07th Kids Knowledge Seekers Workshop Nov 19 2014

Bun venit tuturor
la al 7-lea Atelier de Lucru al Căutătorilor Cunoașterii.

Eu sunt Rick Crammond iar gazdă
alături de mine este Keyvan Davani,

care va... pe scurt aici... practic D-ul Keshe este pe drum,
iar noi ne vom conecta cu el.

În acest Atelier de Lucru,
el ne lasă ceva timp în ciuda faptului că...

pescuiește... este la cumpărături de pește,
și așa mai departe în viața lui.

Deci să mergem și să vorbim cu Keyvan
și să vedem ce are de spus.

El va face o scurtă introducere
cât îl așteptăm aici pe D-ul Keshe.

Keyvan ești acolo?
- Da. Bună D-le Keshe!

Mulțumesc Rick
pentru această introducere.

D-le Keshe, ultima dată întrebarea mea
a ocupat întregul timp al atelierului, scuze pentru asta.

A fost cu adevărat foarte, foarte fascinant.
Îi voi lăsa practic pe alții să pună întrebări,

dar legate practic de alte aspecte ale...
ceea ce este,

adică probabil nu sunt domenii sau nimic
care să rămână practic neatins.

Știți Rusmine, un prieten din Stuttgart Germania,
a întrebat despre ADHD,

așa numitul sindrom al hiper-activității
și deficienței de atenție, și despre autism,

care are o tendință
crescătoare la copii.

Deci cred că poate
ne puteți lămuri puțin despre asta,

deoarece întotdeauna subliniați
partea emoțională a creierului, adică Dr. Kostova.

Cum... cum arată ele,
adică de ce aceste afecțiuni sau așa numite boli,

boli apărute din câmpurile gravitaționale
și magnetice, așa cum ați spune D-vs.

Mulțumesc frumos D-le Keshe.

Înainte de toate, așa cum este normal, vă salut pe toți,
oriunde vă aflați pe această planetă și dincolo de ea.

Nu știm din ce parte a Universului
ascultați următoarea lecție.

În atât de multe feluri,
ceea ce noi numim ADHD, sau deficiența de atenție,

nu este deficiență de atenție
ci este vorba despre regalitate.

Această regalitate apare
deoarece în zilele noastre părinții au timp,

iar copiilor li s-a spus de către părinți,
în mod repetat,

deoarece părinții sunt ocupați
cu alte aspecte ale vieții,

cum ar fi să se ducă la muncă de dimineață
de la ora 5 până seara la ora 22,

cât de mult îi iubesc,
și cât sunt de scumpi.

Deoarece nu avem timp
ca părinții să-l împărtășească cu copii.

Deci într-un fel, este ca și cum
un adult i-ar spune unui alt adult: Tu ești șeful!

Deci acum șeful ia poziție.
Dictează din poziția respectivă.

Și atunci această poziție
îi permite copilului,

să ia controlul întregii structuri a familiei,
sub o formă diferită.

Dar noi nu ne uităm la copil,
deoarece este un copil, este mic sau orice,

iar copilul în mintea lui, în creierul lui,
se consideră el însuși ca fiind șeful.

Dar asta este percepția lui,
nu percepția familiei sau a prietenilor.

Și când sunteți șef, dați ordine,
iar ordinele trebuiesc îndeplinite.

Iar când ordinele nu sunt îndeplinite,
vă asigurați că auziți că ordinele vor fi îndeplinite.

Sau că sunt parțial îndeplinite.
Deci copilul ia locul regelui. El devine regele în casă.

Practic veți descoperi la al doilea sau al treilea copil,
mai mult ADHD decât la primul copil.

Deoarece primul copil ia totul,
a luat totul.

A fost în centrul atenției,
el știe că se află în vârful ierarhiei.

Apoi ceea ce se întâmplă, este că părinții
confundă această regalitate cu boala.

Și deoarece doctorii nu înțeleg această regalitate,
ei încep să utilizeze tot felul de chimicale,

și până acum nimeni nu a găsit o soluție
pentru deficiența de atenție, și a hiper-activității,

Ei au numit-o ADHD.

Deci când sunteți rege
și nu sunteți observat,

trebuie să vă mișcați
pentru a putea fi observat.

