WEBVTT

00:00:00.000 --> 00:00:04.500
Cum spunea Chris,
eu studiez creierul uman

00:00:04.500 --> 00:00:06.820
funcţiile şi structura creierului uman.

00:00:06.820 --> 00:00:10.000
Vreau să vă închipuiţi pentru o clipă
ce presupune asta.

00:00:10.000 --> 00:00:15.120
Aveţi grămada asta gelatinoasă
– cam 1 kilogram de jeleu –

00:00:15.120 --> 00:00:17.540
pe care-l puteţi ţine în mână,

00:00:17.540 --> 00:00:21.000
şi el poate contempla
imensitatea spaţiului interstelar,

00:00:21.000 --> 00:00:23.910
poate contempla sensul infinitului

00:00:23.910 --> 00:00:28.370
şi se poate contempla pe sine
contemplând asupra sensului infinitului.

00:00:28.370 --> 00:00:33.000
Apoi are o stranie calitate recurentă
pe care-o numim conştiinţă,

00:00:33.000 --> 00:00:37.000
care cred că e
Sfântul Graal al neurologiei,

00:00:37.000 --> 00:00:40.130
şi sper că într-o zi vom înţelege
cum se-ntâmplă asta.

NOTE Paragraph

00:00:41.100 --> 00:00:43.810
Cum studiezi acest organ misterios?

00:00:43.810 --> 00:00:47.000
Aveţi 100 miliarde celule nervoase,

00:00:47.000 --> 00:00:50.700
mici mănunchiuri de protoplasmă
interacţionând între ele

00:00:50.700 --> 00:00:54.000
şi din această activitate
apare întregul spectru de abilităţi

00:00:54.000 --> 00:00:57.000
pe care le numim
natură şi conştiinţa umană.

00:00:57.000 --> 00:00:58.190
Cum se întâmplă asta?

00:00:58.190 --> 00:01:01.850
Există multe moduri de a studia
funcţiile creierului uman.

00:01:01.850 --> 00:01:05.720
Una din ele, folosită cu precădere,
e studierea pacienţilor

00:01:05.720 --> 00:01:09.000
cu leziuni stabile
în regiuni mici ale creierului,

00:01:09.000 --> 00:01:12.190
unde există o modificare genetică
a unei porţiuni mici din creier.

00:01:12.190 --> 00:01:16.930
Aici nu avem o reducere
a tuturor capacităţilor mentale,

00:01:17.000 --> 00:01:20.000
ca o ştirbire a abilităţilor cognitive,

00:01:20.000 --> 00:01:23.000
ci o pierdere a unei funcţii
deosebit de exact definită,

00:01:23.000 --> 00:01:25.000
cu celelalte funcţii păstrate intacte.

00:01:25.000 --> 00:01:27.450
Asta ne permite să afirmăm

00:01:27.450 --> 00:01:31.000
că acea parte a creierului
e implicată în medierea acelei funcţii.

00:01:31.000 --> 00:01:33.000
Astfel poţi aloca o funcţie unei structuri

00:01:33.000 --> 00:01:36.000
şi apoi să afli
ce fac conexiunile nervoase

00:01:36.000 --> 00:01:38.000
ca să genereze acea funcţie specifică.

00:01:38.000 --> 00:01:40.000
Asta încercăm să facem.

NOTE Paragraph

00:01:40.560 --> 00:01:43.000
Să vă dau câteva exemple uimitoare.

00:01:43.000 --> 00:01:47.000
Vă dau 3 exemple, de 6 minute fiecare.

00:01:47.000 --> 00:01:51.000
Primul e un sindrom extraordinar,
sindromul Capgras.

00:01:51.670 --> 00:01:57.560
Pe primul diapozitiv vedeţi
lobii temporali, frontali, parietali,

00:01:58.000 --> 00:02:00.000
– lobii care formează creierul.

00:02:00.000 --> 00:02:05.620
Pe suprafaţa internă a lobilor temporali
– nu e vizibilă aici –

00:02:05.620 --> 00:02:10.890
e o structură mică – gyrus fusiformis –
căreia i se mai spune şi „aria feţelor”,

00:02:11.000 --> 00:02:14.000
deoarece când e deteriorată
nu mai recunoşti feţele oamenilor.

00:02:14.390 --> 00:02:18.430
Îi recunoşti după voce
şi spui: „Oh da, e Joe”,

00:02:18.430 --> 00:02:21.000
dar nu ştiţi cine e, privindu-i faţa.

00:02:21.000 --> 00:02:23.000
Nici pe voi nu vă recunoaşteţi în oglindă.

00:02:23.000 --> 00:02:27.890
Ştii că eşti tot tu, pentru că e o oglindă
şi clipeşte şi el când clipeşti tu,

00:02:28.000 --> 00:02:31.000
dar de fapt nu te recunoşti.

NOTE Paragraph

00:02:31.720 --> 00:02:35.000
Se ştie că sindromul e cauzat
de lezarea girusului fusiform.

00:02:35.000 --> 00:02:40.370
Mai e un sindrom rar, atât de rar
încât foarte puţini medici au auzit de el,

00:02:40.370 --> 00:02:42.000
nici chiar neurologi.

00:02:42.000 --> 00:02:44.000
E vorba de iluzia Capgras:

00:02:44.000 --> 00:02:48.450
un pacient complet normal,
suferă o traumă la cap,

00:02:48.450 --> 00:02:51.640
iese din comă,
normal în toate celelalte aspecte,

00:02:51.640 --> 00:02:53.900
se uită la maică-sa şi zice:

00:02:53.930 --> 00:02:57.920
„Arată exact ca mama,
dar asta-i o impostoare,

00:02:57.920 --> 00:03:00.000
e altă femeie
care pretinde că e mama.”

00:03:00.900 --> 00:03:02.380
De ce se întâmplă asta?

