WEBVTT 00:00:00.000 --> 00:00:04.500 Cum spunea Chris, eu studiez creierul uman 00:00:04.500 --> 00:00:06.820 funcţiile şi structura creierului uman. 00:00:06.820 --> 00:00:10.000 Şi vreau să vă închipuiţi pentru o clipă ce presupune asta. 00:00:10.000 --> 00:00:15.120 Aveţi grămada asta gelatinoasă – cam 1 kilogram de jeleu – 00:00:15.120 --> 00:00:17.540 pe care-l puteţi ţine în mână, 00:00:17.540 --> 00:00:21.000 şi el poate contempla imensitatea spaţiului interstelar, 00:00:21.000 --> 00:00:23.910 poate contempla sensul infinitului 00:00:23.910 --> 00:00:28.370 şi se poate contempla pe sine contemplând asupra sensului infinitului. 00:00:28.370 --> 00:00:33.000 Apoi are o stranie calitate recurentă pe care-o numim conştiinţă, 00:00:33.000 --> 00:00:37.000 care cred că e Sfântul Graal al neurologiei, 00:00:37.000 --> 00:00:40.130 şi sper că într-o zi vom înţelege cum se-ntâmplă asta. NOTE Paragraph 00:00:41.100 --> 00:00:43.810 Cum studiezi acest organ misterios? 00:00:43.810 --> 00:00:47.000 Aveţi 100 miliarde celule nervoase, 00:00:47.000 --> 00:00:50.700 mici mănunchiuri de protoplasmă interacţionând între ele 00:00:50.700 --> 00:00:54.000 şi din această activitate apare întregul spectru de abilităţi 00:00:54.000 --> 00:00:57.000 pe care le numim natură şi conştiinţa umană. 00:00:57.000 --> 00:00:58.190 Cum se întâmplă asta? 00:00:58.190 --> 00:01:01.850 Există multe moduri de a studia funcţiile creierului uman. 00:01:01.850 --> 00:01:05.720 Una din ele, folosită cu precădere, e studierea pacienţilor 00:01:05.720 --> 00:01:09.000 cu leziuni stabile în regiuni mici ale creierului, 00:01:09.000 --> 00:01:12.190 unde există o modificare genetică a unei porţiuni mici din creier. 00:01:12.190 --> 00:01:16.930 Aici nu avem o reducere a tuturor capacităţilor mentale, 00:01:17.000 --> 00:01:20.000 ca o ştirbire a abilităţilor cognitive, 00:01:20.000 --> 00:01:23.000 ci o pierdere a unei funcţii deosebit de exact definită, 00:01:23.000 --> 00:01:25.000 cu celelalte funcţii păstrate intacte. 00:01:25.000 --> 00:01:27.450 Asta ne permite să afirmăm 00:01:27.450 --> 00:01:31.000 că acea parte a creierului e implicată în medierea acelei funcţii. 00:01:31.000 --> 00:01:33.000 Astfel poţi aloca o funcţie unei structuri 00:01:33.000 --> 00:01:36.000 şi apoi să afli ce fac conexiunile nervoase 00:01:36.000 --> 00:01:38.000 ca să genereze acea funcţie specifică. 00:01:38.000 --> 00:01:40.000 Asta încercăm să facem. NOTE Paragraph 00:01:40.560 --> 00:01:43.000 Să vă dau câteva exemple uimitoare. 00:01:43.000 --> 00:01:47.000 Vă dau 3 exemple, de 6 minute fiecare. 00:01:47.000 --> 00:01:51.000 Primul e un sindrom extraordinar, sindromul Capgras. 00:01:51.670 --> 00:01:57.560 Pe primul diapozitiv vedeţi lobii temporali, frontali, parietali, 00:01:58.000 --> 00:02:00.000 – lobii care formează creierul. 00:02:00.000 --> 00:02:05.620 Pe suprafaţa internă a lobilor temporali – nu e vizibilă aici – 00:02:05.620 --> 00:02:10.890 e o structură mică – gyrus fusiformis – căreia i se mai spune şi „aria feţelor”, 00:02:11.000 --> 00:02:14.000 deoarece când e deteriorată nu mai recunoşti feţele oamenilor. 00:02:14.390 --> 00:02:18.430 Îi recunoşti după voce şi spui: „Oh da, e Joe”, 00:02:18.430 --> 00:02:21.000 dar nu ştiţi cine e, privindu-i faţa. 00:02:21.000 --> 00:02:23.000 Nici pe voi nu vă recunoaşteţi în oglindă. 00:02:23.000 --> 00:02:27.890 Ştii că eşti tot tu, pentru că e o oglindă şi clipeşte şi el când clipeşti tu, 00:02:28.000 --> 00:02:31.000 dar de fapt nu te recunoşti. NOTE Paragraph 00:02:31.720 --> 00:02:35.000 Se ştie că sindromul e cauzat de lezarea girusului fusiform. 00:02:35.000 --> 00:02:40.370 Mai e un sindrom rar, atât de rar încât foarte puţini medici au auzit de el, 00:02:40.370 --> 00:02:42.000 nici chiar neurologi. 00:02:42.000 --> 00:02:44.000 E vorba de iluzia Capgras: 00:02:44.000 --> 00:02:48.450 un pacient complet normal, suferă o traumă la cap, 00:02:48.450 --> 00:02:51.640 iese din comă, normal în toate celelalte aspecte, 00:02:51.640 --> 00:02:53.900 se uită la maică-sa şi zice: 00:02:53.930 --> 00:02:57.920 „Arată exact ca mama, dar asta-i o impostoare, 00:02:57.920 --> 00:03:00.000 e altă femeie care pretinde că e mama.” 00:03:00.900 --> 00:03:02.380 De ce se întâmplă asta? 00:03:02.380 --> 00:03:05.670 De ce cineva absolut lucid şi inteligent în toate privinţele, 00:03:05.670 --> 00:03:09.700 când îşi vede mama, iluzia intră în joc şi el afirmă că nu e mama sa? NOTE Paragraph 00:03:10.000 --> 00:03:13.710 Cea mai obişnuită interpretare a iluziei din toate manualele de psihiatrie, 00:03:14.000 --> 00:03:16.130 e una de tip freudian 00:03:16.130 --> 00:03:21.540 – acelaşi raţionament aplicat şi femeilor, dar eu voi vorbi doar despre bărbaţi – 00:03:22.000 --> 00:03:25.000 când eşti copil mic, copilaş, 00:03:25.000 --> 00:03:29.270 ai fost puternic atras sexual de mamă. Ăsta-i complexul oedipian al lui Freud. 