1
00:00:00,000 --> 00:00:04,500
Cum spunea Chris,
eu studiez creierul uman

2
00:00:04,500 --> 00:00:06,820
funcţiile şi structura creierului uman.

3
00:00:06,820 --> 00:00:10,000
Vreau să vă închipuiţi pentru o clipă
ce presupune asta.

4
00:00:10,000 --> 00:00:15,120
Aveţi grămada asta gelatinoasă
– cam 1 kilogram de jeleu –

5
00:00:15,120 --> 00:00:17,540
pe care-l puteţi ţine în mână,

6
00:00:17,540 --> 00:00:21,000
şi el poate contempla
imensitatea spaţiului interstelar,

7
00:00:21,000 --> 00:00:23,910
poate contempla sensul infinitului

8
00:00:23,910 --> 00:00:28,370
şi se poate contempla pe sine
contemplând asupra sensului infinitului.

9
00:00:28,370 --> 00:00:33,000
Apoi are o stranie calitate recurentă
pe care-o numim conştiinţă,

10
00:00:33,000 --> 00:00:37,000
care cred că e
Sfântul Graal al neurologiei,

11
00:00:37,000 --> 00:00:40,130
şi sper că într-o zi vom înţelege
cum se-ntâmplă asta.

12
00:00:41,100 --> 00:00:43,810
Cum studiezi acest organ misterios?

13
00:00:43,810 --> 00:00:47,000
Aveţi 100 miliarde celule nervoase,

14
00:00:47,000 --> 00:00:50,700
mici mănunchiuri de protoplasmă
interacţionând între ele

15
00:00:50,700 --> 00:00:54,000
şi din această activitate
apare întregul spectru de abilităţi

16
00:00:54,000 --> 00:00:57,000
pe care le numim
natură şi conştiinţa umană.

17
00:00:57,000 --> 00:00:58,190
Cum se întâmplă asta?

18
00:00:58,190 --> 00:01:01,850
Există multe moduri de a studia
funcţiile creierului uman.

19
00:01:01,850 --> 00:01:05,720
Una din ele, folosită cu precădere,
e studierea pacienţilor

20
00:01:05,720 --> 00:01:09,000
cu leziuni stabile
în regiuni mici ale creierului,

21
00:01:09,000 --> 00:01:12,190
unde există o modificare genetică
a unei porţiuni mici din creier.

22
00:01:12,190 --> 00:01:16,930
Aici nu avem o reducere
a tuturor capacităţilor mentale,

23
00:01:17,000 --> 00:01:20,000
ca o ştirbire a abilităţilor cognitive,

24
00:01:20,000 --> 00:01:23,000
ci o pierdere a unei funcţii
deosebit de exact definită,

25
00:01:23,000 --> 00:01:25,000
cu celelalte funcţii păstrate intacte.

26
00:01:25,000 --> 00:01:27,450
Asta ne permite să afirmăm

27
00:01:27,450 --> 00:01:31,000
că acea parte a creierului
e implicată în medierea acelei funcţii.

28
00:01:31,000 --> 00:01:33,000
Astfel poţi aloca o funcţie unei structuri

29
00:01:33,000 --> 00:01:36,000
şi apoi să afli
ce fac conexiunile nervoase

30
00:01:36,000 --> 00:01:38,000
ca să genereze acea funcţie specifică.

31
00:01:38,000 --> 00:01:40,000
Asta încercăm să facem.

32
00:01:40,560 --> 00:01:43,000
Să vă dau câteva exemple uimitoare.

33
00:01:43,000 --> 00:01:47,000
Vă dau 3 exemple, de 6 minute fiecare.

34
00:01:47,000 --> 00:01:51,000
Primul e un sindrom extraordinar,
sindromul Capgras.

35
00:01:51,670 --> 00:01:57,560
Pe primul diapozitiv vedeţi
lobii temporali, frontali, parietali,

36
00:01:58,000 --> 00:02:00,000
– lobii care formează creierul.

37
00:02:00,000 --> 00:02:05,620
Pe suprafaţa internă a lobilor temporali
– nu e vizibilă aici –

38
00:02:05,620 --> 00:02:10,890
e o structură mică – gyrus fusiformis –
căreia i se mai spune şi „aria feţelor”,

39
00:02:11,000 --> 00:02:14,000
deoarece când e deteriorată
nu mai recunoşti feţele oamenilor.

40
00:02:14,390 --> 00:02:18,430
Îi recunoşti după voce
şi spui: „Oh da, e Joe”,

41
00:02:18,430 --> 00:02:21,000
dar nu ştiţi cine e, privindu-i faţa.

42
00:02:21,000 --> 00:02:23,000
Nici pe voi nu vă recunoaşteţi în oglindă.

43
00:02:23,000 --> 00:02:27,890
Ştii că eşti tot tu, pentru că e o oglindă
şi clipeşte şi el când clipeşti tu,

44
00:02:28,000 --> 00:02:31,000
dar de fapt nu te recunoşti.

45
00:02:31,720 --> 00:02:35,000
Se ştie că sindromul e cauzat
de lezarea girusului fusiform.

46
00:02:35,000 --> 00:02:40,370
Mai e un sindrom rar, atât de rar
încât foarte puţini medici au auzit de el,

47
00:02:40,370 --> 00:02:42,000
nici chiar neurologi.

48
00:02:42,000 --> 00:02:44,000
E vorba de iluzia Capgras:

49
00:02:44,000 --> 00:02:48,450
un pacient complet normal,
suferă o traumă la cap,

50
00:02:48,450 --> 00:02:51,640
iese din comă,
normal în toate celelalte aspecte,

51
00:02:51,640 --> 00:02:53,900
se uită la maică-sa şi zice:

52
00:02:53,930 --> 00:02:57,920
„Arată exact ca mama,
dar asta-i o impostoare,

53
00:02:57,920 --> 00:03:00,000
e altă femeie
care pretinde că e mama.”

54
00:03:00,900 --> 00:03:02,380
De ce se întâmplă asta?