Când ești șeful unei națiuni,
și dai ordine, și nimeni nu ascultă,

atunci trimiți armata sau soldații, ca dezordinea
să fie oprită, să facă tot felul de lucruri,

ca acțiunile lor să atragă atenția
celui care le-a ordonat.

Asta se întâmplă cu copii
din aceste familii.

Și de aceea vedem
așa de multe cazuri de ADHD.

Părinții compensează această muncă,
cu o evaluare incorectă,

deoarece sunt prea ocupați să aducă bani
în casă pentru ca copilul să trăiască,

argumentând sau justificându-se
cu munca lor grea pentru copii.

Și în mod normal, primul copil face asta deoarece:
Este dreptul meu, sunt obișnuit cu asta!

Al doilea copil o vede
ca pe o slăbiciune în familie, și o utilizează.

Când sunteți rege
și ordinele nu sunt urmate,

sau doriți atenție și vă asigurați
că pentru atenție ați plătit, ce vă faceți?

În mod continuu creați diferite ordine
ca să păstrați atenția oamenilor spre voi.

Loviți ceva, aruncați ceva,
deoarece ei trebuie în mod continuu ce face regele.

Într-un fel ADHD este clovnul din clasă,
este un clovn în casă.

Și când înțelege că în casă
reușește să obțină atenție, și ceea ce vrea,

atunci el va face la fel
și în societate.

Deci motivul pentru care vedem creșterea în AD,
deficiența de atenție, nu este atenția.

Deficitul de atenție nu există.
Poziția de rege face asta.

Deci noi compensăm
propria noastră muncă,

de a aduce prosperitate
și o viață mai bună copiilor noștri,

iar în unele familii
copii interpretează greșit această poziție.

Deci practic ceea ce vedem,
ADHD începe în unele cazuri cu boli.

Deci copilul de 2 sau 3 ani căruia nu i se acordă așa mare atenție,
îmbolnăvindu-se obține toată atenția familiei.

Deci acum el realizează că este punctul central,
deci el ia locul regelui.

Apoi odată ce vede acest model,
și vine acasă de exemplu de la spital,

el încă caută să fie peste fratele
și sora lui care este mai mare,

deci va căuta o modalitate
de a obține atenție.

Dar nu se poate îmbolnăvi
pentru a merge înapoi la spital.

Deci acum vine cu probleme comportamentale,
așa cum le numim noi, dar nu sunt de comportament,

ci este doar faptul că el trece continuu
de la un punct la celălalt, pentru a păstra atenția la el.

Iar această trecere de la un punct la altul,
creează impresia că este hiperactiv.

Nu este hiperactiv, el în mod continuu doar trage, lovește,
aruncă, sare, orice doar să obțină permanent atenția.

Deci ADHD nu este o boală, dar acest comportament
se duce până la vârste înaintate.

Vă voi da un exemplu,
deoarece Elya și Armen și Marco au fost prezenți,

când s-a întâmplat asta
acum două săptămâni.

Acum aproape două săptămâni
noi am mers la cină împreună, acolo unde trăim,

și eu am încetat să mai pun bani în contor,
și am auzit câțiva oameni vorbind engleză,

și am început să vorbim,
iar tipul a spus că este profesor în psihologie,

așa că i-am spus că dacă-i face plăcere
să ni se alăture la cină.

Iar tipul care a fost cu el ca și translator,
imediat a întrebat: De unde sunteți?

deoarece ne-a văzut numărul la mașină, și altele,
și am început să vorbim, iar el a spus: Cine ești tu?

Eu am spus: Cine sunt?
Iar tipul a spus: Eu te știu!

Translatorul este Italian,
a spus: Eu te știu!

Deci noi i-am chemat deoarece am știut
cine sunt, noi i-am invitat la cină,

Stăteam la masă, apoi i-am invitat a doua zi
să înțeleagă problemele psihologice din spațiu,

și astfel el a venit la Centru,
și am stat 2-3 ore împreună.

Și imediat după ce s-a pus la masă
a început să ne insulte.

Eu nu am spus nimic și l-am ignorat,
și el s-a enervat de 3 ori, iar noi nu am spus nimic.

Apoi l-am invitat să vadă procesul
pe care-l utilizăm noi.

Iar în încercarea lui de a fi în centrul atenției,
și nu a putut fi chiar dacă este profesor în psihologie,

el a spus: Dacă tehnologia D-vs funcționează,
î-mi puteți explica ceva?