00:03:29.270 --> 00:03:32.860 Nu afirm că-l consider corect, ci că e viziunea standard freudiană. 00:03:33.000 --> 00:03:36.420 Pe măsură ce creşti, cortexul se dezvoltă 00:03:36.420 --> 00:03:40.840 şi inhibă aceste porniri sexuale latente orientate spre propria mamă. 00:03:40.840 --> 00:03:44.470 Slavă Domnului că altfel aţi fi excitat sexual când v-aţi vedea mama. 00:03:45.430 --> 00:03:48.840 Apoi vă loviţi la cap, cortexul e lezat 00:03:48.840 --> 00:03:53.720 şi acele porniri sexuale latente ies înflăcărate la suprafaţă 00:03:53.800 --> 00:03:58.000 şi brusc şi inexplicabil vă treziţi excitat sexual de propria mamă. 00:03:58.000 --> 00:04:01.800 „Dacă asta e mama mea, cum de sunt excitat sexual? 00:04:02.000 --> 00:04:04.000 E altă femeie. E o impostoare." 00:04:04.000 --> 00:04:08.000 E unica interpretare care pare rezonabilă creierului lezat. NOTE Paragraph 00:04:08.430 --> 00:04:11.000 Mi se pare un argument lipsit de sens. 00:04:11.000 --> 00:04:14.000 E ingenioas ca toate argumentele freudiene, 00:04:14.000 --> 00:04:16.000 (Râsete) 00:04:16.000 --> 00:04:18.660 dar nu mi s-a părut validă, 00:04:18.660 --> 00:04:23.560 deoarece am văzut această iluzie la un pacient, faţă de pudelul său. 00:04:23.560 --> 00:04:24.360 (Râsete) 00:04:24.360 --> 00:04:30.390 Îmi spunea: „Doctore, asta nu-i Fifi. Arată exact ca Fifi, dar e alt căţel.” 00:04:31.000 --> 00:04:33.000 Adaptaţi voi explicaţia freudiană aici. 00:04:33.000 --> 00:04:34.000 (Râsete) 00:04:34.000 --> 00:04:38.000 Veţi vorbi de bestialitatea latentă din toţi oamenii 00:04:38.000 --> 00:04:41.000 sau altceva la fel de absurd. NOTE Paragraph 00:04:41.000 --> 00:04:43.000 Ce se întâmplă de fapt? 00:04:43.000 --> 00:04:45.000 Pentru a explica această tulburare curioasă 00:04:45.000 --> 00:04:49.000 examinăm structura şi funcţiile căilor vizuale ale creierului. 00:04:49.000 --> 00:04:51.890 În mod normal, semnalele vizuale intră prin globii oculari 00:04:51.890 --> 00:04:54.000 şi ajung în ariile corticale ale vederii. 00:04:54.000 --> 00:04:57.000 Există 30 de arii corticale răspunzătoare de vedere. 00:04:57.210 --> 00:05:01.910 După ce totul e procesat, mesajul ajunge într-o formaţiune mică, girusul fusiform, 00:05:02.090 --> 00:05:05.565 în care se percep feţele. 00:05:05.565 --> 00:05:07.670 Sunt neuroni acolo sensibili la feţe. 00:05:07.670 --> 00:05:10.000 O puteţi numi „aria feţei” din creier. 00:05:10.000 --> 00:05:12.000 Am vorbit despre asta mai devreme. 00:05:12.000 --> 00:05:16.000 Când acea arie e lezată nu mai puteţi vedea feţele. NOTE Paragraph 00:05:16.000 --> 00:05:21.800 Din acea arie mesajele curg în nucleul amigdalian din sistemul limbic, 00:05:22.000 --> 00:05:24.000 – miezul emoţional al creierului – 00:05:24.000 --> 00:05:28.290 şi nucleul amigdalian calibrează emoţional ce vezi. 00:05:28.290 --> 00:05:32.000 E pradă, prădător, pereche, 00:05:32.000 --> 00:05:37.690 sau e ceva trivial ca o scamă, o cretă, – nu arăt în colo – 00:05:38.000 --> 00:05:41.680 un pantof sau aşa ceva. Ceva ce puteţi ignora complet. 00:05:42.000 --> 00:05:45.000 Dacă nucleul amigdalian e stimulat şi e vorba de ceva important, 00:05:45.000 --> 00:05:48.000 mesajele apoi curg în sistemul nervos autonom: 00:05:48.000 --> 00:05:50.710 inima începe să bată mai rapid, transpiraţi mai abundent 00:05:50.710 --> 00:05:54.880 pentru a disipa căldura ce-o veţi genera prin efort muscular. 00:05:55.900 --> 00:05:59.000 Asta e bine, pentru că putem pune electrozi în palmă 00:05:59.000 --> 00:06:03.000 şi putem măsura fluctuaţiile rezistenţei pielii datorate transpiraţiei. 00:06:03.000 --> 00:06:08.750 Pot stabili dacă atunci când priveşti ceva eşti emoţionat sau excitat sau nu. 00:06:08.920 --> 00:06:10.840 Ajung imediat şi la asta. NOTE Paragraph 00:06:11.000 --> 00:06:15.000 Dar idea mea a fost: când tipul priveşte un obiect 00:06:15.000 --> 00:06:19.000 – orice obiect – stimulul ajunge în ariile vizuale 00:06:19.000 --> 00:06:22.000 şi e procesat în girusul fusiofm, 00:06:22.000 --> 00:06:25.000 şi recunoaşteţi obiectul ca fiind o mazăre sau o masă, 00:06:25.000 --> 00:06:27.000 sau propria mamă, dacă tot vorbim de asta. 00:06:27.000 --> 00:06:32.060 Apoi mesajele trec în amigdală şi mai departe la sistemul nervos autonom. 00:06:32.060 --> 00:06:37.000 Dar poate la acest tip, firul de la amigdală la sistemul limbic 00:06:37.000 --> 00:06:40.000 – partea emoţională a creierului – e tăiat la accident. 