55
00:03:02,380 --> 00:03:05,670
De ce cineva absolut lucid şi inteligent
în toate privinţele,

56
00:03:05,670 --> 00:03:09,700
când îşi vede mama, iluzia intră în joc
şi el afirmă că nu e mama sa?

57
00:03:10,000 --> 00:03:13,710
Cea mai obişnuită interpretare a iluziei
din toate manualele de psihiatrie,

58
00:03:14,000 --> 00:03:16,130
e una de tip freudian

59
00:03:16,130 --> 00:03:21,540
– acelaşi raţionament aplicat şi femeilor,
dar eu voi vorbi doar despre bărbaţi –

60
00:03:22,000 --> 00:03:25,000
când eşti copil mic, copilaş,

61
00:03:25,000 --> 00:03:29,270
ai fost puternic atras sexual de mamă.
Ăsta-i complexul oedipian al lui Freud.

62
00:03:29,270 --> 00:03:32,860
Nu afirm că-l consider corect,
ci că e viziunea standard freudiană.

63
00:03:33,510 --> 00:03:36,420
Pe măsură ce creşti, cortexul se dezvoltă

64
00:03:36,420 --> 00:03:40,840
şi inhibă aceste porniri sexuale latente
orientate spre propria mamă.

65
00:03:40,840 --> 00:03:44,470
Slavă Domnului că altfel aţi fi
excitat sexual când v-aţi vedea mama.

66
00:03:45,430 --> 00:03:48,840
Apoi vă loviţi la cap, cortexul e lezat

67
00:03:48,840 --> 00:03:53,720
şi acele porniri sexuale latente
ies înflăcărate la suprafaţă

68
00:03:53,800 --> 00:03:58,000
şi brusc şi inexplicabil vă treziţi
excitat sexual de propria mamă.

69
00:03:58,000 --> 00:04:01,800
„Dacă asta e mama mea,
cum de sunt excitat sexual?

70
00:04:02,000 --> 00:04:04,000
E altă femeie. E o impostoare."

71
00:04:04,000 --> 00:04:08,000
E unica interpretare care pare rezonabilă
creierului lezat.

72
00:04:08,430 --> 00:04:11,000
Mi se pare un argument lipsit de sens.

73
00:04:11,000 --> 00:04:14,000
E ingenioas
ca toate argumentele freudiene,

74
00:04:14,000 --> 00:04:16,000
(Râsete)

75
00:04:16,000 --> 00:04:18,660
dar nu mi s-a părut validă,

76
00:04:18,660 --> 00:04:23,560
deoarece am văzut această iluzie
la un pacient, faţă de pudelul său.

77
00:04:23,560 --> 00:04:24,360
(Râsete)

78
00:04:24,360 --> 00:04:30,390
Îmi spunea: „Doctore, asta nu-i Fifi.
Arată exact ca Fifi, dar e alt căţel.”

79
00:04:31,000 --> 00:04:33,000
Adaptaţi voi explicaţia freudiană aici.

80
00:04:33,000 --> 00:04:34,000
(Râsete)

81
00:04:34,000 --> 00:04:38,000
Veţi vorbi de bestialitatea latentă
din toţi oamenii

82
00:04:38,000 --> 00:04:41,000
sau altceva la fel de absurd.

83
00:04:41,000 --> 00:04:43,000
Ce se întâmplă de fapt?

84
00:04:43,000 --> 00:04:45,000
Pentru a explica
această tulburare curioasă

85
00:04:45,000 --> 00:04:49,000
examinăm structura şi funcţiile
căilor vizuale ale creierului.

86
00:04:49,000 --> 00:04:51,890
În mod normal, semnalele vizuale
intră prin globii oculari

87
00:04:51,890 --> 00:04:54,000
şi ajung în ariile corticale ale vederii.

88
00:04:54,000 --> 00:04:57,000
Există 30 de arii corticale
răspunzătoare de vedere.

89
00:04:57,210 --> 00:05:01,910
După ce totul e procesat, mesajul ajunge
într-o formaţiune mică, girusul fusiform,

90
00:05:02,090 --> 00:05:05,565
în care se percep feţele.

91
00:05:05,565 --> 00:05:07,670
Sunt neuroni acolo sensibili la feţe.

92
00:05:07,670 --> 00:05:10,000
O puteţi numi „aria feţei” din creier.

93
00:05:10,000 --> 00:05:12,000
Am vorbit despre asta mai devreme.

94
00:05:12,000 --> 00:05:16,000
Când acea arie e lezată
nu mai puteţi vedea feţele.

95
00:05:16,000 --> 00:05:21,800
Din acea arie mesajele curg
în nucleul amigdalian din sistemul limbic,

96
00:05:22,000 --> 00:05:24,000
– miezul emoţional al creierului –

97
00:05:24,000 --> 00:05:28,290
şi nucleul amigdalian
calibrează emoţional ce vezi.

98
00:05:28,290 --> 00:05:32,000
E pradă, prădător, pereche,

99
00:05:32,000 --> 00:05:37,690
sau e ceva trivial ca o scamă, o cretă,
– nu arăt în colo –

100
00:05:38,000 --> 00:05:41,680
un pantof sau aşa ceva.
Ceva ce puteţi ignora complet.

101
00:05:42,000 --> 00:05:45,000
Dacă nucleul amigdalian e stimulat
şi e vorba de ceva important,

102
00:05:45,000 --> 00:05:48,000
mesajele apoi curg
în sistemul nervos autonom:

103
00:05:48,000 --> 00:05:50,710
inima începe să bată mai rapid,
transpiraţi mai abundent

104
00:05:50,710 --> 00:05:54,880
pentru a disipa căldura ce-o veţi genera
prin efort muscular.

105
00:05:55,900 --> 00:05:59,000
Asta e bine, pentru că putem
pune electrozi în palmă

106
00:05:59,000 --> 00:06:03,000
şi putem măsura fluctuaţiile
rezistenţei pielii datorate transpiraţiei.

107
00:06:03,000 --> 00:06:08,750
Pot stabili, când priveşti ceva,
dacă eşti emoţionat sau excitat sau nu.

