Cum să reducem decalajul de prosperitate dintre americanii albi și negri

Decalajul de prosperitate dintre rase în Statele Unite este șocant: familiile albe au în medie de 10 ori mai multă avere decât cele negre. Cum am ajuns aici, și cum putem opri decalajul din creștere? Strategul de capital de avere Kedra Newsom Reeves oferă o istorie scurtă a originii și perpetuării inegalității de prosperitate dintre rase în SUA – și subliniază patru moduri în care instituțiile financiare își pot extinde oportunitățile pentru indivizi, familii, antreprenori și comunitățile negre.

După cum a fost înregistrat ultima dată
de guvernul federal american,

averea medie pentru o familie albă
în Statele Unite era de 171.000 de dolari

și averea medie pentru o familie neagră
era de doar 17.000 de dolari,

o diferență de peste 10 ori la peste
150 de ani după sfârșitul sclaviei.

Cred că în primul rând trebuie
să ne întrebăm, ce e averea de fapt?

Averea conține toate bunurile tale,
toate lucrurile pe care le deții,

minus datoriile tale.

Bunurile sunt lucruri precum mașina ta,
casa ta, contul tău de economii,

contul tău curent, investițiile,
dacă deții alte proprietăți,

afacerea ta.

Ei bine, acel decalaj, cel înmulțit cu 10,

se datorează parțial
faptului că pentru mulți ani,

decenii de fapt,

americanii negri au fost excluși
de pe acea scară

și nu prea au avut acces la ea.

Dar de ce vorbim despre asta acum?

În 2020, în mijlocul unei pandemii globale
și a unei recesiuni care se ivește,

inegalitățile sunt descoperite

cam în toate sistemele din Statele Unite:

asistență medicală, educație,
justiție penală și finanțe,

iar oamenii au fost motivați
să acționeze online, pe străzi,

în ședințe la serviciu,
în săli de consiliu corporative.

Iar eu, ca consultant, am început
să am conversații cu clienți

pe care n-am crezut
că le voi avea vreodată.

Cred că întrebarea pe care
mi-o tot pun este,

cum facem să fim siguri că în acest moment
situația va rezulta în acțiune și progres

care începe să închidă decalajul de avere
dintre americanii albi și negri?

Deci cine sunt eu?

Numele meu e Kedra Newsom Reeves.

Sunt consultant pentru instituții bancare,

fonduri de investiții,
administratori de active.

Dar înainte de toate acestea,

sunt o americană neagră,
descendentă a sclavilor.

Și când vorbim despre
decalajul de prosperitate,

e important să înțelegem istoria,

așa că m-am gândit să vă spun o poveste
despre o familie, familia mea,

și cum politica se intersectează
cu averea.

Vom începe cu stră-stră-bunicul meu.

Se numea Silas Newsom,

și Silas a fost născut sclav
langă Nashville, Tennessee,

în Stația Newsom,

unde el și familia lui lucrau
la o carieră.

Nu deținea nimic.

Nu-și deținea casa. Nu avea proprietate.

Nici măcar nu deținea propriul său corp,

propria muncă, copiii săi.

Oricare dintre aceste lucruri,
toate acele lucruri,

erau pentru a crea avere pentru altcineva.

Deci, credem că a fost un slujitor

în timpul Războiului Civil pentru
un general confederat

care se lupta de fapt
pentru a-l ține sclav,

așa că într-adevăr nu avea avere,
nu avea control asupra vieții sale.

Ei bine, la sfârșitul sclaviei,
a existat o oportunitate politică.

Era o întrebare:

ce facem pentru sutele de ani de sclavie

acum că punem capăt sclaviei
și țara se unește?

Și era o alegere.

Am putea face o înțelegere cu sclavii,

sau am putea face o înțelegere
cu proprietarii de sclavi.

Ei bine, sclavii nu aveau puterea
de a pleda pentru ei în acel moment,

și țara trebuia să fie unită,

așadar, guvernul federal a decis să facă
o înțelegere cu proprietarii de sclavi,

efectiv să le dea bani pentru
proprietatea pe care au pierdut-o

la sfârșitul războiului.

Nu proprietatea fizică,
nu casele lor, ci oamenii,

sclavii care oferiseră muncă gratuită
timp de ani și decenii.

Deci Silas, la sfârșitul Războiului Civil,

nu avea nicio avere.

Era liber, dar nu avea nicio avere.

A devenit un dijmaș.

Străbunicul meu Silas s-a născut

la câțiva ani după sfârșitul sclaviei,

și a fost recrutat pentru a lupta
în Primul Război Mondial

alături de alți 350.000
de soldați negri americani

în unități segregate.