00:06:40.660 --> 00:06:44.910 Deoarece fusiformul e intact, tipul îşi recunoaşte mama, 00:06:45.000 --> 00:06:47.000 „Da, arată ca mama." 00:06:47.000 --> 00:06:50.000 dar firul fiind rupt spre centrele emoţionale, spune: 00:06:50.000 --> 00:06:54.000 „Cum de e mama, iar eu nu simt nici o căldură?..." 00:06:54.000 --> 00:06:56.400 ...Sau teroare?”, după caz? Corect? 00:06:56.400 --> 00:06:57.350 (Râsete) 00:06:58.550 --> 00:07:03.000 Apoi ca să-şi explice absenţa emoţiilor: 00:07:03.000 --> 00:07:06.830 „Nu poate fi mama. E o străină care pretinde c-ar fi mama.” NOTE Paragraph 00:07:06.930 --> 00:07:08.710 Cum testăm aşa ceva? 00:07:08.710 --> 00:07:12.080 Dacă iau pe oricare dintre voi, vă aşez în faţa unui ecran, 00:07:12.080 --> 00:07:16.430 şi vă măsor răspunsul galvanic al pielii în timp ce vă arăt imagini pe ecran, 00:07:16.430 --> 00:07:19.000 pot măsura cât transpiraţi la vederea unui obiect. 00:07:19.000 --> 00:07:22.000 La o masă sau la o umbrelă, sigur că nu transpiraţi. 00:07:22.000 --> 00:07:27.000 Dacă vă arăt un leu, un tigru sau o nurlie începeţi să asudaţi, corect? 00:07:27.000 --> 00:07:29.930 Credeţi-mă că dacă vă arăt o imagine a mamei voastre, 00:07:29.930 --> 00:07:32.410 – vorbesc de persoane normale – începeţi să asudaţi. 00:07:32.410 --> 00:07:34.180 Nu-i nevoie să fiţi evreu. 00:07:34.180 --> 00:07:36.410 (Râsete) NOTE Paragraph 00:07:36.840 --> 00:07:40.540 Ce se întâmplă dacă arăţi asta pacientului? 00:07:40.540 --> 00:07:45.910 Iei pacientul şi-i pui imagini pe ecran şi-i măsori răspunsul galvanic al pielii. 00:07:46.000 --> 00:07:51.000 Mese, scaune şi scame - fără reacţie, ca la oameni normali – 00:07:51.000 --> 00:07:55.140 dar când îi arăţi o poză a mamei sale răspunsul galvanic al pielii e plat. 00:07:55.140 --> 00:07:57.240 Fără reacţie emoţională la mama sa, 00:07:57.240 --> 00:08:02.090 pentru că firul de la ariile vizuale la cele emoţionale e întrerupt. 00:08:02.090 --> 00:08:04.920 Aşadar văzul e normal, deoarece ariile vizuale sunt normale, 00:08:05.010 --> 00:08:08.520 emoţiile lui sunt normale, – râde, plânge şi aşa mai departe – 00:08:08.520 --> 00:08:14.050 dar legătura dintre văz şi emoţii e ruptă şi de aici iluzia că mama e o impostoare. 00:08:14.050 --> 00:08:17.000 E un exemplu drăguţ despre genul de reacţii pe care le avem, 00:08:17.000 --> 00:08:21.000 iei un sindrom psihiatric bizar, aparent de neînţeles 00:08:21.000 --> 00:08:23.000 şi zici că viziunea tipică Freudiană este greşită 00:08:23.000 --> 00:08:27.000 şi că de fapt poţi găsi o explicaţie exactă 00:08:27.000 --> 00:08:29.000 în termenii anatomiei neurale cunoscute a creierului. NOTE Paragraph 00:08:29.000 --> 00:08:31.000 Apropo, dacă acest pacient pleacă 00:08:31.000 --> 00:08:36.000 şi mamă-sa sună dintr-o cameră vecină -- îl sună -- 00:08:36.000 --> 00:08:40.000 el ridică receptorul şi zice "Uau, mamă, ce mai faci? Unde eşti?" 00:08:40.000 --> 00:08:42.000 Nu există iluzia prin telefon. 00:08:42.000 --> 00:08:44.000 Apoi ea se apropie de el peste o oră şi el zice "Cine eşti? 00:08:44.000 --> 00:08:46.000 Arăţi exact ca mama." OK? 00:08:46.000 --> 00:08:48.000 Motivul e că există un canal separat 00:08:48.000 --> 00:08:52.000 ce duce de la centrele de auz în creier la centrele emoţionale, 00:08:52.000 --> 00:08:54.000 şi acesta n-a fost tăiat de accident. 00:08:54.000 --> 00:08:59.000 Aşa că asta explică de ce la telefon el recunoaşte propria mamă, fără probleme. 00:08:59.000 --> 00:09:02.000 Când o vede în persoană crede însă că-i un impostor. NOTE Paragraph 00:09:02.000 --> 00:09:06.000 OK, cum sunt trasate toate aceste circuite complexe în creier? 00:09:06.000 --> 00:09:09.000 E ceva natural, genetic sau căpătat? 00:09:09.000 --> 00:09:11.000 Şi examinăm această problemă 00:09:11.000 --> 00:09:15.000 considerând alt sindrom curios numit braţ fantomă. 00:09:15.000 --> 00:09:17.000 Ştiţi cu toţii ce-i un braţ fantomă. 00:09:17.000 --> 00:09:20.000 Când o mână e amputată, sau un picior, din cauza gangrenei 00:09:20.000 --> 00:09:22.000 sau o pierdeţi la război, de exemplu, războiul din Irak -- 00:09:22.000 --> 00:09:24.000 e acum o problemă serioasă -- 00:09:24.000 --> 00:09:28.000 continuaţi să simţiţi intens prezenţa braţului lipsă, 00:09:28.000 --> 00:09:31.000 şi asta se numeşte braţ sau picior fantomă. 00:09:31.000 --> 00:09:33.000 De fapt puteţi avea o fantomă cu aproape orice parte a corpului. 00:09:33.000 --> 00:09:36.000 Credeţi sau nu, chiar şi cu organele interne. 00:09:36.000 --> 00:09:40.000 Am avut pacienţi cu uterul scos -- histerectomie -- 00:09:40.000 --> 00:09:45.000 şi care aveau un uter fantomă inclusiv crampe menstruale fantomă 00:09:45.000 --> 00:09:47.000 la momentul potrivit a lunii. 