Este şase dimineaţa, întuneric beznă afară. Fiul meu de 14 ani doarme adânc în patul său, somnul nepăsător, adânc al unui adolescent. Aprind lumina şi încep să-l scutur pe săracul băiat ca să-l trezesc, pentru că ştiu că, la fel cum smulgi un plasture, e mai bine să o faci repede. (Râsete) Am o prietenă care strigă „Foc!" doar ca să-și trezească fiul adormit. Şi o alta care s-a săturat într-atât încât a trebuit să arunce cu apă rece pe capul fiului ei doar ca să-l trezească. Sună brutal ... dar poate familiar? În fiecare dimineaţă mă întreb, „Cum pot -- ştiind ceea ce ştiu şi făcând ceea ce fac ca să trăiesc -- să îi fac asta fiului meu?" Vedeţi voi, sunt un cercetător al somnului. (Râsete) Aşa că ştiu prea multe despre somn şi despre consecinţele pierderii somnului. Şiu că îl lipsesc pe fiul meu de somnul de care are atâta nevoie un adolescent ce se dezvoltă rapid. De asemenea, ştiu că trezindu-l cu câteva ore înainte ca ceasul său biologic să-i spună că e gata, practic îl privez de visele sale -- tipul de somn pe care mulţi îl asociază cu învăţatul, consolidarea memoriei şi procesele emoţionale. Dar nu este doar copilul meu cel care e privat de somn. Lipsa somnului în rândul adolescenţilor americani este o epidemie. Doar unul din zece are parte de somnul de la opt până la zece ore pe noapte recomandat de cercetătorii în somn şi pediatrii, Acum, dacă vă gândiţi: „Pfiu, ne descurcăm bine, copilul nostru doarme opt ore," amintiţi-vă, opt ore este minimul recomandat. De-abia treceţi. Opt ore sunt ca şi cum ai lua nota 7. Sunt mulţi factori care contribuie la această epidemie, dar un factor major care îi împiedică pe adolescenţi să doarmă cât au nevoie este, de fapt, o problemă de interes public. Nu hormonii, vieţile sociale sau Snapchat-ul. În toată ţara, multe şcoli încep la 7:30 am sau mai devreme, în ciuda faptului că organizaţii medicale importante recomandă ca gimnaziul şi liceul să nu înceapă mai devreme de 8:30. Politica de a începe devreme are un efect direct asupra a cât de mult -- sau chiar a cât de puţin somn au parte elevii americani. De asemenea, îi plasează pe adolescenţi şi părinţii lor într-o luptă imposibil de câştigat împotriva propriilor organisme. În timpul pubertăţii, adolescenţii înfruntă o întârziere a ceasului lor biologic, care determină când se simt cei mai treji şi când se simt cei mai adormiţi. Este determinată, pe de o parte, de o schimbare a secreţiei de melatonină. Corpurile adolescenţilor încep secreţia melatoninei în jurul orei 11 pm, cu două ore mai târziu decât la adulţi sau copiii mai mici. Asta înseamnă că trezirea unui adolescent la 6 am este echivalentul biologic al trezirii unui adult la 4 am. În zilele ghinioniste când trebuie să mă trezesc la 4 am, sunt un zombi. Inutilă funcțional. Nu pot gândi eficient, sunt irascibilă şi probabil nu ar trebui să conduc o maşină. Dar aşa se simt mulţi adolescenţi americani în fiecare zi de şcoală. De fapt, mulţi dintre, să zicem, caracteristicile neplăcute pe care le atribuim adolescenţei -- supărarea, irascibilitatea, lenea, depresia -- pot fi un produs al lipsei cronice de somn. Pentru mulţi adolescenţi ce se confruntă cu lipsa cronică de somn, strategia lor pentru a compensa constă în consumul unor cantităţi mari de cafeină sub forma frappuccinelor mari sau a băuturilor energizante şi shot-urilor. Aşadar, în esenţă, avem o populaţie întreagă de tineri obosiţi, dar agitaţi. Susţinătorii începerii cursurilor la ore ce nu ne privează de somn ştiu că adolescenţa este o perioadă a dezvoltării masive a creierului, în special a părţilor creierului care sunt responsabile pentru acele procese ce necesită o gândire aprofundată, incluzând raţionamentul, rezolvarea problemelor şi judecata bună. Cu alte cuvinte, activitatea creierului care este responsabilă pentru a ţine în frâu aceste comportamente impulsive şi adesea riscante care sunt caracteristice adolescenţei şi care sunt atât de terifiante pentru noi, părinţii adolescenţilor. Ei ştiu că, la fel ca noi ceilalţi, când adolescenţii nu dorm cât au nevoie, creierele lor, corpurile lor şi comportamentul au de suferit, având efecte atât de scurtă, cât şi de lungă durată. Nu se pot concentra, atenţia lor e la pământ şi mulţi vor prezenta semne în comportamentul lor care imită ADHD-ul. Dar consecinţele pierderii