00:03:02.380 --> 00:03:05.670
De ce cineva absolut lucid şi inteligent
în toate privinţele,

00:03:05.670 --> 00:03:09.700
când îşi vede mama, iluzia intră în joc
şi el afirmă că nu e mama sa?

NOTE Paragraph

00:03:10.000 --> 00:03:13.710
Cea mai obişnuită interpretare a iluziei
din toate manualele de psihiatrie,

00:03:14.000 --> 00:03:16.130
e una de tip freudian

00:03:16.130 --> 00:03:21.540
– acelaşi raţionament aplicat şi femeilor,
dar eu voi vorbi doar despre bărbaţi –

00:03:22.000 --> 00:03:25.000
când eşti copil mic, copilaş,

00:03:25.000 --> 00:03:29.270
ai fost puternic atras sexual de mamă.
Ăsta-i complexul oedipian al lui Freud.

00:03:29.270 --> 00:03:32.860
Nu afirm că-l consider corect,
ci că e viziunea standard freudiană.

00:03:33.510 --> 00:03:36.420
Pe măsură ce creşti, cortexul se dezvoltă

00:03:36.420 --> 00:03:40.840
şi inhibă aceste porniri sexuale latente
orientate spre propria mamă.

00:03:40.840 --> 00:03:44.470
Slavă Domnului că altfel aţi fi
excitat sexual când v-aţi vedea mama.

00:03:45.430 --> 00:03:48.840
Apoi vă loviţi la cap, cortexul e lezat

00:03:48.840 --> 00:03:53.720
şi acele porniri sexuale latente
ies înflăcărate la suprafaţă

00:03:53.800 --> 00:03:58.000
şi brusc şi inexplicabil vă treziţi
excitat sexual de propria mamă.

00:03:58.000 --> 00:04:01.800
„Dacă asta e mama mea,
cum de sunt excitat sexual?

00:04:02.000 --> 00:04:04.000
E altă femeie. E o impostoare."

00:04:04.000 --> 00:04:08.000
E unica interpretare care pare rezonabilă
creierului lezat.

NOTE Paragraph

00:04:08.430 --> 00:04:11.000
Mi se pare un argument lipsit de sens.

00:04:11.000 --> 00:04:14.000
E ingenioas
ca toate argumentele freudiene,

00:04:14.000 --> 00:04:16.000
(Râsete)

00:04:16.000 --> 00:04:18.660
dar nu mi s-a părut validă,

00:04:18.660 --> 00:04:23.560
deoarece am văzut această iluzie
la un pacient, faţă de pudelul său.

00:04:23.560 --> 00:04:24.360
(Râsete)

00:04:24.360 --> 00:04:30.390
Îmi spunea: „Doctore, asta nu-i Fifi.
Arată exact ca Fifi, dar e alt căţel.”

00:04:31.000 --> 00:04:33.000
Adaptaţi voi explicaţia freudiană aici.

00:04:33.000 --> 00:04:34.000
(Râsete)

00:04:34.000 --> 00:04:38.000
Veţi vorbi de bestialitatea latentă
din toţi oamenii

00:04:38.000 --> 00:04:41.000
sau altceva la fel de absurd.

NOTE Paragraph

00:04:41.000 --> 00:04:43.000
Ce se întâmplă de fapt?

00:04:43.000 --> 00:04:45.000
Pentru a explica
această tulburare curioasă

00:04:45.000 --> 00:04:49.000
examinăm structura şi funcţiile
căilor vizuale ale creierului.

00:04:49.000 --> 00:04:51.890
În mod normal, semnalele vizuale
intră prin globii oculari

00:04:51.890 --> 00:04:54.000
şi ajung în ariile corticale ale vederii.

00:04:54.000 --> 00:04:57.000
Există 30 de arii corticale
răspunzătoare de vedere.

00:04:57.210 --> 00:05:01.910
După ce totul e procesat, mesajul ajunge
într-o formaţiune mică, girusul fusiform,

00:05:02.090 --> 00:05:05.565
în care se percep feţele.

00:05:05.565 --> 00:05:07.670
Sunt neuroni acolo sensibili la feţe.

00:05:07.670 --> 00:05:10.000
O puteţi numi „aria feţei” din creier.

00:05:10.000 --> 00:05:12.000
Am vorbit despre asta mai devreme.

00:05:12.000 --> 00:05:16.000
Când acea arie e lezată
nu mai puteţi vedea feţele.

NOTE Paragraph

00:05:16.000 --> 00:05:21.800
Din acea arie mesajele curg
în nucleul amigdalian din sistemul limbic,

00:05:22.000 --> 00:05:24.000
– miezul emoţional al creierului –

00:05:24.000 --> 00:05:28.290
şi nucleul amigdalian
calibrează emoţional ce vezi.

00:05:28.290 --> 00:05:32.000
E pradă, prădător, pereche,

00:05:32.000 --> 00:05:37.690
sau e ceva trivial ca o scamă, o cretă,
– nu arăt în colo –

00:05:38.000 --> 00:05:41.680
un pantof sau aşa ceva.
Ceva ce puteţi ignora complet.

00:05:42.000 --> 00:05:45.000
Dacă nucleul amigdalian e stimulat
şi e vorba de ceva important,

00:05:45.000 --> 00:05:48.000
mesajele apoi curg
în sistemul nervos autonom:

00:05:48.000 --> 00:05:50.710
inima începe să bată mai rapid,
transpiraţi mai abundent

00:05:50.710 --> 00:05:54.880
pentru a disipa căldura ce-o veţi genera
prin efort muscular.

00:05:55.900 --> 00:05:59.000
Asta e bine, pentru că putem
pune electrozi în palmă

00:05:59.000 --> 00:06:03.000
şi putem măsura fluctuaţiile
rezistenţei pielii datorate transpiraţiei.

00:06:03.000 --> 00:06:08.750
Pot stabili, când priveşti ceva,
dacă eşti emoţionat sau excitat sau nu.

00:06:08.920 --> 00:06:10.840
Ajung imediat şi la asta.