Eu am spus: Care este problema?
Iar el a spus: Este ceva privat, nu-mi poți spune!

Am spus: Care este problema ta?
Ce anume vrei să știi?

El a spus: Uneori, atunci când predau,
trebuie să tușesc.

Atunci m-am întors către translator și l-am întrebat:
Ai văzut asta întâmplându-se? Iar el a răspuns: Da, da!

El a spus: De ce am tusea asta?
Mă poți ajuta să opresc această tuse?

L-am mai întrebat un singur lucru.
Am spus: Cunoști audiența atunci când dai lecții?

El a spus: Nu! Iar eu am spus:
Tu subconștient urmărești că dacă nu ai atenția,

tuturor oamenilor care sunt acolo
și care au plătit anumite sume pentru a veni la lecții,

asta este ceva inacceptabil pentru tine,
deoarece tu trebuie să fii centrul atenției.

Aveți ADHD, și prin tuse,
deoarece nu poți accepta, tu atragi atenția,

Iar tipul practic a colapsat. Armen râde
deoarece el a fost acolo când s-a întâmplat.

Iar Marco râde de asemenea.

Acest deficit de atenție
exista încă la acest tip de 60-70 de ani.

Și imediat 3 tipi care au venit cu el,
și au văzut totul,

el practic a încetat să mai fie profesor,
și a început să se plimbe, el a devenit băiatul rău din rând.

El practic și-a pierdut poziția de a fi profesor,
în predarea psihologiei.

Deoarece el a știu că am pus degetul
exact unde era problema lui.

Și de ce el ne-a insultat
și a făcut ce a făcut.

Deci odată ce începeți să căpătați obișnuința
de a avea deficit de atenție,

nu va dispărea, până nu înțelegeți că sunteți
un membru normal al întregii rasei umane.

Deci locul regelui sau ceea ce voi numiți AD,
sau deficit de atenție, nu există.

Aceasta este o nouă terminologie, deoarece doctorii
nu pot găsi procesul a ceea ce ei numesc tratament.

Nu există tratament pentru cineva
pe care l-ați făcut director al companiei,

și apoi el dă ordine
și nimeni nu le ascultă, sau unii o fac,

și-l fac pe el să constrângă oamenii
să facă orice pentru a-l asculta.

Deci pentru părinții care sunt implicați în acest proces,
părinții care au copii cu ceea ce ei numesc ADHD,

evaluați și confirmați-i copilului că îl iubiți la fel
ca și pe frații lui, și ca și pe ceilalți membri ai familiei.

Și explicați-i copilului
că înțelegeți ceea ce face.

Deoarece atunci când i-am spus profesorului,
am început să izbesc lucruri de masa din laborator,

aruncând lucruri iar el s-a panicat. Și am spus:
Vezi, acum că nu ai atenția, asta este ceea ce faci.

Tu trebuie să faci ceva. Trebuie să tușești, trebuie să arunci lucruri,
sau să devii nervos, pentru a obține atenția.

Deci consecința deficitului de atenție,
care este: Eu sunt șeful, nu tu!

Ești ca și Saddam Hussein, care a făcut orice
pentru a atrage atenția liderilor lumii.

Asta este ceea ce noi facem ca și părinți,
fiind atât de puternic implicați în lumea materialistă,

în încercarea de a aduce confort, copii noștri ne interpretează
greșit dragostea și grija, cu o poziție de control.

Aceasta este una din problemele noii lumi, de a fi ocupat
cu procurarea hranei și a traiului, și în schimb o facem.

Unele ADHD ajung la spital.
Ei vă dau Ritalin și tot felul de medicamente.

Ei vă dau de asemenea... Ce dau Dr. Elya pentru ADHD?
Ritalin nu-i așa? Da, da, da!

Deci ce este Ritalin? Ritalin este utilizat pentru boli de inimă...
cum îi spune, pentru... cum îi spune, pentru subțierea sângelui.

Este o otravă pentru șoareci.
Deci copilul devine un șoarece, iar doctorul îi dă otravă.

Și nu funcționează! Asta este ceea ce știm și ceea ce am creat
în noua ordine a vieții, fiind ocupați și abuzați.