somnului în adolescenţă au efecte dincolo de şcoală, contribuind, din nefericire, la multe probleme mentale care explodează în perioada adolescenţei, incluzând utilizarea unor substanţe, depresie şi sinucidere. Din experienţa noastră cu adolescenţii de la LA Unified School District, am descoperit că adolescenţii care au probleme cu somnul erau cu 55% mai predispuşi la folosirea alcoolului în ultima lună. În alt studiu cu mai mult de 30 000 de liceeni, am descoperit că pentru fiecare oră de somn pierdută, a fost o creştere de 38 la sută a sentimentelor de tristeţe şi deznădejde şi o creştere de 58 la sută a încercărilor de sinucidere. Și dacă asta nu este de ajuns, adolescenţii care sar peste somn au un risc mai mare de a avea probleme de sănătate fizică care invadează ţara noastră, incluzând obezitatea, afecţiuni cardiace şi diabet. Apoi, mai este riscul de a-l pune pe un adolescent adormit cu un permis nou de conducere, la volan. Studiile au arătat că un somn de cinci ore sau mai puţin pe noapte este echivalentul condusului cu un conţinut de alcool în sânge mai mare decât limita legală. Susţinătorii somnului şi cercetătorii din acest domeniu, au făcut cercetări impresionante, arătând beneficiile extraordinare în a începe la o oră mai târzie. Descoperirile sunt fără echivoc, și în calitate de cercetător al somnului, rareori vorbesc cu atât de multă certitudine. Adolescenţii din cartierele care încep mai târziu dorm mai mult. Opozanţilor care se gândesc că dacă şcolile încep mai târziu, adolescenţii se culcă mai târziu, adevărul este că ora de culcare rămâne aceeaşi, dar ora de trezire se prelungeşte, rezultând, astfel, mai mult somn. Sunt şanse mai mari să fie prezenţi la şcoală; absenţa s-a diminuat cu 25% într-un cartier. Şi sunt şanse mai mici să renunţe la şcoală. Deloc surprinzător, au rezultate academice mai bune. Aşa că aceasta are implicaţii reale pentru reducerea golurilor şcolare. Notele de la testele standardizate la matematică și citire au crescut de la două până la trei procente. Este la fel de puternic ca reducerea numărului de studenţi cu o treime, sau înlocuirea unui profesor aşa şi aşa dintr-o clasă cu unul cu adevărat uimitor. Sănătatea lor mentală şi fizică se îmbunătăţeşte, şi chiar familiile lor sunt mai fericite. Adică, cui nu i-ar conveni un caracter plăcut din partea adolescenţilor noştri, şi mai putină iritabilitate? Şi comunităţile lor sunt mai sigure pentru că riscul accidentelor de maşină scade -- o reducere de 70% într-un singur cartier. Date fiind aceste beneficii uimitoare, s-ar putea să vă gândiţi că este la mintea cocoşului, nu? Aşa că de ce n-am reuşit noi ca societate să acordăm atenţie acestui apel? Adesea, argumentul împotriva începerii orelor mai târziu e ceva de genul: „De ce să întârziem începerea orelor pentru adolescenți? Trebuie să-i pregătim pentru lumea reală!" Este ca şi cum i-ai spune părintelui unui copil de doi ani, „Nu-l lăsa pe Johnny să doarmă, nu va fi pregătit pentru grădiniţă." (Râsete) Întârzierea începerii orelor prezintă, de asemenea, multe provocări logistice. Nu doar pentru studenţi şi familiile lor, dar pentru comunităţi, ca un întreg. Actualizarea rutelor de autobuz, creşterea costurilor de transport, impactul asupra sportului, îngrijirea înainte sau după şcoală. Acestea sunt neliniştile care apar în fiecare cartier, în repetate rânduri în jurul ţării pe măsură ce ora începerii este dezbătută. Şi au îngrijorări valide, dar acestea sunt probleme pe care trebuie să le rezolvăm. Nu sunt scuze valide pentru că nu reuşim să facem lucrul corect pentru copiii noştri, care ar fi ca gimnaziul şi liceul să înceapă nu mai devreme de 8:30 am. Şi în cartierele din jurul ţării, mari şi mici, care au făcut această schimbare, au descoperit că aceste frici sunt adesea nefondate şi depăşite de beneficiile uimitoare pentru sănătatea studenţilor și randamentul lor, pentru siguranţa noastră publică. Aşa că mâine dimineaţă, când, ca prin coincidenţă, ne setăm ceasurile cu o oră în urmă şi avem parte de acea oră savuroasă de somn extra, şi ziua pare puţin mai lungă, şi cu puţin mai multă speranţă, gândiţi-vă la puterea uimitoare a somnului. Şi gândiţi-vă ce cadou ar fi pentru copiii noştri să fie capabili să se trezească natural, în armonie cu procesele biologice. Mulţumesc, şi vise plăcute.