Return to Video

De ce trebuie să confruntăm părțile dureroase ale istoriei Statelor Unite

  • 0:01 - 0:03
    Acum câtva timp,
  • 0:03 - 0:05
    am primit o invitație
  • 0:05 - 0:10
    să petrec câteva zile
    la casa memorială a lui James Madison.
  • 0:10 - 0:12
    James Madison a fost
  • 0:12 - 0:14
    al patrulea președinte al Statelor Unite,
  • 0:14 - 0:17
    părintele Constituției,
  • 0:17 - 0:19
    creatorul Legii Drepturilor.
  • 0:20 - 0:21
    Ca istoric,
  • 0:21 - 0:25
    am fost foarte încântat să merg
    în acest loc de importanță istorică,
  • 0:25 - 0:30
    deoarece înțeleg și apreciez
    puterea ce o poate avea un loc.
  • 0:30 - 0:35
    Madison își numea proprietatea Montpelier.
  • 0:35 - 0:38
    Iar Montpelier este absolut superb.
  • 0:38 - 0:41
    Se întinde
    pe câteva mii de acri de dealuri,
  • 0:41 - 0:43
    terenuri agricole și păduri,
  • 0:44 - 0:48
    cu priveliști splendide
    asupra Munților Blue Ridge.
  • 0:49 - 0:50
    Dar este o frumusețe care te bântuie
  • 0:51 - 0:57
    deoarece Montpelier
    a fost de asemenea un lagăr cu sclavi.
  • 0:58 - 1:01
    Vedeți, James Madison
    a avut mai mult de 100 de sclavi
  • 1:01 - 1:03
    pe parcursul vieții sale
  • 1:03 - 1:06
    și nu a eliberat niciunul,
  • 1:06 - 1:07
    nici măcar pe patul de moarte.
  • 1:08 - 1:12
    Piesa centrală a Montpelier
    este conacul lui Madison.
  • 1:12 - 1:14
    Aici a crescut James Madison,
  • 1:14 - 1:17
    aici s-a întors după președinție,
  • 1:17 - 1:19
    aici a murit, în cele din urmă.
  • 1:19 - 1:23
    Iar piesa centrală din vila lui Madison
    este biblioteca.
  • 1:23 - 1:25
    Aceasta se află la etajul al doilea,
  • 1:25 - 1:31
    și aici Madison a conceput
    și a conceptualizat Legea Drepturilor.
  • 1:31 - 1:33
    Când am vizitat-o prima dată,
  • 1:33 - 1:36
    coordonatorul educativ,
    Christian Cotz -
  • 1:36 - 1:37
    un tip alb de gașcă,
  • 1:38 - 1:40
    (Râsete)
  • 1:40 - 1:43
    m-a dus aproape imediat la bibliotecă.
  • 1:43 - 1:47
    A fost uimitor
    să pot să ajung în acest loc
  • 1:47 - 1:51
    unde a avut loc un asemenea moment
    important din istoria Statelor Unite
  • 1:52 - 1:54
    Însă, după puțin timp acolo,
  • 1:54 - 1:58
    Christian m-a dus în pivnița conacului.
  • 1:59 - 2:01
    Acum, în pivnițele conacului
  • 2:01 - 2:05
    își petreceau mare parte din timp
    sclavii afro-americani
  • 2:05 - 2:07

    care administrau casa.
  • 2:07 - 2:12
    Era și locul unde tocmai se pregătea
    o nouă expoziție a sclaviei în America.
  • 2:12 - 2:14
    Și, în timp ce eram acolo,
  • 2:14 - 2:17
    Christian mi-a spus să fac ceva
    ce mi s-a părut puțin ciudat.
  • 2:17 - 2:19
    Mi-a spus să ating cu mâna
  • 2:19 - 2:24
    pereții de cărămidă ai pivniței
    și să-mi las mâna să alunece
  • 2:24 - 2:28
    până simt niște urme sau striații
    pe suprafața cărămizii.
  • 2:29 - 2:30
    Trebuie să spun
  • 2:30 - 2:32
    că urma să rămân încă vreo câteva zile
  • 2:32 - 2:34
    la această fostă plantație de sclavi,
  • 2:34 - 2:36
    deci nu voiam să supăr
    nicio persoană albă.
