Este şase dimineaţa,
întuneric beznă afară.
Fiul meu de 14 ani
doarme adânc în patul său,
somnul nepăsător,
adânc al unui adolescent.
Aprind lumina şi încep să-l scutur
pe săracul băiat ca să-l trezesc,
pentru că ştiu că,
la fel cum smulgi un plasture,
e mai bine să o faci repede.
(Râsete)
Am o prietenă care strigă „Foc!"
doar ca să-și trezească fiul adormit.
Şi o alta care s-a săturat într-atât
încât a trebuit să arunce
cu apă rece pe capul fiului ei
doar ca să-l trezească.
Sună brutal ...
dar poate familiar?
În fiecare dimineaţă mă întreb,
„Cum pot --
ştiind ceea ce ştiu
şi făcând ceea ce fac ca să trăiesc --
să îi fac asta fiului meu?"
Vedeţi voi,
sunt un cercetător al somnului.
(Râsete)
Aşa că ştiu prea multe despre somn
şi despre consecinţele
pierderii somnului.
Şiu că îl lipsesc pe fiul meu
de somnul de care are atâta nevoie
un adolescent ce se dezvoltă rapid.
De asemenea, ştiu că trezindu-l
cu câteva ore înainte ca ceasul său
biologic să-i spună că e gata,
practic îl privez de visele sale --
tipul de somn pe care mulţi îl asociază
cu învăţatul, consolidarea memoriei
şi procesele emoţionale.
Dar nu este doar copilul meu
cel care e privat de somn.
Lipsa somnului în rândul adolescenţilor
americani este o epidemie.
Doar unul din zece are parte de somnul
de la opt până la zece ore pe noapte
recomandat de cercetătorii
în somn şi pediatrii,
Acum, dacă vă gândiţi:
„Pfiu, ne descurcăm bine,
copilul nostru doarme opt ore,"
amintiţi-vă,
opt ore este minimul recomandat.
De-abia treceţi.
Opt ore sunt ca şi cum ai lua nota 7.
Sunt mulţi factori care
contribuie la această epidemie,
dar un factor major care îi împiedică
pe adolescenţi să doarmă cât au nevoie
este, de fapt, o problemă
de interes public.
Nu hormonii, vieţile sociale
sau Snapchat-ul.
În toată ţara,
multe şcoli încep la 7:30 am
sau mai devreme,
în ciuda faptului că organizaţii medicale
importante recomandă
ca gimnaziul şi liceul să nu înceapă
mai devreme de 8:30.
Politica de a începe devreme are
un efect direct asupra a cât de mult --
sau chiar a cât de puţin
somn au parte elevii americani.
De asemenea, îi plasează
pe adolescenţi şi părinţii lor
într-o luptă imposibil de câştigat
împotriva propriilor organisme.
În timpul pubertăţii,
adolescenţii înfruntă o întârziere
a ceasului lor biologic,
care determină când se simt cei mai treji
şi când se simt cei mai adormiţi.
Este determinată, pe de o parte,
de o schimbare a secreţiei de melatonină.
Corpurile adolescenţilor încep
secreţia melatoninei în jurul orei 11 pm,
cu două ore mai târziu decât
la adulţi sau copiii mai mici.
Asta înseamnă că trezirea unui adolescent
la 6 am este echivalentul biologic
al trezirii unui adult la 4 am.
În zilele ghinioniste când
trebuie să mă trezesc la 4 am,
sunt un zombi.
Inutilă funcțional.
Nu pot gândi eficient,
sunt irascibilă
şi probabil nu ar trebui
să conduc o maşină.
Dar aşa se simt mulţi adolescenţi
americani în fiecare zi de şcoală.
De fapt, mulţi dintre, să zicem,
caracteristicile neplăcute
pe care le atribuim adolescenţei --
supărarea, irascibilitatea,
lenea, depresia --
pot fi un produs al
lipsei cronice de somn.
Pentru mulţi adolescenţi ce se confruntă
cu lipsa cronică de somn,
strategia lor pentru a compensa constă
în consumul unor cantităţi mari de cafeină
sub forma frappuccinelor mari
sau a băuturilor energizante
şi shot-urilor.
Aşadar, în esenţă,
avem o populaţie întreagă
de tineri obosiţi, dar agitaţi.
Susţinătorii începerii cursurilor la ore
ce nu ne privează de somn ştiu
că adolescenţa este o perioadă
a dezvoltării masive a creierului,
în special a părţilor creierului care
sunt responsabile pentru acele procese
ce necesită o gândire aprofundată,
incluzând raţionamentul,
rezolvarea problemelor şi judecata bună.
Cu alte cuvinte, activitatea creierului
care este responsabilă
pentru a ţine în frâu aceste
comportamente impulsive şi adesea riscante
care sunt caracteristice adolescenţei
şi care sunt atât de terifiante
pentru noi, părinţii adolescenţilor.
Ei ştiu că, la fel ca noi ceilalţi,
când adolescenţii nu dorm cât au nevoie,
creierele lor, corpurile lor
şi comportamentul au de suferit,
având efecte atât de scurtă,
cât şi de lungă durată.
Nu se pot concentra,
atenţia lor e la pământ
şi mulţi vor prezenta semne în
comportamentul lor care imită ADHD-ul.