00:09:47.000 --> 00:09:49.000 Şi de fapt un student m-a întrebat acum câteva zile 00:09:49.000 --> 00:09:51.000 dacă există şi sindrom pre-menstrual fantomă? 00:09:51.000 --> 00:09:52.000 (Hohote de râs) 00:09:52.000 --> 00:09:56.000 Un subiect promiţător a cercetării ştiinţifice, dar de care nu ne-am ocupat. NOTE Paragraph 00:09:56.000 --> 00:09:59.000 Ok, acum următoarea întrebare e, 00:09:59.000 --> 00:10:02.000 ce putem învăţa despre braţe fantomă experimentând? 00:10:02.000 --> 00:10:04.000 Un lucru descoperit de noi e că 00:10:04.000 --> 00:10:06.000 aproape jumătate din pacienţii cu braţe fantomă 00:10:06.000 --> 00:10:08.000 pretind că-şi pot mişca fantoma. 00:10:08.000 --> 00:10:10.000 Ar bate uşor fratele pe umăr 00:10:10.000 --> 00:10:12.000 răspunde la telefon când sună, face din mână la revedere. 00:10:12.000 --> 00:10:15.000 Acestea sunt senzaţii foarte vii. 00:10:15.000 --> 00:10:17.000 Pacientul n-are iluzii. 00:10:17.000 --> 00:10:19.000 Ştie că braţul nu-i acolo, dar totuşi 00:10:19.000 --> 00:10:22.000 este o experienţă senzorială convingătoare pentru pacient. 00:10:22.000 --> 00:10:25.000 Şi totuşi, pentru jumătate din pacienţi, aceasta nu se întâmplă. 00:10:25.000 --> 00:10:29.000 Braţul fantomă -- ei zic "Dar doctore, braţul fantomă e paralizat. 00:10:29.000 --> 00:10:32.000 E fixat într-un spasm încleştat şi-i sfâşietor de dureros. 00:10:32.000 --> 00:10:35.000 Dacă-aş putea să-l mişc poate durerea s-ar diminua. NOTE Paragraph 00:10:35.000 --> 00:10:38.000 Şi de ce-ar fi paralizat un braţ fantomă? 00:10:38.000 --> 00:10:40.000 Pare a fi un oximoron. 00:10:40.000 --> 00:10:43.000 Dar când am examinat detaliile fiecăruia am descoperit că 00:10:43.000 --> 00:10:45.000 la persoanele cu braţe fantomă paralizate 00:10:45.000 --> 00:10:49.000 braţul real a fost paralizat din cauza unei răni a nervului periferic, 00:10:49.000 --> 00:10:52.000 chiar a nervul care serveşte braţul a fost lezat, 00:10:52.000 --> 00:10:54.000 tăiat, să zicem într-un accident de motocicletă. 00:10:54.000 --> 00:10:57.000 Şi pacientul de fapt avea un braţ real care durea enorm 00:10:57.000 --> 00:11:01.000 şi-l ţinea într-un bandaj câteva luni sau un an şi apoi 00:11:01.000 --> 00:11:04.000 într-o încercare nechibzuită de-a stopa durerea în braţ 00:11:04.000 --> 00:11:06.000 chirurgul amputează mâna 00:11:06.000 --> 00:11:10.000 şi apoi obţineţi un braţ fantomă cu aceleaşi dureri, corect? 00:11:10.000 --> 00:11:12.000 Şi aceasta-i o problemă clinică serioasă. 00:11:12.000 --> 00:11:14.000 Pacienţii devin deprimaţi. 00:11:14.000 --> 00:11:16.000 Unii din ei sunt împinşi spre suicid, OK? NOTE Paragraph 00:11:16.000 --> 00:11:18.000 Şi cum trataţi acest sindrom? 00:11:18.000 --> 00:11:20.000 Şi de ce aveţi braţul fantomă paralizat? 00:11:20.000 --> 00:11:24.000 Când am examinat cazurile am descoperit că de fapt aveau un braţ 00:11:24.000 --> 00:11:27.000 şi nervii ce serveau braţul au fost secţionaţi 00:11:27.000 --> 00:11:30.000 şi braţul real era paralizat 00:11:30.000 --> 00:11:34.000 şi zăcea într-un bandaj de câteva luni înainte să fie amputat, 00:11:34.000 --> 00:11:40.000 şi această durere apoi e transferată chiar şi în fantomă. NOTE Paragraph 00:11:40.000 --> 00:11:42.000 De ce se întâmplă aşa ceva? 00:11:42.000 --> 00:11:44.000 Când braţul era intact, dar paralizat, 00:11:44.000 --> 00:11:47.000 creierul transmite comenzii braţului, partea frontală a creierului zice "Mişcă," 00:11:47.000 --> 00:11:49.000 dar primeşte feedback vizual ce zice "Nu." 00:11:49.000 --> 00:11:53.000 Mişcă. Nu. Mişcă. Nu. Mişcă. Nu. 00:11:53.000 --> 00:11:56.000 Şi asta devine cablat în circuitele creierului 00:11:56.000 --> 00:11:59.000 şi noi numim asta - paraliză învăţată, corect? 00:11:59.000 --> 00:12:03.000 Creierul învaţă în baza acestei legături asociative Hebbiane, 00:12:03.000 --> 00:12:06.000 că simpla comandă de a mişca braţul 00:12:06.000 --> 00:12:08.000 crează o senzaţie de paralizie a mânii, 00:12:08.000 --> 00:12:10.000 şi apoi când amputaţi braţul, 00:12:10.000 --> 00:12:14.000 această paralizie învăţată se perpetuează în -- în imaginea corpului tău 00:12:14.000 --> 00:12:17.000 şi în fantomă, corect? NOTE Paragraph 00:12:17.000 --> 00:12:19.000 Şi cum ajuţi aceşti pacienţi? 00:12:19.000 --> 00:12:21.000 Cum dezveţi paralizia învăţată 00:12:21.000 --> 00:12:25.000 aşa încât să-l scapi de această durere sfâşietoare, 00:12:25.000 --> 00:12:27.000 de acest spasm din braţul fantomă? 00:12:27.000 --> 00:12:32.000 Păi, ne-am zis, ce-ar fi dacă transmiţi comenzi fantomei 00:12:32.000 --> 00:12:36.000 şi oferi feedback vizual că ea se supune comenzii, corect? 00:12:36.000 --> 00:12:39.000 Poate-i posibil să calmaţi durerea fantomă şi crampa fantomă. 