NOTE Paragraph

00:06:11.000 --> 00:06:15.000
Idea mea a fost:
când tipul priveşte un obiect

00:06:15.000 --> 00:06:19.000
– orice obiect –
stimulul ajunge în ariile vizuale

00:06:19.000 --> 00:06:22.000
şi e procesat în girusul fusiofm,

00:06:22.000 --> 00:06:26.120
şi recunoşti obiectul, fie că e o mazăre,
o masă sau propria mamă,

00:06:26.120 --> 00:06:27.750
dacă tot vorbim de asta.

00:06:27.750 --> 00:06:32.060
Apoi mesajele trec în amigdală
şi mai departe la sistemul nervos autonom.

00:06:32.060 --> 00:06:37.140
Dar poate la acest tip,
firul de la amigdală la sistemul limbic

00:06:37.140 --> 00:06:40.000
– partea emoţională a creierului –
e tăiat la accident.

00:06:40.660 --> 00:06:44.910
Deoarece fusiformul e intact,
tipul îşi recunoaşte mama,

00:06:45.000 --> 00:06:47.000
„Da, arată ca mama."

00:06:47.000 --> 00:06:50.000
dar firul fiind rupt
spre centrele emoţionale, spune:

00:06:50.000 --> 00:06:54.000
„Cum de e mama,
iar eu nu simt nici o căldură?..."

00:06:54.000 --> 00:06:56.400
...Sau teroare?”, după caz?
Corect?

00:06:56.400 --> 00:06:57.350
(Râsete)

00:06:58.550 --> 00:07:03.000
Apoi ca să-şi explice absenţa emoţiilor:

00:07:03.000 --> 00:07:06.830
„Nu poate fi mama.
E o străină care pretinde c-ar fi mama.”

NOTE Paragraph

00:07:06.930 --> 00:07:08.710
Cum testăm aşa ceva?

00:07:08.710 --> 00:07:12.080
Dacă iau pe oricare dintre voi,
vă aşez în faţa unui ecran,

00:07:12.080 --> 00:07:16.430
şi vă măsor răspunsul galvanic al pielii
în timp ce vă arăt imagini pe ecran,

00:07:16.430 --> 00:07:19.000
pot măsura cât transpiraţi
la vederea unui obiect.

00:07:19.000 --> 00:07:22.000
La o masă sau la o umbrelă,
sigur că nu transpiraţi.

00:07:22.000 --> 00:07:27.000
Dacă vă arăt un leu, un tigru sau o nurlie
începeţi să asudaţi, corect?

00:07:27.000 --> 00:07:29.930
Credeţi-mă că dacă vă arăt
o imagine a mamei voastre,

00:07:29.930 --> 00:07:32.410
– vorbesc de persoane normale –
începeţi să asudaţi.

00:07:32.410 --> 00:07:34.180
Nu-i nevoie să fiţi evreu.

00:07:34.180 --> 00:07:36.410
(Râsete)

NOTE Paragraph

00:07:36.840 --> 00:07:40.540
Ce se întâmplă
dacă arăţi asta pacientului?

00:07:40.540 --> 00:07:45.910
Iei pacientul şi-i pui imagini pe ecran
şi-i măsori răspunsul galvanic al pielii.

00:07:46.000 --> 00:07:51.000
Mese, scaune şi scame
- fără reacţie, ca la oameni normali –

00:07:51.000 --> 00:07:55.140
dar când îi arăţi o poză a mamei sale
răspunsul galvanic al pielii e plat.

00:07:55.140 --> 00:07:57.240
Fără reacţie emoţională la mama sa,

00:07:57.240 --> 00:08:02.090
pentru că firul de la ariile vizuale
la cele emoţionale e întrerupt.

00:08:02.090 --> 00:08:04.920
Aşadar văzul e normal,
deoarece ariile vizuale sunt normale,

00:08:05.010 --> 00:08:08.520
emoţiile lui sunt normale,
– râde, plânge şi aşa mai departe –

00:08:08.520 --> 00:08:14.050
dar legătura dintre văz şi emoţii e ruptă
şi de aici iluzia că mama e o impostoare.

00:08:14.050 --> 00:08:17.000
Asta exemplifică drăguţ
cu ce ne ocupăm:

00:08:17.000 --> 00:08:21.000
luăm un sindrom psihiatric bizar,
aparent de neînţeles,

00:08:21.000 --> 00:08:23.720
afirmăm că viziunea freudiană e greşită

00:08:23.720 --> 00:08:27.000
şi putem da o explicaţie exactă

00:08:27.000 --> 00:08:29.000
bazată pe anatomia neurală
cunoscută a creierului.

NOTE Paragraph

00:08:29.000 --> 00:08:35.530
Apropo, dacă acest pacient pleacă
şi mama îl sună din camera alăturată,

00:08:35.710 --> 00:08:40.000
el ridică receptorul şi spune:
„Uau, mamă, ce mai faci? Unde eşti?"

00:08:40.000 --> 00:08:42.000
Iluzia e inexistentă prin telefon.

00:08:42.000 --> 00:08:44.000
Ea vine la el peste o oră şi el zice:

00:08:44.000 --> 00:08:46.000
„Tu cine eşti? Arăţi exact ca mama.”

00:08:46.000 --> 00:08:52.020
Motivul e că există o cale separată
de la centri auditivi la cei emoţionali,

00:08:52.020 --> 00:08:54.000
care n-a fost întreruptă la accident.

00:08:54.000 --> 00:08:59.000
Aşa se explică de ce la telefon
el îşi recunoaşte mama fără probleme,

00:08:59.000 --> 00:09:02.490
dar când o vede în persoană
crede că-i o impostoare.

NOTE Paragraph

00:09:03.430 --> 00:09:06.510
Cum se crează
aceste legături complexe în creier?

00:09:06.510 --> 00:09:09.000
E ceva natural, genetic sau căpătat?