Noi am văzut condiții a ceea ce voi numiți
ADHD sau deficit de atenție,

fiind pe aceiași linie
cu ceea ce se cunoaște a fi mama manager,

ceea ce înseamnă că mama
deoarece nu-și vede poziția în casă,

face ca unul din copii să fie bolnav,
iar copilul utilizează această boală pentru a controla casa,

iar mama susține sau încurajează
acest comportament de regalitate,

ca el să fie bolnav iar ea
să-și găsească locul ca fiind necesar în familie.

Deci acum sunt două boli în același timp.
Primul , copilul fiind diagnosticat cu ADHD,

pe care practic mama l-a pornit,
mama l-a hrănit după ce a fost descoperit,

pentru ca mama să-și confirme
propria existență și poziția necesară în casă.

Citiți pe internet,
mama manager.

Iar acestea două,
le veți găsi în aceiași casă, în același timp.

Copilul nu este practic bolnav,
dar odată ce mama a văzut că atunci când copilul este bolnav,

este nevoie de ea să fie ca un membru al familiei,
deci acum aveți două ADHD în aceiași casă, copilul și mama.

Și acest proces i se poate întâmpla chiar și bunicii,
care îngrijește copilul.

Atunci apare necesitatea ca ei să existe,
să fie necesari în casă.

Deci când aveți aceste condiții în familie,
ca ceea ce voi numiți ADD sau ADHD,

aceasta nu este o boală,
ci este o formă de regalitate.

Același tip de proces se întâmplă când oamenii au boli
care se finalizează într-un scaun cu rotile.

Mulți dintre ei spun:
Vreau să scap de acest scaun cu rotile!

Dar în realitate, dacă-i puneți în fața adevărului,
veți descoperi că nu vor să renunțe la scaunul cu rotile.

Deoarece atunci când sunt în scaunul cu rotile,
ei sunt împinși,

oamenii le acorda spațiu, sunt plimbați,
iar scaunul cu rotile devine tronul regal.

Foarte mulți oameni au probleme cu mine,
când discut despre cine vrea să fie într-un scaun cu rotile.

Trebuie să ajungeți
la psihologia persoanei.

Ajungerea în scaunul cu rotile datorită unor accidente,
care se finalizează cu paralizii, este altceva.

Dar foarte mulți oameni, atunci când nu este nimeni, se plimbă,
și când apar oameni, ei sunt în scaunul cu rotile.

Noi avem înregistrări cu așa ceva
din cercetările noastre.

Deci foarte multe probleme, foarte multe boli,
apar din necesitatea de confirmare a necesității,

necesitatea confirmării că există,
necesitatea confirmării că au ceva de spus.

Este o foarte mare diferență,
între ADHD și hiperactivitate.

Unele hiperactivități apar prin eliberarea
energiei de nivel înalt a hidrogenului,

prin eliberarea carbonului...
dezvoltarea acestuia în noua culoare a mâncării.

Noi înțelegem procesul complet.
Care este biochimic și nu are nimic de a face,

Dar deoarece carbonul este utilizat
să-și creeze o culoare constantă,

când carbonul este utilizat în combinație cu băuturi,
care au apă în ele,

el permite schimbarea rapidă a eliberării energiei hidrogenului
sub formă de plasmă, datorită carbonului.

Și apoi acea energie trebuie consumată sau utilizată,
și această utilizare vine prin mișcarea rapidă de toate felurile.

Alergia la culori există,
dar va trebui să descoperiți împreună cu părinții,

pentru acea alergie ce culoare a utilizat carbonul,
sau dacă s-a folosit culoare naturală în producerea de mâncare.

O parte care este necunoscută lumii științifice
este atunci când părinții,

utilizează noile materiale
care sunt folosite pentru hainele morților.

Când cumpărați noua generație
care au pus în special poliester,

atunci această culoare
este ușor eliberată când copilul poartă hainele.

Apoi ele creează eliberarea de energie
care conduce la absorbția de prea multă energie,

într-un fel în care duce la ceea ce voi numiți
activități care nu sunt închise.

Când copilul este hiperactiv, nu căutați problema în mâncare.
Căutați-o în haine.

Căutați-o în modul în care hainele
în conjuncție cu hrana ajung la copil.

