- [Jonathan Pageau]: Odată ce recunoști
că asta face parte din

declarația conform căreia lumea

întruchipează aceste modele,

că duce la acestea,

că duce la această poveste a unui om

care le-a întruchipat în mod absolut

și ne aduce în El,

ca să le întruchipăm și noi

într-un fel care ne va transforma,

scopul final al viziunii ortodoxe
a creștinismului

este Teoza (îndumnezeirea),

este a deveni Dumnezeu

prin transformare și participare
în Dumnezeu.

Acesta e scopul final 
al tuturor lucrurilor,

a deveni participant la divin.

- [Jordan Peterson:] Și cum deosebești
asta de catolicism?

- [Jonathan Pageau:] În ceea ce privește
asta, cred că e o diferență de accent.

Cu siguranță că ortodocșii 
au subliniat teoza

mai mult decât catolicii,

catolicii sunt cam îndoielnici
în privința teozei...

este considerată de unii dintre gânditori,

dar aș spune că probabil nu e chiar

în doctrina catolică oficială.

Dar cred că, fără teoză, pierzi

sensul întregului lucru,

pierzi sensul a toate, cum ar fi:

de ce există lucrurile?

Deci cred că ideea că ele există

pentru a participa pe deplin,

în forma lor cea mai perfectă,

că asta sunt chemate să facă,

ajunge să fie o declarație

a maximului de bine posibil în lume.

Cred că asta este, da!

- [Jordan Peterson:] Mie mi se pare,
sau am observat, să spunem, că

este posibil să...,

nu este evident pentru mine că 
cineva ar vrea

să trăiască o existență fără sens,

nu cred că poți trăi o existență
fără sens

fără a deveni corupt,

deoarece durerea existenței

te va corupe fără un sens salvator

și, de asemenea, mi se pare că poți

vinde povestea că sensul

se găsește în responsabilitate.

Când încerc să îmi vând 
povestea respectivă

mie însumi, eu pare să o cumpăr și

când încerc să o comunic altor oameni

pe ei îi face să tacă,

mulțimi mari de oameni tăcuți

și asta e ciudat pentru că nu sunt sigur

de ce este așa,

probabil pentru că legătura

dintre responsabilitate și sens

nu a fost făcută niciodată

atât de explicit, cumva.

Deoarece sensul este contaminat cu

fericire sau ceva de genul acesta.

Dar se găsește în responsabilitate

și atunci ai putea spune că nu există

nicio responsabilitate mai
convingătoare decât

încercarea de a ajuta lucrurile în

manifestarea formei lor divine.

Asta ar trebui să fie o aventură

care ar putea fi "vândută"

și nu știu de ce Biserica nu o poate face,

nu înțeleg asta

pentru că mie mi se pare că asta

e ceva ce eu am făcut, cel puțin parțial,

și asta explică și popularitatea ciudată

a prelegerilor mele biblice, 
în particular.

- [Jonathan Pageau:] Da...

- [Jordan Peterson] Și eu chiar cred asta!

Efortul potrivit e să încerci 
din toată inima

să încurajezi lucrurile să se dezvolte

în același timp către acel scop divin.

Ce altceva ai putea face?

Odată ce te gândești la asta

e ca și cum ai ținti mereu la

ceva care este mai bun

sau nu ai mai ținti,

fie te miști mereu către ceva
care e mai bun

fie nu te mai miști,

deci de ce nu te-ai îndrepta către

cel mai mare bine?

Ei bine, pentru că e înspăimântător,

presupun, în parte.

Dar după cum știi, am încercat să aplic

asta în viața mea și

mă sfâșie în bucăți.

- [Jordan Peterson:] Da... Nu știu...

dacă unul dintre motive

este pentru că ești singur

și... pentru că,

cel puțin din punctul meu de vedere,

nu ești într-o comunitate.

- [Jordan Peterson:] Lasă-mă 
să te întreb ceva personal!

Tu nu ai fost născut creștin ortodox,

asta e ceva la care ai ajuns.

Cum?

- Cred că are ceva de-a face cu ceea ce ai spus înainte,

are ceva de-a face cu

sentimentul că creștinismul s-a îndepărtat

de povestea sa originală

și atotcuprinzătoare,

să spunem narațiune cosmică și

aș spune că eram în căutarea

asta și descoperind un fel de

gândire simbolică pe alte

fronturi și simțind că m-am confruntat

cu asta, pot vedea aceste

modele, pot vedea lumea prin

acestă coerență și de ce

atunci

creștinismul nu are acest lucru?

Apoi, după mai multă căutare 
și mai multe

căutări, mi-am dat seama că

nu numai că a făcut asta,
ci că unele dintre

cele mai vechi, dintre cele mai

puternice. Primii sfinți vorbeau

despre lume exact așa,

și când am descoperit asta,

m-am uitat în jur și am văzut, de

exemplu, acea iconografie

că relația dintre icoane și

arhitectură și liturghie

și toate acestea erau ca acest

model uimitor uriaș care a întărit

manifestarea,

făcându-vă să participați la
felul în care lumea

a existat și a fost ca acest tip de

sine, știți acest lucru,

această buclă de feedback pozitiv,
cred că ați

putea spune într-un mod bun,

ca și cum ați

recunoaște aceste tipare, te

angajezi în ele, le

vezi, le cânți, este ca

toată treaba asta în care ești

angajat și așa mi-am dat seama

că într-adevăr

în biserica ortodoxă acesta a fost cel

l mai păstrat

și cel mai viu

și aș vorbi cu

ortodocși sau teologi

contemporani care

au vorbit despre lume exact

în acest fel

și m-am gândit bine, deci acesta e

locul și, de asemenea,
pentru că au păstrat

ideea de teoză ca scop ultim,

pentru că cred: știi că

Sf Irineu, foarte timpuriu, adică

începutul secolului al treilea
a spus că logosul

a devenit om, ca omul să devină Dumnezeu,

Unul dintre

primii sfinți au spus asta și

așa este cu adevărat

creștinismul.

Este ceea ce

m-a condus în cele din urmă la creștinism!

Este cea mai mare dintre toate

viziunile posibile,

Da, da...

Dar cred ca e latenta lor, chiar și în

alte forme de creștinism,

unul dintre lucrurile pe care am

încercat să le fac este

să ajut oamenii să se trezească
la acea realitate.

[Music]