  • 2:36 - 2:37
    (Râsete)
  • 2:37 - 2:39
    Deoarece, atunci când s-ar fi terminat,
  • 2:39 - 2:41
    voiam să fiu sigur că pot ieși.
  • 2:41 - 2:44
    (Râsete)
  • 2:44 - 2:48
    Dar, cum îmi lăsam mâna să alunece
    pe pereții pivniței,
  • 2:48 - 2:51
    nu mă puteam gândi decât la fiicele mele,
  • 2:51 - 2:52
    în special la cea mică,
  • 2:52 - 2:55
    care avea vreo doi-trei ani atunci,
  • 2:55 - 2:57
    deoarece, de fiecare dată
    când cobora din mașină,
  • 2:57 - 3:00
    ștergea cu mâna exteriorul mașinii,
  • 3:00 - 3:02
    absolut dezgustător.
  • 3:02 - 3:04
    Și apoi,
  • 3:04 - 3:06
    dacă nu ajungeam la ea la timp,
  • 3:06 - 3:09
    își băga degetele în gură,
  • 3:09 - 3:11
    ceea ce mă enerva la culme.
  • 3:11 - 3:14
    Deci la asta mă gândeam
    în timp ce trebuia să fiu istoric.
  • 3:14 - 3:16
    (Râsete)
  • 3:16 - 3:21
    Dar, apoi, am simțit
    acele urme în cărămidă.
  • 3:21 - 3:23
    Am simțit acele striații.
  • 3:23 - 3:27
    Și a durat o secundă
    până să îmi dau seama ce erau.
  • 3:27 - 3:28
    Erau de fapt
  • 3:28 - 3:30
    mici urme de mâini.
  • 3:31 - 3:36
    Pentru că toate cărămizile
    de la conacul lui James Madison
  • 3:36 - 3:39
    fuseseră făcute de copiii
    pe care îi avea drept sclavi.
  • 3:40 - 3:42
    Și atunci mi-am dat seama
  • 3:42 - 3:44
    că biblioteca unde James Madison
  • 3:44 - 3:50
    a conceput
    și conceptualizat Legea Drepturilor,
  • 3:50 - 3:52
    se află pe o fundație de cărămizi
  • 3:53 - 3:56
    făcute de copiii pe care el îi înrobise.
  • 3:57 - 4:00
    Aceasta este istoria dură.
  • 4:01 - 4:04
    Este istorie dură,
    pentru că e greu de imaginat
  • 4:04 - 4:06
    cât de inumană trebuie să fie o persoană
  • 4:06 - 4:08
    ca să fie capabilă să oblige niște copii
  • 4:08 - 4:11
    să facă, pentru confortul lui, cărămizi.
  • 4:12 - 4:13
    Este istorie dificilă,
  • 4:13 - 4:17
    fiindcă e greu să vorbim despre violența
    pe care o presupune sclavia,
  • 4:17 - 4:19
    despre bătăi, biciuiri, răpiri,
  • 4:19 - 4:22
    separarea forțată a familiilor.
  • 4:22 - 4:26
    Este o istorie dificilă, fiindcă e greu
    să predai supremația albilor,
  • 4:26 - 4:30
    ideologia ce a justificat sclavia.
  • 4:30 - 4:34
    Astfel încât, în loc să ne confruntăm
    cu istoria aceasta dură,
  • 4:34 - 4:36
    avem tendința să o evităm.
  • 4:37 - 4:42
    Iar asta înseamnă, câteodată,
    să inventăm, pur și simplu, lucruri.
  • 4:43 - 4:46
    De câte ori nu am auzit oameni spunând
  • 4:46 - 4:49
    că drepturile statelor au stat la baza
    izbucnirii Războiului Civil.
  • 4:50 - 4:52
    Asta ar fi o noutate
  • 4:52 - 4:54
    pentru cei ce au luptat în Războiul Civil.
  • 4:54 - 4:55
    (Râsete)
  • 4:55 - 5:00
    Uneori, se încearcă
    raționalizarea istoriei dure.
  • 5:01 - 5:03
    Când oamenii vizitează Montpelier,
  • 5:03 - 5:05
    și aici mă refer la albi,
  • 5:05 - 5:07
    când vizitează Montpelier
  • 5:07 - 5:11
    și află că Madison avea sclavi,
  • 5:11 - 5:13
    întreabă deseori:
  • 5:13 - 5:15
    „Dar nu era un stăpân bun?”
