online sau a-și crea un rol în comunitate. Chiar și o cină potluck sau tradiția darurilor festive implică un anumit grad de reciprocitate și norme sociale. Ne-am putea întreba dacă un dar este într-adevăr un dar dacă implică o obligație sau o răsplată socială. Dar ne-am îndepărta de la subiect. Ideea noastră de dar gratuit fără obligații sociale prevalează doar dacă ne gândim la tot ce ne înconjoară în termeni de piață. Și într-o lume a afacerilor, ideea de a întări legaturile sociale prin acte de dăruire și reciprocitate nu ar fi un lucru atât de rău, oriunde te-ai afla.