108
00:06:08,920 --> 00:06:10,840
Ajung imediat şi la asta.

109
00:06:11,000 --> 00:06:15,000
Idea mea a fost:
când tipul priveşte un obiect

110
00:06:15,000 --> 00:06:19,000
– orice obiect –
stimulul ajunge în ariile vizuale

111
00:06:19,000 --> 00:06:22,000
şi e procesat în girusul fusiofm,

112
00:06:22,000 --> 00:06:26,120
şi recunoşti obiectul, fie că e o mazăre,
o masă sau propria mamă,

113
00:06:26,120 --> 00:06:27,750
dacă tot vorbim de asta.

114
00:06:27,750 --> 00:06:32,060
Apoi mesajele trec în amigdală
şi mai departe la sistemul nervos autonom.

115
00:06:32,060 --> 00:06:37,140
Dar poate la acest tip,
firul de la amigdală la sistemul limbic

116
00:06:37,140 --> 00:06:40,000
– partea emoţională a creierului –
e tăiat la accident.

117
00:06:40,660 --> 00:06:44,910
Deoarece fusiformul e intact,
tipul îşi recunoaşte mama,

118
00:06:45,000 --> 00:06:47,000
„Da, arată ca mama."

119
00:06:47,000 --> 00:06:50,000
dar firul fiind rupt
spre centrele emoţionale, spune:

120
00:06:50,000 --> 00:06:54,000
„Cum de e mama,
iar eu nu simt nici o căldură?..."

121
00:06:54,000 --> 00:06:56,400
...Sau teroare?”, după caz?
Corect?

122
00:06:56,400 --> 00:06:57,350
(Râsete)

123
00:06:58,550 --> 00:07:03,000
Apoi ca să-şi explice absenţa emoţiilor:

124
00:07:03,000 --> 00:07:06,830
„Nu poate fi mama.
E o străină care pretinde c-ar fi mama.”

125
00:07:06,930 --> 00:07:08,710
Cum testăm aşa ceva?

126
00:07:08,710 --> 00:07:12,080
Dacă iau pe oricare dintre voi,
vă aşez în faţa unui ecran,

127
00:07:12,080 --> 00:07:16,430
şi vă măsor răspunsul galvanic al pielii
în timp ce vă arăt imagini pe ecran,

128
00:07:16,430 --> 00:07:19,000
pot măsura cât transpiraţi
la vederea unui obiect.

129
00:07:19,000 --> 00:07:22,000
La o masă sau la o umbrelă,
sigur că nu transpiraţi.

130
00:07:22,000 --> 00:07:27,000
Dacă vă arăt un leu, un tigru sau o nurlie
începeţi să asudaţi, corect?

131
00:07:27,000 --> 00:07:29,930
Credeţi-mă că dacă vă arăt
o imagine a mamei voastre,

132
00:07:29,930 --> 00:07:32,410
– vorbesc de persoane normale –
începeţi să asudaţi.

133
00:07:32,410 --> 00:07:34,180
Nu-i nevoie să fiţi evreu.

134
00:07:34,180 --> 00:07:36,410
(Râsete)

135
00:07:36,840 --> 00:07:40,540
Ce se întâmplă
dacă arăţi asta pacientului?

136
00:07:40,540 --> 00:07:45,910
Iei pacientul şi-i pui imagini pe ecran
şi-i măsori răspunsul galvanic al pielii.

137
00:07:46,000 --> 00:07:51,000
Mese, scaune şi scame
- fără reacţie, ca la oameni normali –

138
00:07:51,000 --> 00:07:55,140
dar când îi arăţi o poză a mamei sale
răspunsul galvanic al pielii e plat.

139
00:07:55,140 --> 00:07:57,240
Fără reacţie emoţională la mama sa,

140
00:07:57,240 --> 00:08:02,090
pentru că firul de la ariile vizuale
la cele emoţionale e întrerupt.

141
00:08:02,090 --> 00:08:04,920
Aşadar văzul e normal,
deoarece ariile vizuale sunt normale,

142
00:08:05,010 --> 00:08:08,520
emoţiile lui sunt normale,
– râde, plânge şi aşa mai departe –

143
00:08:08,520 --> 00:08:14,050
dar legătura dintre văz şi emoţii e ruptă
şi de aici iluzia că mama e o impostoare.

144
00:08:14,050 --> 00:08:17,000
Asta exemplifică drăguţ
cu ce ne ocupăm:

145
00:08:17,000 --> 00:08:21,000
luăm un sindrom psihiatric bizar,
aparent de neînţeles,

146
00:08:21,000 --> 00:08:23,720
afirmăm că viziunea freudiană e greşită

147
00:08:23,720 --> 00:08:27,000
şi putem da o explicaţie exactă

148
00:08:27,000 --> 00:08:29,000
bazată pe anatomia neurală
cunoscută a creierului.

149
00:08:29,000 --> 00:08:35,530
Apropo, dacă acest pacient pleacă
şi mama îl sună din camera alăturată,

150
00:08:35,710 --> 00:08:40,000
el ridică receptorul şi spune:
„Uau, mamă, ce mai faci? Unde eşti?"

151
00:08:40,000 --> 00:08:42,000
Iluzia e inexistentă prin telefon.

152
00:08:42,000 --> 00:08:44,000
Ea vine la el peste o oră şi el zice:

153
00:08:44,000 --> 00:08:46,000
„Tu cine eşti? Arăţi exact ca mama.”

154
00:08:46,000 --> 00:08:52,020
Motivul e că există o cale separată
de la centri auditivi la cei emoţionali,

155
00:08:52,020 --> 00:08:54,000
care n-a fost întreruptă la accident.

156
00:08:54,000 --> 00:08:59,000
Aşa se explică de ce la telefon
el îşi recunoaşte mama fără probleme,

157
00:08:59,000 --> 00:09:02,490
dar când o vede în persoană
crede că-i o impostoare.

158
00:09:03,430 --> 00:09:06,510
Cum se crează
aceste legături complexe în creier?

159
00:09:06,510 --> 00:09:09,000
E ceva natural, genetic sau căpătat?