  • 5:16 - 5:17
    Un „stăpân bun”?
  • 5:18 - 5:20
    Nu există așa ceva.
  • 5:20 - 5:23
    Există doar stăpân mai rău și tot mai rău.
  • 5:25 - 5:26
    Câteodată,
  • 5:26 - 5:29
    doar ne prefacem
    că trecutul nu a avut loc.
  • 5:30 - 5:33
    De foarte multe ori
    am auzit oameni spunând
  • 5:33 - 5:37
    că este greu să își imagineze
    sclavia în afara plantațiilor din Sud.
  • 5:37 - 5:38
    Dar nu, nu este așa.
  • 5:39 - 5:41
    Sclavia a existat
    în fiecare colonie americană,
  • 5:41 - 5:44
    și a existat
    chiar și în statul meu natal, New York,
  • 5:44 - 5:48
    50 de ani după Revoluția Americană.
  • 5:49 - 5:50
    Deci, de ce facem asta?
  • 5:50 - 5:54
    De ce evităm confruntarea cu istoria dură?
  • 5:54 - 5:57
    Artistul, poetul, dascălul Regie Gibson
  • 5:57 - 5:59
    avea dreptate atunci când spunea
  • 5:59 - 6:05
    că problema noastră ca americani
    este că noi, de fapt, urâm istoria.
  • 6:06 - 6:08
    Ceea ce noi iubim
  • 6:08 - 6:09
    este nostalgia.
  • 6:10 - 6:11
    Nostalgia.
  • 6:12 - 6:14
    Adorăm acele povești despre trecut
  • 6:14 - 6:17
    care ne fac să ne simțim bine
    în legătură cu prezentul.
  • 6:18 - 6:20
    Dar nu mai putem continua să facem asta.
  • 6:21 - 6:23
    George Santayana, scriitor
    și filozof spaniol,
  • 6:23 - 6:27
    spunea
    că cei ce nu-și pot aminti trecutul,
  • 6:27 - 6:29
    sunt condamnați să îl repete.
  • 6:29 - 6:33
    Ca istoric, eu mă gândesc mult
    la această afirmație,
  • 6:33 - 6:37
    și, pe de-o parte,
    ni se aplică nouă, americanilor.
  • 6:37 - 6:39
    Dar, pe de altă parte, nu.
  • 6:39 - 6:42
    Spun asta pentru că,
    din această afirmație,
  • 6:42 - 6:45
    se subînțelege că,
    la un moment dat în decursul istoriei,
  • 6:45 - 6:47
    am încetat a face lucrurile
  • 6:47 - 6:51
    care au creat inițial acea inegalitate.
  • 6:51 - 6:53
    Realitatea crudă este că, de fapt,
  • 6:53 - 6:55
    nu am făcut asta.
  • 6:55 - 6:58
    Gândiți-vă la diferența de avere
    între rase.
  • 6:59 - 7:04
    Averea se constituie prin acumularea
    resurselor unei generații
  • 7:04 - 7:07
    care apoi sunt transferate
    către generațiile următoare.
  • 7:08 - 7:11
    Averea medie a unei familii albe
  • 7:11 - 7:14
    este de 147.000 de dolari.
  • 7:15 - 7:18
    Averea medie a unei familii de culoare
  • 7:19 - 7:22
    este de patru mii de dolari.
  • 7:23 - 7:26
    Cum se poate explica această diferență?
  • 7:27 - 7:28
    Istoria dură.
  • 7:29 - 7:32
    Stră-străbunicul meu s-a născut în sclavie
  • 7:32 - 7:36
    în Jasper County, Georgia, în anii 1850.
  • 7:36 - 7:40
    Sclav fiind, nu a avut nciodată voie
    să acumuleze nicio avere,
  • 7:40 - 7:42
    și a fost eliberat fără nimic.
  • 7:42 - 7:46
    Nu a primit nicio compensație
    pentru cărămizile pe care le-a făcut.
  • 7:46 - 7:51
    Și străbunicul meu s-a născut
    în Jasper County, Georgia, în anii 1870,
  • 7:51 - 7:55
    și el chiar a reușit să obțină
    o bucată de pământ.
  • 7:56 - 8:00
    Dar apoi, la începutul anilor 1900,
    Jim Crow i-a luat acel teren.