Lâna naturală, materialele naturale,
cum sunt inul și bumbacul nu au această problemă,

deoarece ele pot absorbi doar culorile
pe care le pot duce în structura lor naturală.

Dar când aveți poliester
sau orice are de a face cu noile materiale chimice,

acestea au capacitatea de a căra energie în spectrul culorilor,
deoarece sunt toate conectate cu carbonul.

Am explicat asta într-un alt atelier de lucru,
de asemenea.

Deci trebuie să înțelegeți ce este ADD, ce este ADHD.
ADD și ADHD nu există.

Dar hiperactivitatea, datorită noilor...
deoarece toate culorile actuale, pe care le vedeți în mâncare și haine,

sunt create din carbon
care provine din cărbune, din mine.

Dacă mergeți și studiați, 90% din culorile
care sunt utilizate în vest, provin din acest proces.

Iar acel proces este carbonul,
deoarece spectrul de culori transportă diferite energii.

Deoarece dacă înțelegeți structura...
acum că înțelegem poziția Gans-ului,

iar rolul pe care carbonul îl are
în structura amino acidului ca și Gans,

el creează o condiție a conformării transferului informației,
iar în acele cazuri de energie, spre corp și prin hrană de asemenea.

Deci când vorbiți despre deficitul de atenție,
deficitul de atenție așa cum am văzut soluția o reprezintă,

este să le spuneți părinților
că nu există o asemenea boală.

Este un rege și regatul lui.
Dacă vreți să-i dați locul copilului,

atunci veți descoperi că copilul nu mai are deficit de atenție,
deoarece acum controlează casa, iar voi deveniți servitorul.

Apoi când vă uitați la ADHD sau deficitul de atenție,
uitați-vă la poziția mamei față de casă.

Și apoi veți descoperi că cele două
sunt în majoritatea cazurilor legate.

Deoarece mama are nevoie
ca copilul să fie bolnav pentru a obține atenție,

iar copilul utilizează boala pentru a controla casa,
prin atenție creând false atenții.

Deci acum mama devine responsabilă să-l îngrijească,
și dacă vă uitați la mamele care au acest tip de comportament,

ele sunt mereu supărate pe copil, deoarece acum este o competiție
între mamă și copil, care este șeful în casă.

Și atunci încep problemele.
Deci așa se declanșează lucrurile.

Și asta este ceea ce voi numiți ADHD iar pentru mine
care fac cercetări în acest domeniu de mulți ani,

este foarte clar că nu există boli care se cheamă ADD,
atenție deficitul de atenție nu există.

Este ca atunci când cineva spune:
Vrei scaunul de rege în casă?

Am avut voluntari, părinți care au venit la mine,
iar când le-am spus de față cu copii cum stă treaba,

ei au plâns și au plâns,
deoarece ei știu că sunt foarte generoși.

Și după 2-3 luni părinții s-au întors și au spus că au găsit o cale,
că știu despre ce este vorba,

și că ea a găsit acum
noi modalități de a obține atenția.

Iar acum deoarece ei știu despre ce este vorba,
copilul și-a pierdut complet controlul.

Noi am văzut chiar persoane cu ADD în situația în care copilul
a creat crize epileptice deoarece trebuie confirmată.

Deoarece ea a utilizat atât de multă energie pentru a obține atenție,
încât creierul a mers în cicluri de obținere a atenției,

a intrat în supraîncărcare
și apoi a eliberat-o printr-o criză epileptică.

Deoarece una din probleme este că părinții nu explică,
și nu pun copii la masă să le spună că îi iubesc la fel.

Un părinte ia un copil pentru a fi iubit,
iar celălalt părinte pe celălalt copil,

Acum copilul de luptă deoarece el vrea ca și tatăl să-l iubească,
iar celălalt vrea ca și mama să-l iubească.

Și astfel, acum încep problemele.
ADD este o problemă de familie.

Ea trebuie rezolvată cu mintea deschisă,
cu familia stând și discutând,

și punând problemele pe masă
împreună cu copii.

Timpul pe care-l pierdeți
încercând să obțineți atenția lor și să fiți regele,

este timp pierdut
ca o familie să fie împreună.

Și odată ce copilul învață această poziție,
niciodată nu va renunța la ea, este foarte greu.

Nu Ritalinul, nu medicamentele psihologice,
nu psihoterapiile au soluționat vreodată ADHD-ul.