160
00:09:09,000 --> 00:09:14,990
Examinăm asta studiind alt sindrom curios,
sindromul „braţului fantomă”.

161
00:09:15,000 --> 00:09:17,000
Ştiţi toţi ce-i un braţ fantomă:

162
00:09:17,000 --> 00:09:21,540
când se amputează o mână sau un picior
din cauza gangrenei sau în război,

163
00:09:21,540 --> 00:09:24,460
– de exemplu, în războiul din Irak
e o problemă serioasă –

164
00:09:24,460 --> 00:09:28,440
continuaţi să simţiţi intens
prezenţa braţului lipsă

165
00:09:28,440 --> 00:09:31,000
şi asta se numeşte
braţ sau picior fantomă.

166
00:09:31,000 --> 00:09:33,720
Puteţi avea o fantomă
cu aproape orice parte a corpului,

167
00:09:33,720 --> 00:09:36,090
chiar şi cu organele interne.

168
00:09:36,090 --> 00:09:40,560
Am avut pacienţi cu uterul scos
– histerectomie –

169
00:09:40,560 --> 00:09:45,000
care aveau un uter fantom,
inclusiv crampe menstruale fantomă

170
00:09:45,000 --> 00:09:47,290
la momentul potrivit a lunii.

171
00:09:47,290 --> 00:09:51,250
Un student m-a întrebat ieri, dacă ele au
şi sindrom pre-menstrual fantomă?

172
00:09:51,250 --> 00:09:52,480
(Râsete)

173
00:09:52,660 --> 00:09:56,180
Un subiect bun de cercetat ştiinţific,
dar de care nu ne-am ocupat.

174
00:09:56,180 --> 00:09:59,000
Următoarea întrebare e:

175
00:09:59,000 --> 00:10:02,000
ce putem învăţa despre braţe fantomă
din experimente?

176
00:10:02,000 --> 00:10:05,640
Am descoperit că aproape jumătate
din pacienţii cu braţe fantomă

177
00:10:05,770 --> 00:10:08,000
pretind că-şi pot mişca fantoma.

178
00:10:08,000 --> 00:10:10,000
Că şi-ar bate uşor fratele pe umăr

179
00:10:10,000 --> 00:10:12,700
ar răspunde la telefon când sună,
ar face cu mâna.

180
00:10:12,700 --> 00:10:16,850
Sunt senzaţii foarte vii.
Pacientul n-are iluzii.

181
00:10:16,850 --> 00:10:21,850
Ştie că braţul nu-i acolo, dar totuşi are
o experienţă senzorială convingătoare.

182
00:10:22,000 --> 00:10:25,000
Totuşi, pentru jumătate din pacienţi,
asta nu se întâmplă.

183
00:10:25,000 --> 00:10:29,000
Braţul fantomă zic ei: „Dar doctore,
braţul fantomă e paralizat.

184
00:10:29,000 --> 00:10:32,000
E fixat într-un spasm încleştat
şi-i sfâşietor de dureros.

185
00:10:32,000 --> 00:10:35,580
Dacă-aş putea să-l mişc
poate durerea s-ar diminua.”

186
00:10:35,580 --> 00:10:38,320
Şi de ce-ar fi paralizat un braţ fantomă?

187
00:10:38,320 --> 00:10:40,000
Pare a fi un oximoron.

188
00:10:40,000 --> 00:10:43,000
Examinând dosarele medicale
am descoperit că

189
00:10:43,000 --> 00:10:45,000
la persoanele cu braţe fantomă paralizate

190
00:10:45,000 --> 00:10:49,000
braţul real fusese paralizat
din cauza lezării nervului periferic,

191
00:10:49,090 --> 00:10:52,760
Însuşi nervul care inervează braţul
a fost secţionat,

192
00:10:52,760 --> 00:10:54,840
să zicem într-un accident de motocicletă.

193
00:10:54,840 --> 00:10:57,980
Şi pacientul de fapt avea
un braţ real care durea enorm

194
00:10:57,980 --> 00:11:01,000
ţinut bandajat câteva luni sau un an,

195
00:11:01,000 --> 00:11:04,000
iar apoi, din dorinţa nechibzuită
de a-l scăpa de durerea din braţ,

196
00:11:04,000 --> 00:11:06,000
chirurgul îi amputează mâna

197
00:11:06,000 --> 00:11:09,670
şi rămâne cu un braţ fantomă
cu aceleaşi dureri.

198
00:11:10,000 --> 00:11:12,000
Asta-i o problemă clinică serioasă.

199
00:11:12,000 --> 00:11:15,950
Pacienţii devin deprimaţi.
Unii ajung la suicid.

200
00:11:16,000 --> 00:11:19,990
Cum tratatăm acest sindrom?
Şi de ce aveţi braţul fantomă paralizat?

201
00:11:20,000 --> 00:11:24,000
Examinând istoricul cazurilor
am găsit că ei păstraseră braţul,

202
00:11:24,000 --> 00:11:27,000
iar nervii ce-l deserveau
fuseseră secţionaţi,

203
00:11:27,000 --> 00:11:30,000
încât braţul real era paralizat

204
00:11:30,000 --> 00:11:34,000
şi zăcea într-un bandaj
cu luni înainte să fie amputat,

205
00:11:34,000 --> 00:11:40,000
iar durerea e apoi transferată
braţului fantomă.

206
00:11:40,000 --> 00:11:42,000
De ce se întâmplă aşa ceva?

207
00:11:42,000 --> 00:11:44,000
Când braţul era intact, dar paralizat,

208
00:11:44,000 --> 00:11:47,000
din partea frontală a creierului
venea comanda „mişcă" pentru braţ,

209
00:11:47,000 --> 00:11:49,430
iar feedback-ul vizual era: „Nu."

210
00:11:49,430 --> 00:11:53,000
Mişcă. Nu. Mişcă. Nu.
Mişcă. Nu.

211
00:11:53,000 --> 00:11:58,950
Se formează în creier acest circuit,
iar asta o numim paralizie învăţată.