Dar consecinţele pierderii somnului în
adolescenţă au efecte dincolo de şcoală,
contribuind, din nefericire,
la multe probleme mentale
care explodează în perioada adolescenţei,
incluzând utilizarea unor substanţe,
depresie şi sinucidere.
Din experienţa noastră
cu adolescenţii de la
LA Unified School District, am descoperit
că adolescenţii care au
probleme cu somnul
erau cu 55% mai predispuşi la
folosirea alcoolului în ultima lună.
În alt studiu cu mai mult
de 30 000 de liceeni,
am descoperit că pentru
fiecare oră de somn pierdută,
a fost o creştere de 38 la sută
a sentimentelor de tristeţe şi deznădejde
şi o creştere de 58 la sută
a încercărilor de sinucidere.
Și dacă asta nu este de ajuns,
adolescenţii care sar
peste somn au un risc mai mare
de a avea probleme de sănătate
fizică care invadează ţara noastră,
incluzând obezitatea,
afecţiuni cardiace şi diabet.
Apoi, mai este riscul de a-l pune
pe un adolescent adormit
cu un permis nou de conducere,
la volan.
Studiile au arătat că un somn de cinci ore
sau mai puţin pe noapte este echivalentul
condusului cu un conţinut de alcool
în sânge mai mare decât limita legală.
Susţinătorii somnului
şi cercetătorii din acest domeniu,
au făcut cercetări impresionante,
arătând beneficiile extraordinare
în a începe la o oră mai târzie.
Descoperirile sunt fără echivoc,
și în calitate de cercetător al somnului,
rareori vorbesc
cu atât de multă certitudine.
Adolescenţii din cartierele
care încep mai târziu dorm mai mult.
Opozanţilor care se gândesc
că dacă şcolile încep mai târziu,
adolescenţii se culcă mai târziu,
adevărul este
că ora de culcare rămâne aceeaşi,
dar ora de trezire se prelungeşte,
rezultând, astfel, mai mult somn.
Sunt şanse mai mari
să fie prezenţi la şcoală;
absenţa s-a diminuat
cu 25% într-un cartier.
Şi sunt şanse mai mici
să renunţe la şcoală.
Deloc surprinzător,
au rezultate academice mai bune.
Aşa că aceasta are implicaţii reale
pentru reducerea golurilor şcolare.
Notele de la testele
standardizate la matematică
și citire au crescut de la
două până la trei procente.
Este la fel de puternic ca reducerea
numărului de studenţi cu o treime,
sau înlocuirea unui profesor
aşa şi aşa dintr-o clasă
cu unul cu adevărat uimitor.
Sănătatea lor mentală
şi fizică se îmbunătăţeşte,
şi chiar familiile lor sunt mai fericite.
Adică, cui nu i-ar conveni un caracter
plăcut din partea adolescenţilor noştri,
şi mai putină iritabilitate?
Şi comunităţile lor sunt mai sigure
pentru că riscul accidentelor
de maşină scade --
o reducere de 70% într-un singur cartier.
Date fiind aceste beneficii uimitoare,
s-ar putea să vă gândiţi
că este la mintea cocoşului, nu?
Aşa că de ce n-am reuşit noi ca societate
să acordăm atenţie acestui apel?
Adesea, argumentul împotriva începerii
orelor mai târziu e ceva de genul:
„De ce să întârziem începerea
orelor pentru adolescenți?
Trebuie să-i pregătim pentru lumea reală!"
Este ca şi cum i-ai spune părintelui
unui copil de doi ani,
„Nu-l lăsa pe Johnny să doarmă,
nu va fi pregătit pentru grădiniţă."
(Râsete)
Întârzierea începerii orelor prezintă,
de asemenea, multe provocări logistice.
Nu doar pentru studenţi şi familiile lor,
dar pentru comunităţi, ca un întreg.
Actualizarea rutelor de autobuz,
creşterea costurilor de transport,
impactul asupra sportului,
îngrijirea înainte sau după şcoală.
Acestea sunt neliniştile
care apar în fiecare cartier,
în repetate rânduri în jurul ţării
pe măsură ce ora începerii este dezbătută.
Şi au îngrijorări valide,
dar acestea sunt probleme
pe care trebuie să le rezolvăm.
Nu sunt scuze valide
pentru că nu reuşim să facem
lucrul corect pentru copiii noştri,
care ar fi ca gimnaziul şi liceul
să înceapă nu mai devreme de 8:30 am.
Şi în cartierele din jurul ţării,
mari şi mici,
care au făcut această schimbare,
au descoperit că aceste frici
sunt adesea nefondate
şi depăşite de beneficiile uimitoare
pentru sănătatea studenţilor
și randamentul lor,
pentru siguranţa noastră publică.
Aşa că mâine dimineaţă,
când, ca prin coincidenţă, ne setăm
ceasurile cu o oră în urmă
şi avem parte de acea oră
savuroasă de somn extra,
şi ziua pare puţin mai lungă,
şi cu puţin mai multă speranţă,
gândiţi-vă la puterea
uimitoare a somnului.
Şi gândiţi-vă ce cadou ar fi
pentru copiii noştri să fie capabili
să se trezească natural,
în armonie cu procesele biologice.
Mulţumesc,
şi vise plăcute.