00:09:09.000 --> 00:09:14.990
Examinăm asta studiind alt sindrom curios,
sindromul „braţului fantomă”.

00:09:15.000 --> 00:09:17.000
Ştiţi toţi ce-i un braţ fantomă:

00:09:17.000 --> 00:09:21.540
când se amputează o mână sau un picior
din cauza gangrenei sau în război,

00:09:21.540 --> 00:09:24.460
– de exemplu, în războiul din Irak
e o problemă serioasă –

00:09:24.460 --> 00:09:28.440
continuaţi să simţiţi intens
prezenţa braţului lipsă

00:09:28.440 --> 00:09:31.000
şi asta se numeşte
braţ sau picior fantomă.

00:09:31.000 --> 00:09:33.720
Puteţi avea o fantomă
cu aproape orice parte a corpului,

00:09:33.720 --> 00:09:36.090
chiar şi cu organele interne.

00:09:36.090 --> 00:09:40.560
Am avut pacienţi cu uterul scos
– histerectomie –

00:09:40.560 --> 00:09:45.000
care aveau un uter fantom,
inclusiv crampe menstruale fantomă

00:09:45.000 --> 00:09:47.290
la momentul potrivit a lunii.

00:09:47.290 --> 00:09:51.250
Un student m-a întrebat ieri, dacă ele au
şi sindrom pre-menstrual fantomă?

00:09:51.250 --> 00:09:52.480
(Râsete)

00:09:52.660 --> 00:09:56.180
Un subiect bun de cercetat ştiinţific,
dar de care nu ne-am ocupat.

NOTE Paragraph

00:09:56.180 --> 00:09:59.000
Următoarea întrebare e:

00:09:59.000 --> 00:10:02.000
ce putem învăţa despre braţe fantomă
din experimente?

00:10:02.000 --> 00:10:05.640
Am descoperit că aproape jumătate
din pacienţii cu braţe fantomă

00:10:05.770 --> 00:10:08.000
pretind că-şi pot mişca fantoma.

00:10:08.000 --> 00:10:10.000
Că şi-ar bate uşor fratele pe umăr

00:10:10.000 --> 00:10:12.700
ar răspunde la telefon când sună,
ar face cu mâna.

00:10:12.700 --> 00:10:16.850
Sunt senzaţii foarte vii.
Pacientul n-are iluzii.

00:10:16.850 --> 00:10:21.850
Ştie că braţul nu-i acolo, dar totuşi are
o experienţă senzorială convingătoare.

00:10:22.000 --> 00:10:25.000
Totuşi, pentru jumătate din pacienţi,
asta nu se întâmplă.

00:10:25.000 --> 00:10:29.000
Braţul fantomă zic ei: „Dar doctore,
braţul fantomă e paralizat.

00:10:29.000 --> 00:10:32.000
E fixat într-un spasm încleştat
şi-i sfâşietor de dureros.

00:10:32.000 --> 00:10:35.580
Dacă-aş putea să-l mişc
poate durerea s-ar diminua.”

NOTE Paragraph

00:10:35.580 --> 00:10:38.320
Şi de ce-ar fi paralizat un braţ fantomă?

00:10:38.320 --> 00:10:40.000
Pare a fi un oximoron.

00:10:40.000 --> 00:10:43.000
Examinând dosarele medicale
am descoperit că

00:10:43.000 --> 00:10:45.000
la persoanele cu braţe fantomă paralizate

00:10:45.000 --> 00:10:49.000
braţul real fusese paralizat
din cauza lezării nervului periferic,

00:10:49.090 --> 00:10:52.760
Însuşi nervul care inervează braţul
a fost secţionat,

00:10:52.760 --> 00:10:54.840
să zicem într-un accident de motocicletă.

00:10:54.840 --> 00:10:57.980
Şi pacientul de fapt avea
un braţ real care durea enorm

00:10:57.980 --> 00:11:01.000
ţinut bandajat câteva luni sau un an,

00:11:01.000 --> 00:11:04.000
iar apoi, din dorinţa nechibzuită
de a-l scăpa de durerea din braţ,

00:11:04.000 --> 00:11:06.000
chirurgul îi amputează mâna

00:11:06.000 --> 00:11:09.670
şi rămâne cu un braţ fantomă
cu aceleaşi dureri.

00:11:10.000 --> 00:11:12.000
Asta-i o problemă clinică serioasă.

00:11:12.000 --> 00:11:15.950
Pacienţii devin deprimaţi.
Unii ajung la suicid.

NOTE Paragraph

00:11:16.000 --> 00:11:19.990
Cum tratatăm acest sindrom?
Şi de ce aveţi braţul fantomă paralizat?

00:11:20.000 --> 00:11:24.000
Examinând istoricul cazurilor
am găsit că ei păstraseră braţul,

00:11:24.000 --> 00:11:27.000
iar nervii ce-l deserveau
fuseseră secţionaţi,

00:11:27.000 --> 00:11:30.000
încât braţul real era paralizat

00:11:30.000 --> 00:11:34.000
şi zăcea într-un bandaj
cu luni înainte să fie amputat,

00:11:34.000 --> 00:11:40.000
iar durerea e apoi transferată
braţului fantomă.

NOTE Paragraph

00:11:40.000 --> 00:11:42.000
De ce se întâmplă aşa ceva?

00:11:42.000 --> 00:11:44.000
Când braţul era intact, dar paralizat,

00:11:44.000 --> 00:11:47.000
din partea frontală a creierului
venea comanda „mişcă" pentru braţ,

00:11:47.000 --> 00:11:49.430
iar feedback-ul vizual era: „Nu."

00:11:49.430 --> 00:11:53.000
Mişcă. Nu. Mişcă. Nu.
Mişcă. Nu.

00:11:53.000 --> 00:11:58.950
Se formează în creier acest circuit,
iar asta o numim paralizie învăţată.