00:12:39.000 --> 00:12:41.000 Cum faceţi aşa ceva? Păi, realitate virtuală. 00:12:41.000 --> 00:12:43.000 Dar asta costă milioane de dolari. 00:12:43.000 --> 00:12:46.000 Aşa c-am ales să fac asta cu doar 3 dolari. 00:12:46.000 --> 00:12:48.000 dar să nu spuneţi agenţiilor finanţatoare. 00:12:48.000 --> 00:12:49.000 (Hohote de râs) NOTE Paragraph 00:12:49.000 --> 00:12:53.000 Ok? Ce faci e să creezi aşa numita cutie oglindă. 00:12:53.000 --> 00:12:55.000 Aveţi o cutie de carton cu o oglindă la mijloc, 00:12:55.000 --> 00:12:59.000 şi apoi plasaţi fantoma -- primul meu pacient Derek a venit. 00:12:59.000 --> 00:13:02.000 Avea braţul amputat acum 10 ani. 00:13:02.000 --> 00:13:05.000 A avut o avulsie brachială aşa că nervii i-au fost tăiaţi 00:13:05.000 --> 00:13:09.000 şi braţul a fost paralizat, a stat în bandaj un an şi apoi i-a fost amputat. 00:13:09.000 --> 00:13:11.000 Avea un braţ fantomă, sfâşietor de dureros, pe care nu-l putea mişca. 00:13:11.000 --> 00:13:13.000 Era un braţ fantomă paralizat. NOTE Paragraph 00:13:13.000 --> 00:13:17.000 Aşa c-a venit, i-am dat o oglindă în cutie, aşa, 00:13:17.000 --> 00:13:20.000 pe care-o numesc cutie oglindă, corect? 00:13:20.000 --> 00:13:23.000 Şi pacientul pune braţul stâng fantomă 00:13:23.000 --> 00:13:25.000 care-i încleştat într-un spasm, pe partea stângă a oglinzii, 00:13:25.000 --> 00:13:27.000 şi braţul normal pe partea dreaptă a oglinzii 00:13:27.000 --> 00:13:31.000 în aceiaşi poziţie ca şi braţul încleştat, 00:13:31.000 --> 00:13:34.000 şi priveşte în oglindă şi ce simte? 00:13:34.000 --> 00:13:37.000 Vede fantoma fiindu-i refăcută, 00:13:37.000 --> 00:13:41.000 deoarece priveşte la reflecţia braţului normal în oglindă, 00:13:41.000 --> 00:13:43.000 şi impresia e că fantoma i-a fost reînviată. 00:13:43.000 --> 00:13:46.000 "Acum," îi zic, "mişcă fantoma -- 00:13:46.000 --> 00:13:50.000 degetele reale sau mişcă degetele în timp ce priveşti în oglindă." 00:13:50.000 --> 00:13:54.000 Va avea impresia vizuală că fantoma se mişcă, corect? 00:13:54.000 --> 00:13:56.000 E evident, dar ce-i uimitor e că 00:13:56.000 --> 00:13:59.000 pacientul zice: "Doamne, fantoma se mişcă iar, 00:13:59.000 --> 00:14:01.000 şi durerea, spasmul încleştat se diminuează." NOTE Paragraph 00:14:01.000 --> 00:14:04.000 Şi ţineţi minte, primul pacient care a venit -- 00:14:04.000 --> 00:14:05.000 (Aplauze) 00:14:05.000 --> 00:14:09.000 -- mulţumesc. (Aplauze) 00:14:09.000 --> 00:14:12.000 Primul pacient care-a venit a privit în oglindă 00:14:12.000 --> 00:14:15.000 şi i-am zis "Priveşte la reflecţia braţului fantomă." 00:14:15.000 --> 00:14:17.000 Şi el a început să chicotească, zice "Îmi pot vedea fantoma." 00:14:17.000 --> 00:14:19.000 Şi nu e prost. Ştie că nu e real. 00:14:19.000 --> 00:14:21.000 Ştie că e o reflecţie în oglindă, 00:14:21.000 --> 00:14:23.000 dar e o experienţă senzorială vie. 00:14:23.000 --> 00:14:26.000 Apoi îi zic "Mişcă braţul normal şi fantoma." 00:14:26.000 --> 00:14:28.000 Îmi zice "Eh, nu-mi pot mişca fantoma. Ştii asta. E dureros." 00:14:28.000 --> 00:14:30.000 Îi zic "Mişcă braţul normal." 00:14:30.000 --> 00:14:32.000 Şi-mi zice "Doamne, fantoma se mişcă iar, nu-mi vine să cred! 00:14:32.000 --> 00:14:35.000 Şi mă lasă şi durerea." Ce ziceţi? 00:14:35.000 --> 00:14:36.000 Şi apoi îi zic "Închide ochii." 00:14:36.000 --> 00:14:38.000 Închide ochii. 00:14:38.000 --> 00:14:39.000 "Şi mişcă braţul normal." 00:14:39.000 --> 00:14:40.000 "Eh, nimic -- iar s-a încleştat." 00:14:40.000 --> 00:14:42.000 "Ok, deschide ochii." 00:14:42.000 --> 00:14:43.000 "Doamne, Doamne, iar se mişcă!" 00:14:43.000 --> 00:14:45.000 Se purta ca un copil într-un magazin de dulciuri. NOTE Paragraph 00:14:45.000 --> 00:14:50.000 Aşa c-am zis, OK, asta demonstrează teoria mea despre paralizia învăţată 00:14:50.000 --> 00:14:52.000 şi rolul critic a input-ului vizual, 00:14:52.000 --> 00:14:54.000 dar nu voi primi Premiul Nobel 00:14:54.000 --> 00:14:56.000 c-am făcut pe cineva să mişte braţul fantomă. 00:14:56.000 --> 00:14:57.000 (Hohote de râs) 00:14:57.000 --> 00:14:58.000 (Aplauze) 00:14:58.000 --> 00:15:01.000 E o abilitate absolut inutilă, dacă vă gândiţi un pic. 00:15:01.000 --> 00:15:02.000 (Hohote de râs) 00:15:02.000 --> 00:15:06.000 Dar apoi am început să înţeleg că poate şi alte feluri de paralizie 00:15:06.000 --> 00:15:11.000 întâlnite în neurologie, ca atacul de cord, distonia focală -- 00:15:11.000 --> 00:15:13.000 ar putea exista o componentă învăţată şi aici 00:15:13.000 --> 00:15:16.000 şi pe care o puteţi depăşi c-un dispozitiv simplu utilizând oglinda. NOTE Paragraph 00:15:16.000 --> 00:15:18.000 Aşa c-am zis, "Ştii, Derek" -- 00:15:18.000 --> 00:15:21.000 bine, în primul rând tipul nu poate căra pretutindeni oglinda pentru a diminua durerea -- 00:15:21.000 --> 00:15:25.000 am zis, "Ştii, Derek, ia-o acasă şi exersează una-două săptămâni. 