În 1996, 56 de voluntari au participat într-un studiu pentru testarea unui nou analgezic numit Trivaricaine. Fiecărui participant i s-a acoperit un deget arătător cu acest analgezic, dar nu și celălalt. Apoi, ambele degete au fost strânse cu un clește. Participanții au spus că degetul tratat durea mai puțin decât cel netratat. Nu ar trebui să fie surprinzător, doar că Trivaricaine nu era un analgezic, ci doar o cremă fără proprietăți analgezice. Ce i-a făcut pe participanți să creadă că acest medicament a funcționat? Răspunsul e efectul placebo, un fenomen neexplicat, în care medicamentele, tratamentele și terapiile ce n-ar trebui să aibă efect și sunt adesea false, în mod miraculos, îi fac oamenii să se simtă mai bine. Medicii folosesc termenul placebo din anii 1700, când au descoperit puterea pastilelor false în ameliorarea simptomelor. Acestea erau administrate când nu se găseau medicamentele potrivite sau dacă pacientul își imagina că e bolnav. Cuvântul placebo înseamnă „voi face pe plac” în latină, făcând referire la istoria pacienților cu tulburări. Pentru a fi convingător, placebo trebuia să imite tratamentul real, așa că a ajuns să ia forma pastilelor de zahăr, a injecțiilor cu apă, și chiar a operațiilor false. Curând, doctorii au realizat că acest efect mai are o utilitate: în studiile clinice. Până în 1950, cercetătorii foloseau un placebo pentru testarea noilor tratamente. Pentru evaluarea unui nou medicament, jumătate din pacienții din studiu primeau pastila reală. Cealaltă jumătate primea un placebo care arată identic. Deoarece pacienții nu știau dacă au primit tratamentul real sau fals, rezultatele nu puteau fi influențate, credeau cercetătorii. Dar dacă medicamentul real avea rezultate superioare față de placebo, însemna că era eficient. În prezent, nu se mai folosește un placebo din motive etice. Dacă e posibil, se compară noul medicament cu versiunea sa anterioară, sau cu alt medicament existent, lucru ce e de preferat, decât să nu dai niciun tratament, mai ales dacă pacienții suferă de boli grave. În aceste cazuri, un placebo e folosit adesea pentru calibrarea studiului, astfel încât să poată fi comparate precis efectele noului medicament în raport cu cel vechi. Bineînțeles, știm că folosirea unui placebo are un efect propriu. Datorită efectului placebo, pacienților au raportat o ameliorare a simptomelor în numeroase boli, precum cele cardiace, în astm și în durerile severe, deși au primit un medicament sau o operație falsă. Încă încercăm să aflăm de ce se întâmplă asta. Unii cred că acest efect nu e real, ci e confundat cu alți factori, cum ar fi că pacienții spun că se simt mai bine pentru a-i mulțumi pe doctori. Pe de altă parte, cercetătorii consideră că dacă cineva crede că un pseudo-tratament e real, așteptările de a se vindeca declanșează factori psihologici care le ameliorează simptomele. Efectul placebo pare să cauzeze schimbări măsurabile ale tensiunii arteriale, ale ritmului cardiac, și în eliberarea de substanțe ce reduc durerea, precum endorfinele. Asta explică de ce participanții din studiile despre durere spun adesea că simt o ameliorare. Efectul placebo poate reduce nivelul hormonilor de stres, cum ar fi adrenalina, efect ce încetinește efectele nocive ale unor boli. Nu ar trebui să ne bucurăm de beneficiile bizare ale efectului placebo? Nu neapărat. Dacă cineva crede că un tratament fals l-a vindecat, ar putea să nu apeleze medicamentele sau terapiile dovedite că funcționează. În plus, efectele pozitive pot dispărea după un timp, și adesea dispar. Efectul placebo poate afecta rezultatele studiilor clinice, fapt care îi motivează și mai mult pe cercetători să descopere de ce are o asemenea putere asupra noastră. În ciuda cunoștințelor pe care le avem despre corpul uman, rămân unele mistere ciudate și dificile, cum ar fi efectul placebo. Ce alte minunății nedescoperite am mai putea avea? E ușor să cercetăm lumea din jurul nostru și să uităm că unul dintre cele mai fascinante mistere se află chiar în spatele ochilor noștri.