00:11:59.000 --> 00:12:03.000
Creierul învaţă pe baza acestei
legături asociative hebiene,

00:12:03.000 --> 00:12:08.050
că simpla comandă de a mişca braţul
dă senzaţia de paralizie a braţului.

00:12:08.370 --> 00:12:10.000
Apoi când amputaţi braţul,

00:12:10.000 --> 00:12:14.000
această paralizie învăţată
continuă să existe în imaginea corpului

00:12:14.000 --> 00:12:17.000
şi rămâne fantomei.

NOTE Paragraph

00:12:17.470 --> 00:12:19.590
Cum ajuţi aceşti pacienţi?

00:12:19.590 --> 00:12:24.840
Cum dezveţi paralizia învăţată,
încât să scape de durerea sfâşietoare,

00:12:24.840 --> 00:12:27.410
de spasmul din braţul fantomă?

00:12:27.410 --> 00:12:32.000
Ce-ar fi dacă transmitem comenzi fantomei

00:12:32.000 --> 00:12:36.000
şi oferim feedback vizual
că ea se supune comenzii.

00:12:36.000 --> 00:12:39.000
Poate-i reuşim să calmăm
durerea şi crampa fantomă.

00:12:39.000 --> 00:12:41.000
Cum faci asta?
Păi, realitate virtuală.

00:12:41.000 --> 00:12:43.000
Dar asta costă milioane de dolari.

00:12:43.000 --> 00:12:47.790
Eu am ales să fac asta cu doar 3 dolari,
dar să nu spuneţi agenţiilor finanţatoare.

00:12:48.000 --> 00:12:49.390
(Râsete)

NOTE Paragraph

00:12:50.100 --> 00:12:53.000
Creezi o cutie oglindă.

00:12:53.000 --> 00:12:56.740
O cutie de carton cu o oglindă la mijloc,
şi apoi pui fantoma...

00:12:56.740 --> 00:12:59.000
Primul meu pacient
– Derek – a venit.

00:12:59.000 --> 00:13:02.000
Avea braţul amputat de10 ani.

00:13:02.000 --> 00:13:05.000
Suferise o avulsie a braţului,
deci nervii i-au fost întrerupţi

00:13:05.000 --> 00:13:09.000
şi braţul a fost paralizat,
ţinut bandajat 1 an şi apoi amputat.

00:13:09.000 --> 00:13:11.550
Avea un braţ fantomă sfâşietor de dureros,
pe care nu-l putea mişca.

00:13:11.550 --> 00:13:13.160
Era un braţ fantomă paralizat.

NOTE Paragraph

00:13:13.160 --> 00:13:18.730
A venit, i-am dat o oglindă în cutie,
ca asta, pe care-o numesc cutie oglindă.

00:13:20.000 --> 00:13:22.720
Pacientul îşi pune braţul stâng fantomă

00:13:22.720 --> 00:13:25.720
care-i încleştat într-un spasm,
pe partea stângă a oglinzii,

00:13:25.720 --> 00:13:27.720
şi braţul normal,
pe partea dreaptă a oglinzii

00:13:27.720 --> 00:13:30.900
în aceiaşi poziţie ca şi braţul încleştat.

00:13:30.900 --> 00:13:34.270
Priveşte în oglindă şi ce experienţă are?

00:13:34.270 --> 00:13:40.710
Că i-a înviat fantoma, deoarece vede
reflexia braţului normal în oglindă

00:13:40.720 --> 00:13:43.000
şi impresia e că fantoma a înviat.

00:13:43.000 --> 00:13:50.350
Îi spun: dă din degetele reale, mişcă-le,
în timp ce priveşti în oglindă.”

00:13:50.350 --> 00:13:54.680
Va avea impresia vizuală
că fantoma se mişcă. E evident.

00:13:54.680 --> 00:13:56.980
Dar uimitor e că pacientul spune:

00:13:56.980 --> 00:14:01.490
„Doamne, fantoma se mişcă din nou,
iar durerea şi spasmul se diminuează.”

NOTE Paragraph

00:14:01.650 --> 00:14:04.000
Ţineţi minte, primul pacient care a venit,

00:14:04.000 --> 00:14:05.480
(Aplauze)

00:14:05.480 --> 00:14:09.000
Mulţumesc.
(Aplauze)

00:14:09.000 --> 00:14:12.000
A venit primul pacient,
a privit în oglindă şi i-am spus:

00:14:12.000 --> 00:14:15.000
„Priveşte la reflexia braţului fantomă."

00:14:15.000 --> 00:14:17.000
A început să chicotească:
„Îmi pot vedea fantoma.”

00:14:17.000 --> 00:14:19.300
Nu e prost. Ştie că nu e real.

00:14:19.300 --> 00:14:22.890
Ştie că e o reflecţie în oglindă,
dar e o experienţă senzorială vie.

00:14:23.000 --> 00:14:26.000
Apoi îi zic:
„Mişcă-ţi braţul normal şi fantoma."

00:14:26.000 --> 00:14:28.000
„Nu-mi pot mişca fantoma.
Ştii că doare.”

00:14:28.000 --> 00:14:30.000
„Bine, mişcă-ţi braţul normal.”

00:14:30.000 --> 00:14:34.480
Şi spune: „Doamne, fantoma se mişcă iar,
nu-mi vine să cred! Şi mă lasă durerea!"

00:14:34.480 --> 00:14:35.570
Bine.

00:14:35.570 --> 00:14:38.920
„Închide ochii – îi închide –
şi mişcă-ţi braţul sănătos.”

00:14:39.000 --> 00:14:40.000
„Nimic. Iar s-a încleştat.”

00:14:40.000 --> 00:14:42.000
„Bine, deschide ochii.”

00:14:42.000 --> 00:14:45.310
„O Doamne, iar se mişcă!”
ca un copil într-un magazin de dulciuri.