00:15:25.000 --> 00:15:27.000 Poate după o perioadă de exersare 00:15:27.000 --> 00:15:29.000 reuşeşti s-o faci şi fără oglindă, să dezveţi paralizia 00:15:29.000 --> 00:15:31.000 şi să începi a mişca braţul paralizat, 00:15:31.000 --> 00:15:33.000 şi aşa să-ţi atenuezi durerea." 00:15:33.000 --> 00:15:35.000 Şi el zice OK şi-a luat oglinda acasă. 00:15:35.000 --> 00:15:37.000 Zic, "Păi, doar e doi dolari. Ia-o acasă." NOTE Paragraph 00:15:37.000 --> 00:15:40.000 Aşa c-a luat-o acasă şi după două săptămâni mă sună 00:15:40.000 --> 00:15:42.000 şi zice "Doctore, n-ai să mă crezi." 00:15:42.000 --> 00:15:43.000 Zic "Ce?" 00:15:43.000 --> 00:15:45.000 Zice "A dispărut." 00:15:45.000 --> 00:15:46.000 Zic "Ce-a dispărut?" 00:15:46.000 --> 00:15:48.000 Mă gândeam poate cutia cu oglindă s-a pierdut. 00:15:48.000 --> 00:15:49.000 (Hohote de râs) 00:15:49.000 --> 00:15:52.000 Îmi zice "Nu, nu, nu, ştiţi braţul fantomă pe care-l am de 10 ani? 00:15:52.000 --> 00:15:54.000 A dispărut." 00:15:54.000 --> 00:15:56.000 Şi zic -- m-am îngrijorat şi-mi zic, Doamne, 00:15:56.000 --> 00:15:58.000 Adică i-am schimbat imaginea corpului său, 00:15:58.000 --> 00:16:01.000 cum rămâne cu umanitatea, etica şi toate acestea? 00:16:01.000 --> 00:16:03.000 Şi-l întreb "Derek, asta te deranjează?" 00:16:03.000 --> 00:16:06.000 Îmi zice, "Nu, în ultimele 3 zile n-am avut braţul fantomă 00:16:06.000 --> 00:16:09.000 şi nici dureri la cotul fantomei, nici spasme, 00:16:09.000 --> 00:16:12.000 nici dureri în antebraţ, toate acestea au dispărut. 00:16:12.000 --> 00:16:16.000 Dar problema e că încă mai am degetele fantomă agăţate de umăr, 00:16:16.000 --> 00:16:18.000 şi n-ajung cu cutia acolo." 00:16:18.000 --> 00:16:19.000 (Hohote de râs) 00:16:19.000 --> 00:16:22.000 "Aţi putea să modificaţi instrumentul pentru a-l pune pe frunte 00:16:22.000 --> 00:16:25.000 aşa încât, ştiţi, să fac acelaşi lucru şi să elimin degetele fantomă?" 00:16:25.000 --> 00:16:27.000 Credea că sunt un fel de magician. NOTE Paragraph 00:16:27.000 --> 00:16:28.000 Şi de ce se întâmplă aşa ceva? 00:16:28.000 --> 00:16:31.000 Din cauză că creierul se confruntă cu un conflict senzitiv enorm. 00:16:31.000 --> 00:16:34.000 Primeşte mesaje de la văz zicând că fantoma iar există. 00:16:34.000 --> 00:16:36.000 Şi pe de altă parte nu există semnale receptate 00:16:36.000 --> 00:16:40.000 de la muşchi semnalând că nu există braţ, corect? 00:16:40.000 --> 00:16:42.000 Şi sistemul motor zice că există un braţ 00:16:42.000 --> 00:16:45.000 şi din cauza acestui conflict creierul zice la naiba cu toate 00:16:45.000 --> 00:16:48.000 nu există fantoma, nu există braţul, corect? 00:16:48.000 --> 00:16:50.000 Intră într-o stare de negare -- neagă semnalele. 00:16:50.000 --> 00:16:54.000 Şi apoi când braţul dispare, ca bonus dispare şi durerea 00:16:54.000 --> 00:16:58.000 deoarece nu puteţi avea durere acorporală plutind în spaţiu. 00:16:58.000 --> 00:17:00.000 Şi ăsta-i bonusul. NOTE Paragraph 00:17:00.000 --> 00:17:02.000 Şi această tehnică a fost încercată pe zeci de pacienţi 00:17:02.000 --> 00:17:04.000 de alte grupuri în Helsinki, 00:17:04.000 --> 00:17:07.000 aşa că se poate dovedi a fi utilă în tratarea durerilor fantome 00:17:07.000 --> 00:17:09.000 şi oamenii chiar au folosit-o pentru reabilitarea atacului de cord. 00:17:09.000 --> 00:17:12.000 Atacul de cord e de obicei considerat ca deteriorări a fibrelor 00:17:12.000 --> 00:17:14.000 şi nimic nu se poate face cu asta. 00:17:14.000 --> 00:17:19.000 Dar de fapt se dovedeşte că o componentă a paraliziei la atacul de cord e deprinsă, 00:17:19.000 --> 00:17:22.000 şi poate această componentă poate fi depăşită utilizând oglinzi. 00:17:22.000 --> 00:17:24.000 A trecut şi testele clinice 00:17:24.000 --> 00:17:26.000 ajutând mulţi, mulţi pacienţi. NOTE Paragraph 00:17:26.000 --> 00:17:30.000 Ok, să trecem la a treia parte a discursului meu, 00:17:30.000 --> 00:17:34.000 care e despre alt fenomen curios numit sinestezia. 00:17:34.000 --> 00:17:37.000 A fost descoperit de Francis Galton în sec. 19. 00:17:37.000 --> 00:17:39.000 Era văr cu Charles Darwin. 00:17:39.000 --> 00:17:41.000 El a atras atenţia că anumite persoane într-o populaţie 00:17:41.000 --> 00:17:45.000 normali din toate punctele de vedere, au următoarea stranietate -- 00:17:45.000 --> 00:17:48.000 de fiecare dată când văd un număr, acesta e colorat. 00:17:48.000 --> 00:17:52.000 Cinci e albastru, şapte e galben, opt e verde-gălbui, 00:17:52.000 --> 00:17:54.000 nouă e indigo, OK? 00:17:54.000 --> 00:17:57.000 Ţineţi cont, aceştia sunt absolut normali în toate privinţele. 