A luptat în război.

Când a venit înapoi în Statele Unite,

la sfârșitul războiului,
era un sentiment puternic de anti-negri.

Economia se comprima,
existau o mulțime de factori de stres,

iar negrii nu puteau obține pământ,
nu puteau obține împrumuturi pentru case,

nici un credit pentru
a construi avere în timp,

deci a devenit și el fermier.

Și a avut un fiu, numit tot Silas –

sunt multe persoane numite Silas
în familia mea –

bunicul meu.

Bunicul meu Silas a fost și el soldat
și a luptat în Al Doilea Război Mondial.

După cel de-al Doilea Război Mondial,

Guvernul federal american a adoptat
proiectul de lege GI,

care oferea sprijin veteranilor.

Și proiectul de lege contribuia
la construirea de spitale,

la împrumuturile studențești

și pentru crearea de bunăstare, ipoteci
cu dobândă mică pentru veterani.

În anii ce au urmat după război,

proiectul de lege GI a reprezentat
patru miliarde de dolari de finanțare

pentru nouă milioane de veterani.

Dar veteranii negri în mare,
nu au beneficiat.

Silas, bunicul meu,
a venit înapoi în Nashville, Tennessee,

și s-a căsătorit cu bunica mea,
a cărei nume este Cenușăreasa.

Da, numele bunicii mele e Cenușăreasa.

Și au avut opt copii.

Dar nu au cumpărat niciodată o casă.

Punctul maxim
al călătoriei lor în locuințe

a fost mutarea într-un nou proiect
de locuințe publice

cu copiii lor

și plătirea de chirie pentru acel proiect,

ceea ce era fantastic pentru ei privind
calitatea locuinței și un pas înainte,

dar nu le-a permis să acumuleze avere.

Tatăl meu, un alt soldat,

un veteran de 20 de ani
al Corpului de Marină al Statelor Unite,

și-a cumpărat prima casă
când avea în jur de 50 de ani,

dar au trecut patru generații până când
familia noastră a deținut o casă

și a început să acumuleze drept
de proprietate și capital într-o casă.

Asta e povestea unei singure familii,
și am sărit peste multe lucruri

care s-au întâmplat între
sfârșitul sclaviei și ziua de azi:

redlining, discriminarea dinaintea
Actului Echitabil din anii '70,

rolul foarte important pe care
îl aveau băncile deținute de negri

în construirea comunităților de negri,

Criza de Economii și Împrumuturi
din anii 1980,

care a zdrobit o mulțime
de bănci ale negrilor,

și criza din 2008,

care a lăsat mulți proprietari negri
și mulatri fără case.

Este multă istorie acolo,

dar acea poveste îți spune puțin
despre cum am ajuns la acest decalaj

de astăzi.

Desigur, în timp ce ne gândim
la mărimea acestui decalaj,

e esențial pentru guvernul federal
să ia o serie de acțiuni.

Spunând asta, instituțiile financiare
joacă un rol foarte important

în asigurarea accesului la credit,
la capital,

să construiască comunități

și să permită comunităților de negri
să prospere.

Trebuie să fim clari;

gestionarea mai bună a 17.000 de dolari
nu ne duce acolo.

O educație mai bună nu ne duce acolo.

Accesul la credit și capital e esențial.

Așa că vreau să vorbesc
despre patru soluții astăzi

pe care instituțiile financiare le pot lua
ca să înceapă închiderea decalajului.

Numărul unu e aducerea
mai multor oameni pe scară,

aducerea de servicii bancare
mai multor oameni.

Știm astăzi că în jur de jumate
din americanii negri

sunt fără acces sau cu acces insuficient
la serviciile bancare.

Fără acces la serviciile bancare
înseamnă că nu ai cont bancar.

Acces insuficient
înseamnă că ai cont bancar,

dar folosești servicii alternative pentru
încasarea cecurilor sau împrumuturi

sau plata facturilor.

Și acest lucru nu e doar scump
din perspectiva tranzacției

în ceea ce privește comisioanele
pe care le plătiți,

e scump și în ceea ce privește timpul
necesar plății unei facturi.

Gândiți-vă la modul
în care vă plătiți acum facturile.

Probabil le plătiți din contul curent.

Nici nu trebuie să vă gândiți la asta.

Le setați dinainte și sunt automate.

Dacă nu aveți acces la serviciile bancare

probabil că veți primi un ordin de plată
undeva,

fizic, o foaie de hârtie.

Apoi mergeți la primărie sau la poștă

să plătiți acea factura.

În jur de 40 la sută din oamenii
care nu au acces la servicii bancare

cred că nu au suma minimă

pentru a menține un cont curent.