NOTE Paragraph

00:14:45.350 --> 00:14:50.000
Bun, asta demonstrează teoria mea
despre paralizia învăţată

00:14:50.000 --> 00:14:53.930
şi rolul critic al input-ului vizual,
dar nu voi primi Premiul Nobel

00:14:54.000 --> 00:14:56.320
c-am făcut pe cineva
să-şi mişte braţul fantomă.

00:14:56.320 --> 00:14:58.140
(Râsete)
(Aplauze)

00:14:58.140 --> 00:15:01.000
E o abilitate absolut inutilă,
dacă vă gândiţi un pic.

00:15:01.000 --> 00:15:02.000
(Râsete)

00:15:02.000 --> 00:15:08.160
Apoi m-am gândit că şi alte tipuri
de paralizie din neurologie,

00:15:08.160 --> 00:15:11.000
– ca accidentul vascular,
distonia focală –

00:15:11.000 --> 00:15:13.000
ar putea fi vorba de o componentă învăţată

00:15:13.000 --> 00:15:16.000
pe care o puteţi depăşi
c-un dispozitiv simplu ca oglinda.

NOTE Paragraph

00:15:16.000 --> 00:15:18.000
Aşa c-am zis, „Uite, Derek –

00:15:18.000 --> 00:15:21.700
– doar n-ar căra după el cutia cu oglindă
ca să-şi aline durerea –

00:15:21.700 --> 00:15:25.000
„Derek, ia-o acasă şi exersează
una-două săptămâni.

00:15:25.000 --> 00:15:28.290
Poate după o perioadă de exerciţii
te poţi lipsi de oglindă,

00:15:28.290 --> 00:15:31.110
îţi dezveţi paralizia şi începi
să-ţi mişti braţul paralizat,

00:15:31.110 --> 00:15:33.790
ca să scapi de durere.”

00:15:33.790 --> 00:15:35.140
„Bine”, o ia acasă.

00:15:35.140 --> 00:15:37.470
„E doar 2 dolari. Ia-o acasă.”

NOTE Paragraph

00:15:37.470 --> 00:15:40.000
A luat-o acasă şi mă sună
după două săptămâni:

00:15:40.000 --> 00:15:42.000
„Doctore, n-o să-ţi vină să crezi!”

00:15:42.000 --> 00:15:43.140
„Ce?”

00:15:43.140 --> 00:15:45.000
„A dispărut.”

00:15:45.000 --> 00:15:46.000
„Ce-a dispărut?”

00:15:46.000 --> 00:15:48.410
Mă gândeam că cutia cu oglindă a dispărut.
(Râsete)

00:15:48.620 --> 00:15:53.490
„Nu, nu, nu! Braţul fantomă
pe care-l am de 10 ani, a dispărut!”

00:15:54.000 --> 00:15:58.240
M-am îngrijorat: „Vai de mine,
i-am schimbat imaginea corpului,

00:15:58.240 --> 00:16:01.000
cum rămâne cu experimentele pe oameni,
etica şi tot restul?

00:16:01.000 --> 00:16:03.310
„Derek, te deranjează?”
„Nu!”

00:16:03.310 --> 00:16:06.000
„De 3 zile n-am avut braţul fantomă.

00:16:06.000 --> 00:16:09.500
Deci nici spasme
sau dureri la cotul fantomei,

00:16:09.500 --> 00:16:12.190
nici dureri în antebraţ...
Toate au dispărut.

00:16:12.760 --> 00:16:16.630
Problema e că încă mai am
degetele fantomă atârnate de umăr,

00:16:16.630 --> 00:16:19.250
şi n-ajung cu cutia acolo.”
(Râsete)

00:16:19.510 --> 00:16:22.490
„Aţi putea s-o modificaţi
şi să mi-o puneţi pe frunte

00:16:22.490 --> 00:16:25.700
ca să fac aşa
şi să scap de degetele fantomă?"

00:16:25.700 --> 00:16:27.290
Credea că-s vreun magician.

NOTE Paragraph

00:16:27.290 --> 00:16:31.570
Se întâmplă asta pentru că că creierul
e într-un conflict senzorial enorm.

00:16:31.570 --> 00:16:34.760
Primeşte mesaje de la văz,
cum că fantoma a revenit,

00:16:34.760 --> 00:16:37.040
pe de altă parte
nu are semnale de la proprioceptori,

00:16:37.040 --> 00:16:40.000
muşchii semnalează că nu există braţ.

00:16:40.000 --> 00:16:42.450
Sistemul motric zice că există un braţ

00:16:42.450 --> 00:16:45.870
şi din cauza acestui conflict
creierul zice la naiba cu toate:

00:16:45.870 --> 00:16:48.020
nu există fantoma, nu există braţul.

00:16:48.020 --> 00:16:50.000
Intră într-un fel de negare.
Blochează semnalul.

00:16:50.000 --> 00:16:54.160
Apoi când braţul dispare,
ca bonus dispare şi durerea

00:16:54.160 --> 00:16:59.670
fiindcă nu simţi o durere extracorporală
care pluteşte în spaţiu. Ăsta-i bonusul.

NOTE Paragraph

00:16:59.670 --> 00:17:03.080
Tehnica a fost testată pe zeci de grupuri
de pacienţi în Helsinki

00:17:03.080 --> 00:17:06.730
aşa că se poate dovedi utilă
în tratarea durerilor fantomă

00:17:06.730 --> 00:17:09.440
şi au încercat-o pentru reabilitarea
după atac cerebral.

00:17:09.440 --> 00:17:13.770
În atacul cerebral se consideră că fibrele
sunt deteriorate şi n-ai ce-i face.

00:17:14.000 --> 00:17:17.760
Dar se pare că o componentă
a parezei din atacul cerebral

00:17:17.760 --> 00:17:22.450
e tot învăţată şi de aceea
poate fi depăşită utilizând oglinzi.

00:17:22.450 --> 00:17:26.160
A trecut şi asta de testele clinice
ajutând mulţi, mulţi pacienţi.