212
00:11:59,000 --> 00:12:03,000
Creierul învaţă pe baza acestei
legături asociative hebiene,

213
00:12:03,000 --> 00:12:08,050
că simpla comandă de a mişca braţul
dă senzaţia de paralizie a braţului.

214
00:12:08,370 --> 00:12:10,000
Apoi când amputaţi braţul,

215
00:12:10,000 --> 00:12:14,000
această paralizie învăţată
continuă să existe în imaginea corpului

216
00:12:14,000 --> 00:12:17,000
şi rămâne fantomei.

217
00:12:17,470 --> 00:12:19,590
Cum ajuţi aceşti pacienţi?

218
00:12:19,590 --> 00:12:24,840
Cum dezveţi paralizia învăţată,
încât să scape de durerea sfâşietoare,

219
00:12:24,840 --> 00:12:27,410
de spasmul din braţul fantomă?

220
00:12:27,410 --> 00:12:32,000
Ce-ar fi dacă transmitem comenzi fantomei

221
00:12:32,000 --> 00:12:36,000
şi oferim feedback vizual
că ea se supune comenzii.

222
00:12:36,000 --> 00:12:39,000
Poate-i reuşim să calmăm
durerea şi crampa fantomă.

223
00:12:39,000 --> 00:12:41,000
Cum faci asta?
Păi, realitate virtuală.

224
00:12:41,000 --> 00:12:43,000
Dar asta costă milioane de dolari.

225
00:12:43,000 --> 00:12:47,790
Eu am ales să fac asta cu doar 3 dolari,
dar să nu spuneţi agenţiilor finanţatoare.

226
00:12:48,000 --> 00:12:49,390
(Râsete)

227
00:12:50,100 --> 00:12:53,000
Creezi o cutie oglindă.

228
00:12:53,000 --> 00:12:56,740
O cutie de carton cu o oglindă la mijloc,
şi apoi pui fantoma...

229
00:12:56,740 --> 00:12:59,000
Primul meu pacient
– Derek – a venit.

230
00:12:59,000 --> 00:13:02,000
Avea braţul amputat de10 ani.

231
00:13:02,000 --> 00:13:05,000
Suferise o avulsie a braţului,
deci nervii i-au fost întrerupţi

232
00:13:05,000 --> 00:13:09,000
şi braţul a fost paralizat,
ţinut bandajat 1 an şi apoi amputat.

233
00:13:09,000 --> 00:13:11,550
Avea un braţ fantomă sfâşietor de dureros,
pe care nu-l putea mişca.

234
00:13:11,550 --> 00:13:13,160
Era un braţ fantomă paralizat.

235
00:13:13,160 --> 00:13:18,730
A venit, i-am dat o oglindă în cutie,
ca asta, pe care-o numesc cutie oglindă.

236
00:13:20,000 --> 00:13:22,720
Pacientul îşi pune braţul stâng fantomă

237
00:13:22,720 --> 00:13:25,720
care-i încleştat într-un spasm,
pe partea stângă a oglinzii,

238
00:13:25,720 --> 00:13:27,720
şi braţul normal,
pe partea dreaptă a oglinzii

239
00:13:27,720 --> 00:13:30,900
în aceiaşi poziţie ca şi braţul încleştat.

240
00:13:30,900 --> 00:13:34,270
Priveşte în oglindă şi ce experienţă are?

241
00:13:34,270 --> 00:13:40,710
Că i-a înviat fantoma, deoarece vede
reflexia braţului normal în oglindă

242
00:13:40,720 --> 00:13:43,000
şi impresia e că fantoma a înviat.

243
00:13:43,000 --> 00:13:50,350
Îi spun: dă din degetele reale, mişcă-le,
în timp ce priveşti în oglindă.”

244
00:13:50,350 --> 00:13:54,680
Va avea impresia vizuală
că fantoma se mişcă. E evident.

245
00:13:54,680 --> 00:13:56,980
Dar uimitor e că pacientul spune:

246
00:13:56,980 --> 00:14:01,490
„Doamne, fantoma se mişcă din nou,
iar durerea şi spasmul se diminuează.”

247
00:14:01,650 --> 00:14:04,000
Ţineţi minte, primul pacient care a venit,

248
00:14:04,000 --> 00:14:05,480
(Aplauze)

249
00:14:05,480 --> 00:14:09,000
Mulţumesc.
(Aplauze)

250
00:14:09,000 --> 00:14:12,000
A venit primul pacient,
a privit în oglindă şi i-am spus:

251
00:14:12,000 --> 00:14:15,000
„Priveşte la reflexia braţului fantomă."

252
00:14:15,000 --> 00:14:17,000
A început să chicotească:
„Îmi pot vedea fantoma.”

253
00:14:17,000 --> 00:14:19,300
Nu e prost. Ştie că nu e real.

254
00:14:19,300 --> 00:14:22,890
Ştie că e o reflecţie în oglindă,
dar e o experienţă senzorială vie.

255
00:14:23,000 --> 00:14:26,000
Apoi îi zic:
„Mişcă-ţi braţul normal şi fantoma."

256
00:14:26,000 --> 00:14:28,000
„Nu-mi pot mişca fantoma.
Ştii că doare.”

257
00:14:28,000 --> 00:14:30,000
„Bine, mişcă-ţi braţul normal.”

258
00:14:30,000 --> 00:14:34,480
Şi spune: „Doamne, fantoma se mişcă iar,
nu-mi vine să cred! Şi mă lasă durerea!"

259
00:14:34,480 --> 00:14:35,570
Bine.

260
00:14:35,570 --> 00:14:38,920
„Închide ochii – îi închide –
şi mişcă-ţi braţul sănătos.”

261
00:14:39,000 --> 00:14:40,000
„Nimic. Iar s-a încleştat.”

262
00:14:40,000 --> 00:14:42,000
„Bine, deschide ochii.”

263
00:14:42,000 --> 00:14:45,310
„O Doamne, iar se mişcă!”
ca un copil într-un magazin de dulciuri.

