Ce este fracturarea hidraulică - sau fracking?

De la revoluția industrială consumul nostru energetic a crescut necontenit.

Marea parte a energiei este asigurată de combustibili fosili, precum cărbunele și gazele naturale.

Recent, se discută despre o metodă controversată de extragere a gazului natural:

Fracturarea hidraulică sau fracking.

Fracking-ul înseamnă recuperarea gazului natural din adâncul Pâmântului.

Metoda presupune fracturarea pietrelor poroase folosind apă, nisip și chimicale

pentru a elibera gazul natural din lăcașul său.

Această tehnică este cunoscută din anii 1940

Totuși, doar în ultimii 10 ani a început să fie folosită intens

mai ales în Statele Unite ale Americii.

Motivul este că majoritatea resurselor de gaze naturale din America și Europa au fost epuizate.

Astfel că prețul gazelor naturale și a altor combustibili este în continuă creștere.

Metode mai complicate și mai scumpe, precum fracking-ul, devin acum atragătoare și profitabile.

Între timp, fracking-ul a fost folosit deja de mai mult de 1 milion de ori și asta numai în SUA.

Peste 60% din toate fântânile de petrol și gaze sunt forate prin fracking.

Acum să vedem cum se realizează fracking-ul:

Întâi se sapă un puț de câteva sute de metri adâncime.

Acolo, o gaură orizontală este săpată în stratul de piatră care înconjoară gazul.

Urmează pomparea lichidului de fracturare cu pompe foarte performante.

În medie, fluidul constă în 8 millioane de litri de apă

ceea ce reprezintă consumul zilnic a 65 000 de persoane.

plus câteva tone de nisip și cam 200 000 de litri de chimicale.

Acest amestec penetrează stratul de piatră și produce un număr mare de fisuri.

Nisipul previne închiderea acestor fisuri.

Chimicalele au mai multe roluri

printre care comprimarea apei,

omorârea bacteriilor

sau dizolvarea mineralelor.

Apoi, majoritatea lichidului de fracturarea este scos.

Iar acum gazul natural este recuperat.

Imediat ce gazul a fost epuizat, gaura este sigilată.

De regulă, fluidul de fracturarea este pompat înapoi în pământ și sigilat acolo.

Însă fracturarea hidraulică prezintă câteva riscuri considerabile.

În principal, există riscul de contaminare a surselor de apă potabilă.

Fracturarea nu doar consumă mari cantități de apă potabilă,

dar și contaminează apa.

Contaminarea este atât de severă încât apa nu poate fi dezinfectată într-o stație de tratare.

Chiar dacă pericolul este cunoscut și teoretic poate fi administrat

în SUA există deja zăcăminte de apă contaminate datorită neglijenței.

Nimeni nu știe cum se va comporta apa sigilată în viitor,

pentru că momentan nu există studii de lungă durată pe acest subiect.

Chimicalele folosite la fracturarea variază de la periculoase la

extrem de toxice și cancerigene, precum benzenul sau acidul formic.

Companiile care folosesc fracking-ul nu dau compoziția exactă a amestecului de chimicale.

Dar se știe că se folosesc în jur de 700 de compuși chimici în acest proces.

Un alt risc este eliberarea gazelor cu efect de seră.

Gazul natural recuperat prin fracking este compus în principal din metan.

un gaz cu efect de seră de 25 de ori mai potent decât CO2.

Gazul natural este mai puțin periculos decât cărbunele când este ars.

Totuși efectele negative ale fracking-ului

asupra echilibrului climatic sunt, per total, mai mari.

În primul rând, procesul de fracturare presupune un consum mare de energie.

În al doilea rând, găurile forate se astupă repede și astfel este necesară

forarea mai frecventă a găurilor pentru fracturare decât în cazul bazinelor de gaze clasice.

În plus, cam 3% din gazul recuperat este pierdut la extragere și scapă în atmosferă.

Deci cum trebuie evaluat fracking-ul și potențialele sale beneficii

când se comparată avantajele cu dezavantajele?

Cât este bine realizată, această tehnică ajută

pe termen scurt și mediu la asigurarea unui consum energetic la preț redus.

Însă efectele pe termen lung ale procesului sunt imprevizibile

iar riscul pentru zăcămintele de apă potabilă nu trebuie subestimate.