În 1996, 56 de voluntari
au participat într-un studiu
pentru testarea unui nou analgezic
numit Trivaricaine.
Fiecărui participant i s-a acoperit
un deget arătător cu acest analgezic,
dar nu și celălalt.
Apoi, ambele degete
au fost strânse cu un clește.
Participanții au spus că degetul tratat
durea mai puțin decât cel netratat.
Nu ar trebui să fie surprinzător,
doar că Trivaricaine nu era un analgezic,
ci doar o cremă
fără proprietăți analgezice.
Ce i-a făcut pe participanți să creadă
că acest medicament a funcționat?
Răspunsul e efectul placebo,
un fenomen neexplicat,
în care medicamentele, tratamentele
și terapiile ce n-ar trebui să aibă efect
și sunt adesea false,
în mod miraculos,
îi fac oamenii să se simtă mai bine.
Medicii folosesc termenul placebo
din anii 1700,
când au descoperit puterea pastilelor
false în ameliorarea simptomelor.
Acestea erau administrate când nu
se găseau medicamentele potrivite
sau dacă pacientul
își imagina că e bolnav.
Cuvântul placebo înseamnă
„voi face pe plac” în latină,
făcând referire la istoria
pacienților cu tulburări.
Pentru a fi convingător, placebo
trebuia să imite tratamentul real,
așa că a ajuns să ia
forma pastilelor de zahăr,
a injecțiilor cu apă,
și chiar a operațiilor false.
Curând, doctorii au realizat
că acest efect mai are o utilitate:
în studiile clinice.
Până în 1950, cercetătorii
foloseau un placebo
pentru testarea noilor tratamente.
Pentru evaluarea unui nou medicament,
jumătate din pacienții din studiu
primeau pastila reală.
Cealaltă jumătate primea
un placebo care arată identic.
Deoarece pacienții nu știau
dacă au primit tratamentul real sau fals,
rezultatele nu puteau fi influențate,
credeau cercetătorii.
Dar dacă medicamentul real avea
rezultate superioare față de placebo,
însemna că era eficient.
În prezent, nu se mai folosește
un placebo din motive etice.
Dacă e posibil, se compară noul
medicament cu versiunea sa anterioară,
sau cu alt medicament existent,
lucru ce e de preferat,
decât să nu dai niciun tratament,
mai ales dacă pacienții
suferă de boli grave.
În aceste cazuri, un placebo e folosit
adesea pentru calibrarea studiului,
astfel încât să poată fi comparate precis
efectele noului medicament
în raport cu cel vechi.
Bineînțeles, știm că folosirea
unui placebo are un efect propriu.
Datorită efectului placebo,
pacienților au raportat o ameliorare
a simptomelor în numeroase boli,
precum cele cardiace,
în astm
și în durerile severe,
deși au primit un medicament
sau o operație falsă.
Încă încercăm să aflăm
de ce se întâmplă asta.
Unii cred că acest efect nu e real,
ci e confundat cu alți factori,
cum ar fi că pacienții spun că se simt
mai bine pentru a-i mulțumi pe doctori.
Pe de altă parte,
cercetătorii consideră că dacă cineva
crede că un pseudo-tratament e real,
așteptările de a se vindeca
declanșează factori psihologici
care le ameliorează simptomele.
Efectul placebo pare să cauzeze schimbări
măsurabile ale tensiunii arteriale,
ale ritmului cardiac,
și în eliberarea de substanțe
ce reduc durerea, precum endorfinele.
Asta explică de ce participanții
din studiile despre durere
spun adesea că simt o ameliorare.
Efectul placebo poate reduce
nivelul hormonilor de stres,
cum ar fi adrenalina,
efect ce încetinește efectele nocive
ale unor boli.
Nu ar trebui să ne bucurăm de beneficiile
bizare ale efectului placebo?
Nu neapărat.
Dacă cineva crede
că un tratament fals l-a vindecat,
ar putea să nu apeleze
medicamentele sau terapiile
dovedite că funcționează.
În plus, efectele pozitive
pot dispărea după un timp,
și adesea dispar.
Efectul placebo poate afecta
rezultatele studiilor clinice,
fapt care îi motivează și mai mult
pe cercetători să descopere
de ce are o asemenea
putere asupra noastră.
În ciuda cunoștințelor pe care
le avem despre corpul uman,
rămân unele mistere ciudate și dificile,
cum ar fi efectul placebo.
Ce alte minunății nedescoperite
am mai putea avea?
E ușor să cercetăm lumea din jurul nostru
și să uităm că unul
dintre cele mai fascinante mistere
se află chiar în spatele ochilor noștri.