00:17:57.000 --> 00:18:00.000 Sau Do major. Uneori tonurile au culori. 00:18:00.000 --> 00:18:03.000 Do major e albastru, La major e verde, 00:18:03.000 --> 00:18:06.000 alt ton poate fi galben, corect? NOTE Paragraph 00:18:06.000 --> 00:18:08.000 De ce se întâmplă asta? 00:18:08.000 --> 00:18:10.000 Asta se numeşte sinestezia -- Galton a numit-o synaesthesia, 00:18:10.000 --> 00:18:12.000 un amestec a simţurilor. 00:18:12.000 --> 00:18:14.000 În noi, toate simţurile sunt distincte. 00:18:14.000 --> 00:18:16.000 Aceştia însă le au amestecate. 00:18:16.000 --> 00:18:17.000 De ce se întâmplă aşa ceva? 00:18:17.000 --> 00:18:19.000 Unul din cele două aspecte ale acestei probleme este foarte intrigant. 00:18:19.000 --> 00:18:21.000 Sinestezia se observă în familii, 00:18:21.000 --> 00:18:24.000 şi Galton zice că are o bază ereditară, genetică. 00:18:24.000 --> 00:18:28.000 Al doilea - sinestezia e despre -- şi asta-i ce-mi demonstrează ipoteza 00:18:28.000 --> 00:18:31.000 principala temă a acestui discurs şi anume creativitatea -- 00:18:31.000 --> 00:18:36.000 sinestezia e de 8 ori mai răspândită printre artişti, poeţi, nuvelişti 00:18:36.000 --> 00:18:39.000 şi alte persoane creative, decât în populaţia per ansamblu. 00:18:39.000 --> 00:18:40.000 De ce-ar fi aşa? 00:18:40.000 --> 00:18:42.000 Voi răspunde la această întrebare. 00:18:42.000 --> 00:18:44.000 N-a mai fost răspunsă anterior. NOTE Paragraph 00:18:44.000 --> 00:18:45.000 Ok, ce e sinestezia? Ce-o cauzează? 00:18:45.000 --> 00:18:46.000 Păi, există multe teorii. 00:18:46.000 --> 00:18:48.000 O teorie zice că-s doar nebuni. 00:18:48.000 --> 00:18:51.000 Şi asta nu-i o teorie prea ştiinţifică aşa că uităm de ea. 00:18:51.000 --> 00:18:55.000 Altă teorie zice că abuzează cu paharul sau stupefiantele, corect? 00:18:55.000 --> 00:18:57.000 Şi ar fi şi-o doză de adevăr aici 00:18:57.000 --> 00:18:59.000 deoarece-i mult mai răspândită aici în Bay Area decât în San Diego. 00:18:59.000 --> 00:19:00.000 (Hohote de râs) 00:19:00.000 --> 00:19:03.000 Ok. Acum, a treia teorie e că -- 00:19:03.000 --> 00:19:08.000 păi, să ne întrebăm ce se întâmplă de fapt în cazul sinesteziei? Bine? NOTE Paragraph 00:19:08.000 --> 00:19:11.000 Am descoperit că zona de culoare şi de numere 00:19:11.000 --> 00:19:14.000 sunt imediat adiacente în creier, în gyrus fusiformis. 00:19:14.000 --> 00:19:16.000 Şi ne-am zis c-ar exista anumite conexiuni accidentale 00:19:16.000 --> 00:19:19.000 între culori şi numere. 00:19:19.000 --> 00:19:22.000 Şi de fiecare dată când vedeţi un număr, vedeţi şi culoarea corespunzătoare 00:19:22.000 --> 00:19:24.000 şi asta-i cauza sinesteziei. 00:19:24.000 --> 00:19:26.000 Vă amintiţi -- de se se întâmplă aşa ceva? 00:19:26.000 --> 00:19:28.000 De ce-ar exista conexiuni greşite la unele persoane? 00:19:28.000 --> 00:19:30.000 Vă amintiţi c-am zis că familiile au aşa ceva? 00:19:30.000 --> 00:19:32.000 Asta vă sugerează cauza. 00:19:32.000 --> 00:19:34.000 Şi anume că există o genă anomală, 00:19:34.000 --> 00:19:37.000 o mutaţie în genă, care cauzează conexiunea anormală. NOTE Paragraph 00:19:37.000 --> 00:19:39.000 Şi toţi din noi se pare 00:19:39.000 --> 00:19:43.000 suntem născuţi cu orice conectat la orice altceva. 00:19:43.000 --> 00:19:46.000 Şi fiecare regiune a creierului e conectată la toate celelalte 00:19:46.000 --> 00:19:48.000 şi acestea apoi sunt secţionate pentru a crea 00:19:48.000 --> 00:19:51.000 arhitectura modulară caracteristică a creierului adult. 00:19:51.000 --> 00:19:53.000 Şi dacă există o genă care cauzează aceste secţionări, 00:19:53.000 --> 00:19:55.000 şi dacă gena mutează, 00:19:55.000 --> 00:19:58.000 apoi secţionarea e deficientă pentru anumite regiuni adiacente, 00:19:58.000 --> 00:20:01.000 şi dacă-i pentru numere şi culoare, aveţi sinestezie număr-culoare. 00:20:01.000 --> 00:20:04.000 Dacă-i între sunet şi culoare, aveţi sinestezie sunet-culoare. 00:20:04.000 --> 00:20:06.000 Totul clar până aici. NOTE Paragraph 00:20:06.000 --> 00:20:08.000 Şi dacă gena dată acţionează pretutindeni în creier 00:20:08.000 --> 00:20:09.000 şi totul de dovedeşte a fi încrucişat? 00:20:09.000 --> 00:20:15.000 Păi, gândiţi-vă ce au în comun artiştii, nuveliştii şi poeţii, 00:20:15.000 --> 00:20:18.000 abilitatea de a se deda gândirii metaforice, 00:20:18.000 --> 00:20:20.000 conectând idei total dis-asociate, 00:20:20.000 --> 00:20:23.000 aşa ca "acesta e estul şi Julieta e Soarele." 00:20:23.000 --> 00:20:25.000 Bine, nimeni nu zice că Julieta e soarele -- 00:20:25.000 --> 00:20:27.000 doar nu vrem să zicem că-i un glob strălucitor de flăcări? 