NOTE Paragraph

00:17:26.790 --> 00:17:30.000
Trecem la a 3-a parte a discursului meu,

00:17:30.000 --> 00:17:34.000
despre alt fenomen curios
numit sinestezie.

00:17:34.000 --> 00:17:37.000
A fost descoperită
de Francis Galton în sec. 19.

00:17:37.000 --> 00:17:39.000
Era văr cu Charles Darwin.

00:17:39.000 --> 00:17:41.240
A arătat că anumite persoane
într-o populaţie,

00:17:41.240 --> 00:17:45.000
normale în celelalte aspecte,
au următoarea ciudăţenie:

00:17:45.000 --> 00:17:48.000
de câte ori văd un număr,
acesta e colorat.

00:17:48.000 --> 00:17:53.360
Cinci e albastru, şapte e galben,
opt e verzuliu, nouă e indigo.

00:17:54.000 --> 00:17:57.410
Ţineţi cont că ei sunt
absolut normali în toate privinţele.

00:17:58.000 --> 00:18:00.000
Sau Do major – uneori tonurile au culori –

00:18:00.000 --> 00:18:05.250
Do major e albastru, La major e verde,
alt ton poate fi galben.

NOTE Paragraph

00:18:06.440 --> 00:18:08.600
De ce se întâmplă asta?
Se numeşte sinestezie.

00:18:08.600 --> 00:18:11.410
Galton a numit-o sinestezie:
un amestec a simţurilor.

00:18:11.860 --> 00:18:15.340
În noi, toate simţurile sunt distincte.
La ei sunt încâlcite.

00:18:15.340 --> 00:18:16.780
De ce se întâmplă aşa ceva?

00:18:16.780 --> 00:18:19.280
Un aspect al acestei probleme
e foarte interesant.

00:18:19.280 --> 00:18:24.160
Sinestezia apare în familii şi Galton zice
că are o bază ereditară, genetică.

00:18:24.160 --> 00:18:30.080
Al doilea – sinestezia e despre –
ajung la idea principală a discursului meu:

00:18:30.080 --> 00:18:31.430
creativitatea.

00:18:31.430 --> 00:18:36.000
Sinestezia e de 8 ori mai răspândită
printre artişti, poeţi, nuvelişti

00:18:36.000 --> 00:18:39.000
şi alte persoane creative,
decât în populaţia generală.

00:18:39.000 --> 00:18:42.120
De ce e aşa? Voi răspunde la asta.
Nu s-a răspuns până acum.

NOTE Paragraph

00:18:42.710 --> 00:18:43.710
Bun.

00:18:43.710 --> 00:18:46.220
Ce e sinestezia? Ce-o cauzează?
Există multe teorii.

00:18:46.220 --> 00:18:48.000
O teorie e că-s nebuni.

00:18:48.000 --> 00:18:51.000
Asta nu-i o teorie prea ştiinţifică
aşa că uităm de ea.

00:18:51.000 --> 00:18:55.000
Altă teorie ar fi
că sunt dependenţi de stupefiante.

00:18:55.000 --> 00:18:56.970
Ar fi o doză de adevăr aici

00:18:56.970 --> 00:19:01.020
deoarece e mult mai răspândită aici,
în Bay Area, decât în San Diego. (Râsete)

00:19:01.700 --> 00:19:03.930
A treia teorie e că...

00:19:03.930 --> 00:19:08.000
Hai să ne întrebăm
ce se întâmplă de fapt în sinestezie?

NOTE Paragraph

00:19:08.640 --> 00:19:11.510
Am descoperit că aria pentru culoare
şi cea pentru numere

00:19:11.510 --> 00:19:14.000
sunt alăturate în creier,
în girusul fusiform.

00:19:14.000 --> 00:19:18.860
Am presupus c-ar exista legături
accidentale între culori şi numere.

00:19:19.000 --> 00:19:22.700
De fiecare dată când vedeţi un număr,
vedeţi şi culoarea corespunzătoare

00:19:22.700 --> 00:19:24.500
şi de asta aveţi sinestezie.

00:19:24.500 --> 00:19:26.000
De ce se întâmplă aşa ceva?

00:19:26.000 --> 00:19:28.290
De ce unii ar avea legături între arii?

00:19:28.290 --> 00:19:30.000
V-am spus că e ereditară.

00:19:30.000 --> 00:19:32.000
Asta vă dă un indiciu:

00:19:32.000 --> 00:19:34.170
că există o genă anomală,

00:19:34.570 --> 00:19:37.920
o mutaţie în gene care cauzează
conexiunea anormală.

NOTE Paragraph

00:19:37.920 --> 00:19:42.580
Noi toţi ne naştem
cu toate conectate la toate celelalte.

00:19:43.000 --> 00:19:45.780
Fiecare regiune a creierului
e conectată la toate celelalte

00:19:45.780 --> 00:19:48.000
şi legăturile sunt tunse ca să creeze

00:19:48.000 --> 00:19:51.000
arhitectura modulară caracteristică
a creierului adult.

00:19:51.000 --> 00:19:54.820
Dacă există o genă răspunzătoare de tuns
şi ea suferă o mutaţie,

00:19:55.000 --> 00:19:58.000
ai tunsori ineficiente
în regiuni adiacente.

00:19:58.000 --> 00:20:01.000
Şi dacă ele sunt la numere şi culoare,
aveţi sinestezie număr-culoare,

00:20:01.000 --> 00:20:04.000
între sunet şi culoare,
aveţi sinestezie sunet-culoare.

00:20:04.000 --> 00:20:06.000
Totul clar până aici.

NOTE Paragraph

00:20:06.000 --> 00:20:09.610
Dar dacă gena acţionează pretutindeni
şi totul e încrucişat?

00:20:10.780 --> 00:20:15.000
Ce e comun la artişti, nuvelişti şi poeţi?

00:20:15.000 --> 00:20:20.780
Abilitatea de gândi metaforic,
conectând idei, aparent fără legătură.