Deoarece așa cum spunem în tehnologia spațială a Fundației Keshe,
noi mergem la rădăcina problemelor.

Și aceasta
este rădăcina problemelor.

Nu este necesară medicația. Deficitul de atenție
și ceea ce voi spuneți ca fiind hiperactivitate,

apar datorită:
Am nevoie de atenție, așa că dau ordine!

În secunda doi după ce m-ai observat,
am planificat următoarea treabă, următoarea treabă.

Deci noi am descoperit, datorită cercetărilor noastre,
că oamenii cu deficit de atenție,

sunt cu trei pași în față,
ei deja plănuiesc următorul pas cum să obțină atenție,

și următorul cum să obțină atenție,
și următorul cum să obțină atenție.

Deci nu urmăriți doar un pas,
trebuie să fiți în fața a ceea ce ei gândesc.

Și când îi blocați și le arătați
că nu există loc de rege...

Una din cele mai bune metode să opriți ADD
este să tăiați banii de buzunar.

Vrei atenție, nu există bani dacă vrei atenție!
Deci atenția nu-ți mai este acordată.

Acum trebuie să fii atent
la ceea ce spunem.

Deficitul de atenție este: Nu vei obține jucăria
deoarece nu tu ești regele, noi decidem nu tu.

Când acest comportament după câteva încercări se oprește,
atunci vei obține deoarece noi suntem toți egali.

Deoarece tu ai creat o problemă uriașă în casă
când apare o asemenea problemă.

Deoarece cum vă consumați toată energia
pe acest copil care vrea să fie regele,

ceilalți copii sunt ignorați, apoi ei pornesc procesul:
De ce el obține și nu eu? Deci conflictul între frați a pornit.

- Pot să vă întreb ceva D-le Keshe?
- Da.

- Deci autismul este un proces similar presupun, este o sete de...
- Nu.

Autismul este total diferit. Autismul este total diferit.
Autismul are de a face cu dezvoltarea creierului.

Și deoarece creierul
nu este complet dezvoltat,

odată ce organizați și creați procesul
de a permite anumitor părți ale creierului să crească,

la mărimea normală, sau în poziția în care ar trebui să fie,
veți descoperi că autismul nu mai există.

Noi avem 4-5 cazuri în acest moment, le efectuam de câțiva ani,
iar simptomele dispar odată cu creșterea creierului.

Deoarece în Fundație noi avem suficiente cunoștințe,
pentru a fi capabili să facem asta.

În acest moment noi avem un copil autist de 14 ani,
copilul ne-a fost adus de familie și de doctori când a fost de 13,

și avea mentalitatea unui copil de 2-3 ani,
și într-un an noi am reușit să-l aducem la vârsta de 5-7 ani.

Deoarece i-am permis creierului să crească în nivel,
și am început să facem... cred că am mai explicat asta înainte,

Părinții sunt super încântați că pentru prima dată
el a putut rosti o propoziție, la vârsta de 14 ani.

Deoarece la vârsta de 2 ani nu a putut posti nimic,
deoarece nu era capabil.

Deci dacă aveți o problemă psihosomatică
sau alte probleme de acest gen,

pentru noi îndrumăm familia, astfel ca copilul...
noi estimăm că el va fi la vârsta de 10-14 ani când va avea 16 ani,

și la vârsta de 8-9 ani, 16-18 ani,
el va fi la fel mental și psihologic.

Dar este un timp foarte dificil pentru părinți, deoarece acum,
în 2-3 ani ei treabă să facă treaba pentru 10 ani,

ir copilul deja a fost respins de colegi
datorită comportamentului.

Deci trebuie să vă restructurați viața,
și în același timp aceasta

nu ar trebui să diminueze atenția pentru copil,
deoarece el are acum toată atenția.

Noi facem... m-am consultat
foarte strâns cu familiile în aceste cazuri,

și avem 6,7 chiar 8 cazuri de succes.
Și când deschideți mâna...

Autismul nu are nimic de a face cu ADD, este complet...
Unul este o subdezvoltare fizică a creierului,

iar cealaltă nu este o boală, este doar o regalitate
pe care noi o alimentăm pentru ai confirma existența.