Ei bine, asta nu e adevărat.

În ultimii ani,

uniunile de credit, băncile comunitare
și principalele instituții bancare

au creat produse cu costuri reduse,
conturi fără un minim de verificare,

speciale pentru acestă populație.

Deci avem o problemă de conștientizare.

Băncile, partenerii comunitari și alții

trebuie să colaboreze pentru a crește
gradul de conștientizare a acestor produse

în comunitățile care au nevoie,

ca să începem reducerea numărului
de oameni

care sunt fără sau cu acces insuficient

și să îi aducem pe scara de care vorbeam
mai devreme.

Provocarea e că aproximativ 28%
din familiile negre și latino

au credit invizibil,

adică ai un fișier de credit subțire
sau deloc.

Și modul în care funcționează creditul
și evaluările meritului de credit

e, să zicem, dacă poți dovedi

că ai rambursat în mod constant
creditul anterior,

atunci îți pot împrumuta mai mult.

E un fel de situație de genul
găina sau ou.

Interesant e că băncile
și companiile de tehnologie financiară

s-au inovat cu adevărat în ultimii ani
pentru a utiliza date alternative:

facturile de cablu,

facturile de utilități,

plata chiriei, etc,

pentru a arăta că poți plăti
în fiecare lună.

Provocarea în plus aici,
spre deosebire de precedenta,

care era despre conștientizare,

e că trebuie să ai suport regulat
să faci aceste lucruri.

Trebuie să dovediți autorităților
de reglementare

că puteți utiliza în mod corect
date alternative

să acorzi împrumuturi
grupurilor marginalizate.

Ce trebuie să vedem este,
de la guvernul federal

și sectorul bancar,

o colaborare pentru a crea
cutii de nisip inovatoare

ca să folosească date alternative pentru
a se extinde la grupuri marginalizate.

Dar comunitățile?

Fără prosperitatea comunității,

prosperitatea individului, într-un fel,
este pe o insulă.

Și dacă mergi în majoritatea orașelor
importante din Statele Unite

în majoritatea comunităților de culoare,

vei găsi comunități
în care nu s-a investit destul.

În fiecare criză economică,
aceste comunități au suferit grav.

În fiecare înflorire economică,
ei nu au beneficiat.

Deci, ceea ce vedem în mai multe
orașe din țară,

și voi folosi Chicago ca exemplu,

este parteneriatul care apare

între instituțiile bancare,

filantropi,

liderii orașelor și comunităților

de investire a sute de milioane de dolari

pentru construirea de resurse
pentru comunitate

și comunități în care
nu s-a investit istoric.

La sfârșit, trebuie să vorbim
despre afaceri,

și nu doar despre afacerile mici.

Când ai stabilitate individuală
și o instituție bancară

și acces la credit
și prosperitate în comunitate,

sunt lucruri fantastice, dar avem nevoie
și de creare de locuri de muncă.

Luați toate noile companii de tehnologie,

și spun „noi” pentru că acum
nu sunt atât de noi,

dar luați Facebook, Google, Amazon.

La un moment dat, toate acele companii
erau întreprinderi individuale

cu un singur angajat

sau câțiva angajați

care construiau o tehnologie
care nu era încă dovedită.

Ce au primit acele companii devreme

au fost bani de capital de risc.

Și când te uiți la capitalul de risc
astăzi,

doar 1% din fondurile de capital de risc
se duc la fondatorii negri.

Deci, dacă antreprenorii negri sunt
în mare parte excluși din aceste rețele

nu se pot dezvolta,

și singurul mod în care asta
se poate schimba

este din interiorul industriei în sine.

În această generație, nu trebuie numai
să vorbim despre afaceri înfloritoare

în comunitățile negre.

Trebuie să vorbim mai mult de companii
deținute sau fondate

de persoane de culoare ce ajung publice.

Acestea sunt doar patru soluții.

Sunt multe alte lucruri care se pot face
și ar trebui făcute

pentru închiderea decalajului
de prosperitate.

Decalajul nu e nou.

S-a născut și s-a perpetuat prin
politici federale, construcții sociale

și practici de afacere în timp,

și toate aceste lucruri trebuie
să se schimbe

pentru a începe închiderea decalajului.

Instituțiile financiare joacă un rol
cu adevărat critic

la nivel individual,
la nivel de comunitate

și la nivel de afaceri.

E important pentru familiile noastre,
e important pentru comunitățile noastre

și e important pentru economia noastră.

În loc să vorbim despre cum decalajul
continuă să crească,

hai să începem să-l închidem acum.

Vă mulțumesc!