  • 8:01 - 8:03
    Și apoi, Jim Crow i-a luat și viața.
  • 8:04 - 8:06
    Bunicul meu, Leonard Jeffries Senior,
  • 8:06 - 8:07
    s-a născut în Georgia,
  • 8:07 - 8:09
    dar cum nu mai era nimic acolo pentru el,
  • 8:09 - 8:12
    a crescut de fapt în Newark, New Jersey.
  • 8:13 - 8:16
    Și-a petrecut mare parte din viață
    lucrând ca paznic.
  • 8:17 - 8:22
    Discriminarea la locul de muncă,
    segregarea în educație și finanțe
  • 8:22 - 8:26
    l-au împiedicat să ajungă vreodată
    în clasa de mijloc.
  • 8:27 - 8:30
    Când a murit, la începutul anilor 1990,
  • 8:30 - 8:32
    le-a lăsat celor doi fii ai lui
  • 8:32 - 8:34
    nimic mai mult decât o poliță de asigurare
  • 8:34 - 8:38
    care abia a ajuns să acopere
    cheltuielile de înmormântare.
  • 8:39 - 8:42
    Acum, părinții mei,
    amândoi asistenți sociali,
  • 8:42 - 8:45
    au reușit să cumpere o casă
  • 8:45 - 8:48
    în zona Crown Heights din Brooklyn,
    New York, în 1980,
  • 8:48 - 8:51
    la prețul de 55.000 de dolari.
  • 8:52 - 8:55
    Pe atunci, Crown Heights
    era un cartier cu persoane de culoare,
  • 8:55 - 8:56
    și era destul de periculos.
  • 8:56 - 8:59
    Eu și fratele meu
    mergeam deseori la culcare,
  • 8:59 - 9:00
    prin mijlocul anilor 1980,
  • 9:00 - 9:02
    în zgomote de împușcături.
  • 9:03 - 9:07
    Dar părinții noștri ne-au protejat
  • 9:07 - 9:10
    și au ținut cu dinții de acea casă,
  • 9:11 - 9:12
    timp de 40 de ani.
  • 9:12 - 9:14
    Și acum, ei sunt tot acolo.
  • 9:14 - 9:18
    Dar ceva eminamente american s-a întâmplat
  • 9:18 - 9:19
    acum vreo 20 de ani.
  • 9:20 - 9:21
    Acum vreo 20 de ani,
  • 9:21 - 9:25
    au mers la culcare într-o seară,
    într-un cartier de culoare,
  • 9:25 - 9:27
    și s-au trezit a doua zi
  • 9:27 - 9:28
    într-un cartier cu persoane albe.
  • 9:28 - 9:30
    (Râsete)
  • 9:30 - 9:33
    Și, ca rezultat al repopulării,
  • 9:33 - 9:36
    nu numai că au dispărut, misterios,
    toți foștii lor vecini,
  • 9:37 - 9:39
    dar valoarea casei lor
  • 9:40 - 9:42
    a explodat.
  • 9:42 - 9:46
    Astfel, casa pe care ei o cumpăraseră
    cu 55.000 de dolari,
  • 9:46 - 9:48
    cu 29 la sută dobândă, apropo,
  • 9:49 - 9:54
    acea casă valorează acum de 30 de ori
    suma pe care ei au plătit-o inițial.
  • 9:54 - 9:55
    De treizeci de ori.
  • 9:55 - 9:57
    Faceți calculele cu mine.
  • 9:57 - 9:59
    55.000 înmulțit cu 30, mutăm zerourile...
  • 9:59 - 10:00
    Vorbim de mulți bani.
  • 10:00 - 10:02
    (Râsete)
  • 10:03 - 10:05
    Așadar, asta înseamnă,
  • 10:05 - 10:07
    acesta fiind singurul lor bun imobiliar,
  • 10:07 - 10:12
    atunci când va veni vremea
    să îl moștenim eu și fratele meu,
  • 10:12 - 10:17
    va fi prima dată în istoria familiei mele,
  • 10:17 - 10:21
    la mai mult de 150 de ani
    după abolirea sclaviei,
  • 10:21 - 10:25
    când va fi posibil un transfer important
    de avere în familia mea.
  • 10:26 - 10:29
    Și nu din cauză că membrii familiei
    n-ar fi economisit,
  • 10:29 - 10:30
    sau n-ar fi muncit din greu,
  • 10:30 - 10:32
    sau că nu ar fi pus preț pe educație.