Noi gestionăm multe asemenea cazuri,
ADD... eu nu mai accept ADD-ul nici măcar ca și pacient,

deoarece... oricum s-ar numi ei,
ei vor să fie voluntari, deoarece le-am explicat,

noi nu vrem să spunem: Vă dăm asta,
și se schimbă asta, se schimbă cealaltă.

Le-am explicat părinților că nu este necesar un asemenea lucru,
pentru ca voi să donați bani Fundației,

deoarece asta este ceva
ce voi trebuie să rezolvați.

Și veți descoperi foarte mulți copii,
atunci când se deschid în fața familiei,

ei primesc reacții foarte negative din partea familiei,
deoarece ei înțeleg cât de mult au abuzat de dragostea familiei,

pentru ce el sau ea să fie șeful,
apoi începe criza pentru acea persoană.

Apoi descoperiți că într-un an doi, ea devine normală,
deoarece ea înțelege că nimic...

Noi am avut un caz foarte greu
cu o fată de 13, 14 ani,

cu părinți foarte bogați care erau foarte ocupați
pentru a-și câștiga existența.

și au tras copilul deoparte spunându-i că îi vor plăti totul,
deoarece trebuie să fim peste tot.

Am așezat fata în fața mea între cei doi părinți,
și i-am explicat.

Și ea plâns: Eu nu sunt așa, dar cum să le obțin atenția,
deoarece sora mea obține totul, eu nu!

Apoi ea a început să vorbească.
Și nu a fost nici un ADHD.

Deci trebuie să fiți atenți. Voi munciți din greu,
dar muncind din greu nu înțelegeți că alimentați focul.

Asta este ceea ce am spus. Dacă aveți un câine în casă,
deoarece noi am avut această experiență,

voi aduceți un cățel în casă, și-i dați prea mare atenție,
îl hrăniți primul, și-i acordați atenție prioritară,

și apoi vedem că câinele devine șeful în casă.
Devine un câine cu ADD.

Deci el trebuie să aibă totul.
Iar atenția lui a fost foarte drăguță,

deoarece el se poate uita la voi,
își arată dinții: Eu sunt șeful!

Dar a știut că era așa de mic,
așa încât s-a întors înapoi până a atins picioarele lui Caroline,

apoi a știut stând lângă ea că el e șeful!
Și lătratul și toate celelalte au început.

Chiar și animalele înțeleg procesul ADD,
ca să nu mai vorbim de copii.

Este despre cât de aproape poți fi față de vârf,
sau să obții atenția tuturor pentru a ajunge în vârf.

Puteți vedea acest comportament în birouri,
oameni care deranjează la întâlniri sau la prezentări,

Aceștia sunt oameni cu ADD puternic.
Îi văd în toate prezentările pe care le fac.

Întotdeauna este unu sau doi deoarece se comportă,
ei aduc comportamentul de acasă la întâlnire, la companie,

și veți descoperi
că permanent deranjează.

Cineva din companie trebuie să-l oprească și să-i spună:
Aceasta este problema ta.

Aici este doar un singur șef,
și dacă nu ești tu acela poți pleca.

Apoi veți vedea că se liniștesc,
la fiecare câteva săptămâni le aduceți aminte până când dispare.

Întrebări?

- Cred că Jasmin a întrebat: D-le Keshe ne puteți dacă autismul
este conectat cu paraziții sau viermii.?

- Nu, acestea sunt toate gunoaie.
Autismul este... în măsura în care am înțeles,

noi explicăm poziția din punctul nostru de vedere,
conform cercetării noastre.

Noi am văzut copii autiști care nu pot face nimic,
și în 12 luni, ei mergeau la înot,

ei mergeau 2-3 pe jos pentru a face sport,
și încet se maturizau.

Cu cât este pornit mai de tânăr
procesul de dezvoltare a creierului,

cu atât mai puține probleme vor apărea pe termen lung,
deoarece aveți un timp mai scurt pentru a le recupera.

Am avut un copil care a venit la noi în Februarie
și care m-a contactat în Noiembrie acum 2-3 ani,

și în Februarie era un copil
handicapat mintal pentru școală.

Le-am spus părinților: Până în Septembrie va fi un copil normal.
Mama a plâns: Asta este imposibil! Are vârsta asta...

Deoarece este mic, este foarte tânăr,
aceasta se va întâmpla.