264
00:14:45,350 --> 00:14:50,000
Bun, asta demonstrează teoria mea
despre paralizia învăţată

265
00:14:50,000 --> 00:14:53,930
şi rolul critic al input-ului vizual,
dar nu voi primi Premiul Nobel

266
00:14:54,000 --> 00:14:56,320
c-am făcut pe cineva
să-şi mişte braţul fantomă.

267
00:14:56,320 --> 00:14:58,140
(Râsete)
(Aplauze)

268
00:14:58,140 --> 00:15:01,000
E o abilitate absolut inutilă,
dacă vă gândiţi un pic.

269
00:15:01,000 --> 00:15:02,000
(Râsete)

270
00:15:02,000 --> 00:15:08,160
Apoi m-am gândit că şi alte tipuri
de paralizie din neurologie,

271
00:15:08,160 --> 00:15:11,000
– ca accidentul vascular,
distonia focală –

272
00:15:11,000 --> 00:15:13,000
ar putea fi vorba de o componentă învăţată

273
00:15:13,000 --> 00:15:16,000
pe care o puteţi depăşi
c-un dispozitiv simplu ca oglinda.

274
00:15:16,000 --> 00:15:18,000
Aşa c-am zis, „Uite, Derek –

275
00:15:18,000 --> 00:15:21,700
– doar n-ar căra după el cutia cu oglindă
ca să-şi aline durerea –

276
00:15:21,700 --> 00:15:25,000
„Derek, ia-o acasă şi exersează
una-două săptămâni.

277
00:15:25,000 --> 00:15:28,290
Poate după o perioadă de exerciţii
te poţi lipsi de oglindă,

278
00:15:28,290 --> 00:15:31,110
îţi dezveţi paralizia şi începi
să-ţi mişti braţul paralizat,

279
00:15:31,110 --> 00:15:33,790
ca să scapi de durere.”

280
00:15:33,790 --> 00:15:35,140
„Bine”, o ia acasă.

281
00:15:35,140 --> 00:15:37,470
„E doar 2 dolari. Ia-o acasă.”

282
00:15:37,470 --> 00:15:40,000
A luat-o acasă şi mă sună
după două săptămâni:

283
00:15:40,000 --> 00:15:42,000
„Doctore, n-o să-ţi vină să crezi!”

284
00:15:42,000 --> 00:15:43,140
„Ce?”

285
00:15:43,140 --> 00:15:45,000
„A dispărut.”

286
00:15:45,000 --> 00:15:46,000
„Ce-a dispărut?”

287
00:15:46,000 --> 00:15:48,410
Mă gândeam că cutia cu oglindă a dispărut.
(Râsete)

288
00:15:48,620 --> 00:15:53,490
„Nu, nu, nu! Braţul fantomă
pe care-l am de 10 ani, a dispărut!”

289
00:15:54,000 --> 00:15:58,240
M-am îngrijorat: „Vai de mine,
i-am schimbat imaginea corpului,

290
00:15:58,240 --> 00:16:01,000
cum rămâne cu experimentele pe oameni,
etica şi tot restul?

291
00:16:01,000 --> 00:16:03,310
„Derek, te deranjează?”
„Nu!”

292
00:16:03,310 --> 00:16:06,000
„De 3 zile n-am avut braţul fantomă.

293
00:16:06,000 --> 00:16:09,500
Deci nici spasme
sau dureri la cotul fantomei,

294
00:16:09,500 --> 00:16:12,190
nici dureri în antebraţ...
Toate au dispărut.

295
00:16:12,760 --> 00:16:16,630
Problema e că încă mai am
degetele fantomă atârnate de umăr,

296
00:16:16,630 --> 00:16:19,250
şi n-ajung cu cutia acolo.”
(Râsete)

297
00:16:19,510 --> 00:16:22,490
„Aţi putea s-o modificaţi
şi să mi-o puneţi pe frunte

298
00:16:22,490 --> 00:16:25,700
ca să fac aşa
şi să scap de degetele fantomă?"

299
00:16:25,700 --> 00:16:27,290
Credea că-s vreun magician.

300
00:16:27,290 --> 00:16:31,570
Se întâmplă asta pentru că că creierul
e într-un conflict senzorial enorm.

301
00:16:31,570 --> 00:16:34,760
Primeşte mesaje de la văz,
cum că fantoma a revenit,

302
00:16:34,760 --> 00:16:37,040
pe de altă parte
nu are semnale de la proprioceptori,

303
00:16:37,040 --> 00:16:40,000
muşchii semnalează că nu există braţ.

304
00:16:40,000 --> 00:16:42,450
Sistemul motric zice că există un braţ

305
00:16:42,450 --> 00:16:45,870
şi din cauza acestui conflict
creierul zice la naiba cu toate:

306
00:16:45,870 --> 00:16:48,020
nu există fantoma, nu există braţul.

307
00:16:48,020 --> 00:16:50,000
Intră într-un fel de negare.
Blochează semnalul.

308
00:16:50,000 --> 00:16:54,160
Apoi când braţul dispare,
ca bonus dispare şi durerea

309
00:16:54,160 --> 00:16:59,670
fiindcă nu simţi o durere extracorporală
care pluteşte în spaţiu. Ăsta-i bonusul.

310
00:16:59,670 --> 00:17:03,080
Tehnica a fost testată pe zeci de grupuri
de pacienţi în Helsinki

311
00:17:03,080 --> 00:17:06,730
aşa că se poate dovedi utilă
în tratarea durerilor fantomă

312
00:17:06,730 --> 00:17:09,440
şi au încercat-o pentru reabilitarea
după atac cerebral.

313
00:17:09,440 --> 00:17:13,770
În atacul cerebral se consideră că fibrele
sunt deteriorate şi n-ai ce-i face.

314
00:17:14,000 --> 00:17:17,760
Dar se pare că o componentă
a parezei din atacul cerebral

315
00:17:17,760 --> 00:17:22,450
e tot învăţată şi de aceea
poate fi depăşită utilizând oglinzi.

316
00:17:22,450 --> 00:17:26,160
A trecut şi asta de testele clinice
ajutând mulţi, mulţi pacienţi.