00:20:20.780 --> 00:20:23.360
Ca: „aici e Est şi Julieta e Soarele.”

00:20:23.360 --> 00:20:27.560
Cum adică Julieta e soare,
adică-i un glob strălucitor de flăcări?

00:20:28.050 --> 00:20:30.520
Schizofrenicii fac asta,
dar aia-i altă poveste.

00:20:30.980 --> 00:20:33.000
Oamenii normali ar zice
că-i caldă ca soarele,

00:20:33.000 --> 00:20:35.700
că radiază ca soarele,
că-i grijulie ca soarele.

00:20:35.700 --> 00:20:37.340
Instantaneu faceţi legătura.

NOTE Paragraph

00:20:37.340 --> 00:20:41.250
Presupunând că încrucişarea
conexiunilor şi conceptelor

00:20:41.250 --> 00:20:43.480
aparţin unor regiuni corticale diferite,

00:20:43.480 --> 00:20:50.690
ar da predispoziţie mărită spre metaforă
şi creativitate la sinestezici.

00:20:51.000 --> 00:20:55.890
Aşa sinestezia e de 8 ori mai frecventă
printre poeţi, artişti şi nuvelişti.

00:20:56.000 --> 00:20:59.000
E o viziune frenologică a sinesteziei.

00:20:59.000 --> 00:21:01.000
Ultima demonstraţie,
– îmi mai daţi un minut? –

00:21:01.000 --> 00:21:04.440
(Aplauze)
Mulţumesc.

NOTE Paragraph

00:21:04.440 --> 00:21:08.290
Vă demonstrez că toţi sunteţi sinestezici,
dar nu vreţi să recunoaşteţi.

00:21:08.290 --> 00:21:12.000
Ăsta e alfabetul marţian,
ca şi în alfabetul vostru,

00:21:12.000 --> 00:21:17.680
A e A, B e B, C e C,
forme diferite pentru foneme diferite.

00:21:18.000 --> 00:21:21.680
Aici e alfabetul marţian:
unul e Kiki şi celălalt e Buba.

00:21:22.000 --> 00:21:24.000
Care e Kiki şi care e Buba?

00:21:24.000 --> 00:21:26.170
Câţi credeţi că ăsta-i Kiki şi ăla-i Buba?

00:21:26.170 --> 00:21:28.730
Avem 1-2 mutanţi.
(Râsete)

00:21:28.840 --> 00:21:31.000
Câţi credeţi că ăla-i Buba şi ăsta-i Kiki?

00:21:31.000 --> 00:21:33.000
99% din voi.

NOTE Paragraph

00:21:33.000 --> 00:21:35.270
Nici unul nu sunteţi marţian,
cum aţi ales?

00:21:35.270 --> 00:21:40.000
Toţi faceţi legături încrucişate,
o abstracţie sinestezică,

00:21:40.000 --> 00:21:44.000
adică acea inflecţie ascuţită: Kiki.

00:21:44.000 --> 00:21:49.000
În cortexul auditiv,
celulele auditive sunt stimulate: Kiki,

00:21:49.000 --> 00:21:52.750
mimează inflexia vizuală,
o inflexiune bruscă, ca o formă zimţată.

00:21:52.750 --> 00:21:58.050
E important deoarece ne indică
angrenarea creierului într-o primitivă...

00:21:58.050 --> 00:21:59.790
Pare o iluzie naivă,

00:21:59.790 --> 00:22:03.360
dar fotonii din ochi
transmit această formă,

00:22:03.360 --> 00:22:06.570
şi celulele auditive din ureche
stimulează aria auditivă,

00:22:06.570 --> 00:22:11.000
iar creierul e capabil
să extragă numitorul comun.

00:22:11.000 --> 00:22:17.830
E o formă primitivă de abstractizare,
care ştim că are loc în girusul fusiform,

00:22:18.000 --> 00:22:19.520
deoarece când el e lezat,

00:22:19.520 --> 00:22:23.000
persoanele nu se descurcă
cu dilema Buba-Kiki,

00:22:23.000 --> 00:22:25.840
dar n-au nici capacitatea
de a înţelege metafora.

NOTE Paragraph

00:22:25.840 --> 00:22:28.140
Dacă întrebi un astfel de individ
ce înseamnă:

00:22:28.140 --> 00:22:30.240
„Nu tot ce luceşte e aur”,

00:22:30.240 --> 00:22:33.730
îţi răspunde: „Dacă e metalic şi luceşte
nu înseamnă că-i aur:

00:22:33.730 --> 00:22:36.000
trebuie să-i măsori greutatea specifică."

00:22:36.000 --> 00:22:39.000
Le scapă complet sensul metaforic.

00:22:39.000 --> 00:22:42.000
Această regiune e de vreo 8 ori mai mare,

00:22:42.000 --> 00:22:45.000
mai ales la om,
decât la primatele inferioare.

00:22:45.000 --> 00:22:48.000
Ceva foarte interesant are loc aici,
în girusul angular,

00:22:48.000 --> 00:22:51.490
deoarece e intersecţia
între auz, văz şi pipăit,

00:22:51.490 --> 00:22:55.000
s-a dezvoltat enorm la oameni
şi ceva foarte interesant are loc.

00:22:55.000 --> 00:22:58.530
Cred că reprezintă fundamentul
multor abilităţi caracteristic umane

00:22:58.530 --> 00:23:01.470
ca abstractizarea,
metafora şi creativitatea.

00:23:01.470 --> 00:23:04.000
Întrebările filozofilor de milenii,

00:23:04.000 --> 00:23:07.600
ca cercetători, putem să le explorăm
prin scanarea creierului

00:23:07.600 --> 00:23:10.700
şi prin observarea pacienţilor,
punând întrebările corecte.

00:23:10.700 --> 00:23:12.370
Mulţumesc.
(Aplauze)

00:23:12.560 --> 00:23:14.000
Îmi cer scuze.

00:23:14.000 --> 00:23:15.000
(Râsete)