  • 10:33 - 10:36
    Ci va fi din cauza istoriei dure.
  • 10:37 - 10:38
    Deci, atunci când mă gândesc la trecut,
  • 10:38 - 10:41
    temerile mele
    legate de faptul că nu ni-l amintim,
  • 10:41 - 10:46
    nu sunt că îl vom repeta
    dacă nu ni-l amintim.
  • 10:46 - 10:50
    Îngrijorarea mea este că,
    dacă nu ne amintim trecutul,
  • 10:50 - 10:53
    îl vom continua.
  • 10:53 - 10:56
    Vom continua să facem lucrurile
  • 10:56 - 11:00
    care au creat inegalitate și nedreptate
    de la bun început.
  • 11:01 - 11:03
    Deci, ceea ce trebuie să facem
  • 11:03 - 11:09
    este să întrerupem cursul istoriei dure.
  • 11:09 - 11:13
    Și putem face asta căutând adevărul,
  • 11:14 - 11:17
    confruntând istoria dură în mod direct,
  • 11:17 - 11:21
    expunând faptele
    astfel încât să fie văzute de toată lumea.
  • 11:22 - 11:25
    Putem face asta spunând adevărul,
  • 11:26 - 11:29
    prin profesorii care să le expună
    elevilor faptele istoriei dure.
  • 11:29 - 11:34
    Orice altă abordare ar însemna
    malpraxis educațional.
  • 11:35 - 11:37
    Părinții trebuie să le spună
    adevărul copiilor lor,
  • 11:37 - 11:39
    astfel încât aceștia să înțeleagă
  • 11:39 - 11:42
    de unde venim noi, ca popor.
  • 11:43 - 11:47
    Și, în final, trebuie să acționăm
    conform adevărului.
  • 11:48 - 11:50
    Individual, dar și colectiv,
  • 11:50 - 11:52
    în mod public, dar și în mod privat,
  • 11:52 - 11:55
    la nivel micro, dar și macro.
  • 11:55 - 12:00
    Trebuie să facem acele lucruri
    care vor înclina balanța moralității
  • 12:00 - 12:01
    către dreptate.
  • 12:01 - 12:04
    A nu face nimic înseamnă să fii complice
  • 12:05 - 12:06
    la inegalitate.
  • 12:07 - 12:10
    Istoria ne aduce aminte
  • 12:10 - 12:12
    că noi, ca națiune,
  • 12:12 - 12:17
    stăm pe umerii unor giganți politici
  • 12:17 - 12:18
    cum e James Madison.
  • 12:19 - 12:25
    Dar istoria dură ne amintește
    că noi, ca națiune,
  • 12:25 - 12:30
    stăm, de asemenea, pe umerii
    copiilor sclavi afro-americani.
  • 12:31 - 12:35
    Fetițe și băieți de culoare
  • 12:35 - 12:39
    care, cu mâinile goale,
    au făcut cărămizile
  • 12:39 - 12:43
    din care e construită
    fundația acestui popor.
  • 12:44 - 12:49
    Și, dacă vrem într-adevăr
    să creăm o societate justă,
  • 12:49 - 12:53
    atunci ar fi bine
    să ne amintim aceste lucruri,
  • 12:53 - 12:56
    și ar fi bine să ne amintim de ei.
  • 12:57 - 12:58
    Mulțumesc.
  • 12:58 - 13:05
    (Aplauze)
Title:
De ce trebuie să confruntăm părțile dureroase ale istoriei Statelor Unite
Speaker:
Hasan Kwame Jeffries
Description:

Pentru a merge mai departe în Statele Unite, trebuie să privim înapoi și să confruntăm istoria dificilă care a dus la nedreptăți uriașe. Trecând în revistă o parte importantă, dar deseori omisă, a trecutului, Hasan Kwame Jeffries scoate în evidență nevoia de a îmbina contextul istoric, oricât de dureros ar fi, cu înțelegerea pe care o avem noi, ca societate modernă - în așa fel încât să putem întrerupe șirul de nedreptăți de care suferă comunitățile marginalizate.

more » « less
Video Language:
English
Team:
closed TED
Project:
TEDTalks
Duration:
13:18

Romanian subtitles

Revisions