317
00:17:26,790 --> 00:17:30,000
Trecem la a 3-a parte a discursului meu,

318
00:17:30,000 --> 00:17:34,000
despre alt fenomen curios
numit sinestezie.

319
00:17:34,000 --> 00:17:37,000
A fost descoperită
de Francis Galton în sec. 19.

320
00:17:37,000 --> 00:17:39,000
Era văr cu Charles Darwin.

321
00:17:39,000 --> 00:17:41,240
A arătat că anumite persoane
într-o populaţie,

322
00:17:41,240 --> 00:17:45,000
normale în celelalte aspecte,
au următoarea ciudăţenie:

323
00:17:45,000 --> 00:17:48,000
de câte ori văd un număr,
acesta e colorat.

324
00:17:48,000 --> 00:17:53,360
Cinci e albastru, şapte e galben,
opt e verzuliu, nouă e indigo.

325
00:17:54,000 --> 00:17:57,410
Ţineţi cont că ei sunt
absolut normali în toate privinţele.

326
00:17:58,000 --> 00:18:00,000
Sau Do major – uneori tonurile au culori –

327
00:18:00,000 --> 00:18:05,250
Do major e albastru, La major e verde,
alt ton poate fi galben.

328
00:18:06,440 --> 00:18:08,600
De ce se întâmplă asta?
Se numeşte sinestezie.

329
00:18:08,600 --> 00:18:11,410
Galton a numit-o sinestezie:
un amestec a simţurilor.

330
00:18:11,860 --> 00:18:15,340
În noi, toate simţurile sunt distincte.
La ei sunt încâlcite.

331
00:18:15,340 --> 00:18:16,780
De ce se întâmplă aşa ceva?

332
00:18:16,780 --> 00:18:19,280
Un aspect al acestei probleme
e foarte interesant.

333
00:18:19,280 --> 00:18:24,160
Sinestezia apare în familii şi Galton zice
că are o bază ereditară, genetică.

334
00:18:24,160 --> 00:18:30,080
Al doilea – sinestezia e despre –
ajung la idea principală a discursului meu:

335
00:18:30,080 --> 00:18:31,430
creativitatea.

336
00:18:31,430 --> 00:18:36,000
Sinestezia e de 8 ori mai răspândită
printre artişti, poeţi, nuvelişti

337
00:18:36,000 --> 00:18:39,000
şi alte persoane creative,
decât în populaţia generală.

338
00:18:39,000 --> 00:18:42,120
De ce e aşa? Voi răspunde la asta.
Nu s-a răspuns până acum.

339
00:18:42,710 --> 00:18:43,710
Bun.

340
00:18:43,710 --> 00:18:46,220
Ce e sinestezia? Ce-o cauzează?
Există multe teorii.

341
00:18:46,220 --> 00:18:48,000
O teorie e că-s nebuni.

342
00:18:48,000 --> 00:18:51,000
Asta nu-i o teorie prea ştiinţifică
aşa că uităm de ea.

343
00:18:51,000 --> 00:18:55,000
Altă teorie ar fi
că sunt dependenţi de stupefiante.

344
00:18:55,000 --> 00:18:56,970
Ar fi o doză de adevăr aici

345
00:18:56,970 --> 00:19:01,020
deoarece e mult mai răspândită aici,
în Bay Area, decât în San Diego. (Râsete)

346
00:19:01,700 --> 00:19:03,930
A treia teorie e că...

347
00:19:03,930 --> 00:19:08,000
Hai să ne întrebăm
ce se întâmplă de fapt în sinestezie?

348
00:19:08,640 --> 00:19:11,510
Am descoperit că aria pentru culoare
şi cea pentru numere

349
00:19:11,510 --> 00:19:14,000
sunt alăturate în creier,
în girusul fusiform.

350
00:19:14,000 --> 00:19:18,860
Am presupus c-ar exista legături
accidentale între culori şi numere.

351
00:19:19,000 --> 00:19:22,700
De fiecare dată când vedeţi un număr,
vedeţi şi culoarea corespunzătoare

352
00:19:22,700 --> 00:19:24,500
şi de asta aveţi sinestezie.

353
00:19:24,500 --> 00:19:26,000
De ce se întâmplă aşa ceva?

354
00:19:26,000 --> 00:19:28,290
De ce unii ar avea legături între arii?

355
00:19:28,290 --> 00:19:30,000
V-am spus că e ereditară.

356
00:19:30,000 --> 00:19:32,000
Asta vă dă un indiciu:

357
00:19:32,000 --> 00:19:34,170
că există o genă anomală,

358
00:19:34,570 --> 00:19:37,920
o mutaţie în gene care cauzează
conexiunea anormală.

359
00:19:37,920 --> 00:19:42,580
Noi toţi ne naştem
cu toate conectate la toate celelalte.

360
00:19:43,000 --> 00:19:45,780
Fiecare regiune a creierului
e conectată la toate celelalte

361
00:19:45,780 --> 00:19:48,000
şi legăturile sunt tunse ca să creeze

362
00:19:48,000 --> 00:19:51,000
arhitectura modulară caracteristică
a creierului adult.

363
00:19:51,000 --> 00:19:54,820
Dacă există o genă răspunzătoare de tuns
şi ea suferă o mutaţie,

364
00:19:55,000 --> 00:19:58,000
ai tunsori ineficiente
în regiuni adiacente.

365
00:19:58,000 --> 00:20:01,000
Şi dacă ele sunt la numere şi culoare,
aveţi sinestezie număr-culoare,

366
00:20:01,000 --> 00:20:04,000
între sunet şi culoare,
aveţi sinestezie sunet-culoare.

367
00:20:04,000 --> 00:20:06,000
Totul clar până aici.

368
00:20:06,000 --> 00:20:09,610
Dar dacă gena acţionează pretutindeni
şi totul e încrucişat?

369
00:20:10,780 --> 00:20:15,000
Ce e comun la artişti, nuvelişti şi poeţi?

370
00:20:15,000 --> 00:20:20,780
Abilitatea de gândi metaforic,
conectând idei, aparent fără legătură.

371
00:20:20,780 --> 00:20:23,360
Ca: „aici e Est şi Julieta e Soarele.”