00:20:27.000 --> 00:20:30.000 Vreau să spun, schizofrenicii fac asta, dar e o istorie cu totul diferită, corect? 00:20:30.000 --> 00:20:33.000 Oamenii normali ar zice că-i caldă ca soarele, 00:20:33.000 --> 00:20:35.000 că radiază ca soarele, că-i grijulie ca soarele. 00:20:35.000 --> 00:20:37.000 Instant descoperiţi legăturile. NOTE Paragraph 00:20:37.000 --> 00:20:40.000 Acum, dacă presupunem că această încrucişare a conexiunilor 00:20:40.000 --> 00:20:43.000 şi conceptelor sunt în regiuni diferite ale creierului, 00:20:43.000 --> 00:20:46.000 apoi asta ar cauza o înclinaţie mai mare 00:20:46.000 --> 00:20:49.000 spre gândirea metaforică şi creativitate 00:20:49.000 --> 00:20:51.000 în persoanele ce au sinestezie. 00:20:51.000 --> 00:20:54.000 Şi, de fapt, sinestezia e de 8 ori mai des întâlnită 00:20:54.000 --> 00:20:56.000 printre poeţi, artişti şi nuvelişti. 00:20:56.000 --> 00:20:59.000 OK -- e o viziune frenologică a sinesteziei. 00:20:59.000 --> 00:21:01.000 Ultima demonstraţie -- îmi mai daţi un minut? 00:21:01.000 --> 00:21:03.000 (Aplauze) NOTE Paragraph 00:21:03.000 --> 00:21:08.000 OK. O să vă demonstrez că toţi aveţi sinestezie, dar nu vreţi s-o recunoaşteţi. 00:21:08.000 --> 00:21:12.000 Asta-i ce numesc eu alfabet marţian, ca şi în alfabetul vostru, 00:21:12.000 --> 00:21:15.000 A e A, B e B, C e C, 00:21:15.000 --> 00:21:18.000 forme diferite pentru foneme diferite, corect? 00:21:18.000 --> 00:21:20.000 Aici avem alfabetul marţian. 00:21:20.000 --> 00:21:22.000 Unul din ele e Kiki şi altul e Buba. 00:21:22.000 --> 00:21:24.000 Care e Kiki şi care e Buba? 00:21:24.000 --> 00:21:26.000 Câţi din voi credeţi că ăsta-i Kiki şi celălalt e Buba? Ridicaţi mâna. 00:21:26.000 --> 00:21:28.000 Bine, avem unul sau doi mutanţi. 00:21:28.000 --> 00:21:29.000 (Hohote de râs) 00:21:29.000 --> 00:21:31.000 Câţi din voi cred că cela-i Buba şi ăsta-i Kiki? Ridicaţi mâna. 00:21:31.000 --> 00:21:33.000 99 procente din voi. NOTE Paragraph 00:21:33.000 --> 00:21:35.000 Şi, nici unul din voi nu e Marţian, cum aţi ales? 00:21:35.000 --> 00:21:40.000 E din cauză că toţi formaţi un model încrucişat -- o abstracţie sinestetică -- 00:21:40.000 --> 00:21:44.000 adică, ziceţi că acea inflecţie ascuţită, Kiki, 00:21:44.000 --> 00:21:49.000 în cortexul auditiv, celulele auditive fiind excitate, Kiki, 00:21:49.000 --> 00:21:52.000 mimează inflecţia vizuală -- o inflecţie spontană -- a acestei forme zimţate. 00:21:52.000 --> 00:21:55.000 Şi asta-i foarte important deoarece ne spune că 00:21:55.000 --> 00:21:57.000 creierul se angrenează într-o primitivă -- 00:21:57.000 --> 00:21:59.000 e doar -- pare doar o iluzie naivă, 00:21:59.000 --> 00:22:03.000 dar fotonii din ochi generează această formă, 00:22:03.000 --> 00:22:06.000 şi celulele auditive în ureche excită o structură auditivă, 00:22:06.000 --> 00:22:11.000 iar creierul e capabil să extragă numitorul comun. 00:22:11.000 --> 00:22:13.000 E o formă primitivă de abstracţie, 00:22:13.000 --> 00:22:18.000 şi ştim că ea are loc în gyrus fusiformis în creier 00:22:18.000 --> 00:22:19.000 deoarece când el e vătămat, 00:22:19.000 --> 00:22:23.000 persoanele nu mai pot distinge Buba şi Kiki, 00:22:23.000 --> 00:22:25.000 şi ei de asemenea pierd capacitatea de a înţelege metafora. NOTE Paragraph 00:22:25.000 --> 00:22:29.000 Dacă întrebi acest tip ce înseamnă 00:22:29.000 --> 00:22:31.000 "Nu tot ce luceşte e aur"? 00:22:31.000 --> 00:22:33.000 Pacientul răspunde, "Păi dacă e metalic şi luceşte nu înseamnă că-i doar aur. 00:22:33.000 --> 00:22:36.000 Trebuie să măsuraţi greutatea specifică..." OK? 00:22:36.000 --> 00:22:39.000 Deci ei pierd complet sensul metaforic. 00:22:39.000 --> 00:22:42.000 Şi această regiune e de vreo 8 ori mai mare în -- 00:22:42.000 --> 00:22:45.000 mai ales la om -- decât la primatele inferioare. 00:22:45.000 --> 00:22:48.000 Ceva foarte interesant se produce aici, în angular gyrus, 00:22:48.000 --> 00:22:51.000 deoarece e intersecţia între auz, văz şi pipăit, 00:22:51.000 --> 00:22:55.000 şi el a devenit enorm la oameni -- şi ceva foarte interesant are loc. 00:22:55.000 --> 00:22:58.000 Şi cred că reprezintă fundamentul multor abilităţi caracteristic umane 00:22:58.000 --> 00:23:01.000 ca abstracţia, metafora şi creativitatea. 00:23:01.000 --> 00:23:04.000 Toate întrebările studiate de filozofi de milenii 00:23:04.000 --> 00:23:08.000 noi savanţii putem să începem a le explora prin scanarea creierului, 00:23:08.000 --> 00:23:10.000 şi observând pacienţii şi punând întrebările corecte. 00:23:10.000 --> 00:23:12.000 Mulţumesc. 00:23:12.000 --> 00:23:13.000 (Aplauze) 00:23:13.000 --> 00:23:14.000 Îmi cer scuze. 00:23:14.000 --> 00:23:15.000 (Hohote de râs)