372
00:20:23,360 --> 00:20:27,560
Cum adică Julieta e soare,
adică-i un glob strălucitor de flăcări?

373
00:20:28,050 --> 00:20:30,520
Schizofrenicii fac asta,
dar aia-i altă poveste.

374
00:20:30,980 --> 00:20:33,000
Oamenii normali ar zice
că-i caldă ca soarele,

375
00:20:33,000 --> 00:20:35,700
că radiază ca soarele,
că-i grijulie ca soarele.

376
00:20:35,700 --> 00:20:37,340
Instantaneu faceţi legătura.

377
00:20:37,340 --> 00:20:41,250
Presupunând că încrucişarea
conexiunilor şi conceptelor

378
00:20:41,250 --> 00:20:43,480
aparţin unor regiuni corticale diferite,

379
00:20:43,480 --> 00:20:50,690
ar da predispoziţie mărită spre metaforă
şi creativitate la sinestezici.

380
00:20:51,000 --> 00:20:55,890
Aşa sinestezia e de 8 ori mai frecventă
printre poeţi, artişti şi nuvelişti.

381
00:20:56,000 --> 00:20:59,000
E o viziune frenologică a sinesteziei.

382
00:20:59,000 --> 00:21:01,000
Ultima demonstraţie,
– îmi mai daţi un minut? –

383
00:21:01,000 --> 00:21:04,440
(Aplauze)
Mulţumesc.

384
00:21:04,440 --> 00:21:08,290
Vă demonstrez că toţi sunteţi sinestezici,
dar nu vreţi să recunoaşteţi.

385
00:21:08,290 --> 00:21:12,000
Ăsta e alfabetul marţian,
ca şi în alfabetul vostru,

386
00:21:12,000 --> 00:21:17,680
A e A, B e B, C e C,
forme diferite pentru foneme diferite.

387
00:21:18,000 --> 00:21:21,680
Aici e alfabetul marţian:
unul e Kiki şi celălalt e Buba.

388
00:21:22,000 --> 00:21:24,000
Care e Kiki şi care e Buba?

389
00:21:24,000 --> 00:21:26,170
Câţi credeţi că ăsta-i Kiki şi ăla-i Buba?

390
00:21:26,170 --> 00:21:28,730
Avem 1-2 mutanţi.
(Râsete)

391
00:21:28,840 --> 00:21:31,000
Câţi credeţi că ăla-i Buba şi ăsta-i Kiki?

392
00:21:31,000 --> 00:21:33,000
99% din voi.

393
00:21:33,000 --> 00:21:35,270
Nici unul nu sunteţi marţian,
cum aţi ales?

394
00:21:35,270 --> 00:21:40,000
Toţi faceţi legături încrucişate,
o abstracţie sinestezică,

395
00:21:40,000 --> 00:21:44,000
adică acea inflecţie ascuţită: Kiki.

396
00:21:44,000 --> 00:21:49,000
În cortexul auditiv,
celulele auditive sunt stimulate: Kiki,

397
00:21:49,000 --> 00:21:52,750
mimează inflexia vizuală,
o inflexiune bruscă, ca o formă zimţată.

398
00:21:52,750 --> 00:21:58,050
E important deoarece ne indică
angrenarea creierului într-o primitivă...

399
00:21:58,050 --> 00:21:59,790
Pare o iluzie naivă,

400
00:21:59,790 --> 00:22:03,360
dar fotonii din ochi
transmit această formă,

401
00:22:03,360 --> 00:22:06,570
şi celulele auditive din ureche
stimulează aria auditivă,

402
00:22:06,570 --> 00:22:11,000
iar creierul e capabil
să extragă numitorul comun.

403
00:22:11,000 --> 00:22:17,830
E o formă primitivă de abstractizare,
care ştim că are loc în girusul fusiform,

404
00:22:18,000 --> 00:22:19,520
deoarece când el e lezat,

405
00:22:19,520 --> 00:22:23,000
persoanele nu se descurcă
cu dilema Buba-Kiki,

406
00:22:23,000 --> 00:22:25,840
dar n-au nici capacitatea
de a înţelege metafora.

407
00:22:25,840 --> 00:22:28,140
Dacă întrebi un astfel de individ
ce înseamnă:

408
00:22:28,140 --> 00:22:30,240
„Nu tot ce luceşte e aur”,

409
00:22:30,240 --> 00:22:33,730
îţi răspunde: „Dacă e metalic şi luceşte
nu înseamnă că-i aur:

410
00:22:33,730 --> 00:22:36,000
trebuie să-i măsori greutatea specifică."

411
00:22:36,000 --> 00:22:39,000
Le scapă complet sensul metaforic.

412
00:22:39,000 --> 00:22:42,000
Această regiune e de vreo 8 ori mai mare,

413
00:22:42,000 --> 00:22:45,000
mai ales la om,
decât la primatele inferioare.

414
00:22:45,000 --> 00:22:48,000
Ceva foarte interesant are loc aici,
în girusul angular,

415
00:22:48,000 --> 00:22:51,490
deoarece e intersecţia
între auz, văz şi pipăit,

416
00:22:51,490 --> 00:22:55,000
s-a dezvoltat enorm la oameni
şi ceva foarte interesant are loc.

417
00:22:55,000 --> 00:22:58,530
Cred că reprezintă fundamentul
multor abilităţi caracteristic umane

418
00:22:58,530 --> 00:23:01,470
ca abstractizarea,
metafora şi creativitatea.

419
00:23:01,470 --> 00:23:04,000
Întrebările filozofilor de milenii,

420
00:23:04,000 --> 00:23:07,600
ca cercetători, putem să le explorăm
prin scanarea creierului

421
00:23:07,600 --> 00:23:10,700
şi prin observarea pacienţilor,
punând întrebările corecte.

422
00:23:10,700 --> 00:23:12,370
Mulţumesc.
(Aplauze)

423
00:23:12,560 --> 00:23:14,000
Îmi cer scuze.

424
00:23:14,000 --> 00:23:15,000
(Râsete)