Și în Septembrie, Iulie,
el a fost gata să meargă la o școală normală,

și a mers la o școală normală, pe care a urmat-o,
deoarece într-un an, în mai mult de un an,

noi putem reuși să gestionăm procesul de creștere,
pentru că în acest caz a fost foarte ușor de făcut.

Iar acum este un copil normal,
atât cât știm noi, nu mai sunt probleme,

Dar ei au creat alte probleme
cu medicamentele pe care i le-au dat,

deci jumătate din problemă
a devenit rezolvarea problemelor,

pe care doctorii le-au creat
cu medicamentele care nu au fost necesare.

Autismul provine de la partea de creier
care este responsabilă pentru coordonare.

Coordonarea nu există iar copilul face doar
ceea ce limitat este disponibil pentru el.

Și noi îi spunem autism. Cu cunoașterea care este în Fundație, noi permitem creierului să se închidă...

Noi am început un caz de autism ieri,
în America de Nord.

A venit prin Armen, iar noi am răspuns imediat
deoarece o putem face, pentru că fata este foarte tânără,

are 7 ani, iar la vârsta de 2 ani a apărut autismul
la care ei nu au putut găsi o soluție,

și în 6-12 luni ea ar trebui
să fie o fată normală.

Deoarece noi nu refuzăm
cazurile de autism.

Dacă este confirmat de doctori că există
o deficiență evidentă în dezvoltarea creierului,

Uneori autismul sau dizabilitatea mentală
vine din lipsa de oxigen la naștere.

Toate acestea vor fi eradicate,
deoarece acum sunt în cadrul Fundației.

Le accept cu brațele deschise,
chiar mai mult decât pe un om cu cancer.

Deoarece tânăra viață are o viață întreagă
de trăit,
dacă nu este vindecată.

Pentru un om de 78 de ani cu cancer,
eu îi respect vârsta dar efortul necesar pentru tratarea lui,

poate fi folosit în atât de multe feluri
pentru a face alte lucruri cu el.

Deci orice caz de autism noi nu-l refuzăm,
ci-l acceptăm imediat, deoarece-l respect,

eu însumi am copii și știu că fiecare părinte
vrea un copil bun sau perfect,

și dacă printr-un accident al naturii
a apărut o problemă pe undeva,

noi îl acceptăm imediat și de asemenea
le cerem doctorilor să supervizeze.

Un alt caz pe care-l desfășurăm acum
este supervizat de 2-3 doctori,

toți observând dezvoltarea copilului,
chiar și cei de la școală observând asta.

Copilul poate scrie,
ceea ce cu 2 ani în urmă nu se întâmpla,

el se joacă pe calculator,
fiind conștient de cum să facă lucruri pe calculator,

ceea ce pentru ei pare imposibil,
și au încercat totul în ultimii 10-14 ani de când este asistat,

sau a fost diagnosticat ca un autist...
cum îi spune, cu autism când a fost de 3-4 ani.

Deci autismul este o subdezvoltare fizică a părții creierului,
iar cunoașterea este în cadrul Fundației Keshe.

Noi putem face foarte repede...
și ia timp deoarece nu putem forța,

nu este o aspirină
care să reducă durerea de cap,

și este nevoie de timp
pentru a crește în ordine.

Alte întrebări?

- D-le Keshe, o altă întrebare.

Există... știți întotdeauna a fost aici...
sau este doar un clișeu, o anomalie neurologică,

între copii autiști,
unii dintre ei presupunându-se a fi un fel de genii,

deoarece calculează lucruri
pe care un om normal nu le poate face.

Ați putea explica asta din punct de vedere plasmatic,
al câmpurilor gravitaționale și magnetice?

Adică ce tip de interacțiuni
presupune acest lucru?

Nu, ce se întâmplă.
Noi am observat asta, în mod normal.

Ce se întâmplă.
Deoarece partea fizică a creierului nu a crescut,

partea emoțională și de cunoaștere
operează normal.

Deci deoarece nu le utilizează, deoarece conexiunea nu există,
țesuturile nu sunt acolo pentru a-și face treaba normală,

ei devin buni sau înțeleg ceea ce nu pot transmite,
și atunci ei devin limitați în comenzi.

Deci ei devin conectați
la o anumită parte a creierului,

care este bună pentru anumite lucruri,
sau este responsabilă pentru anumite lucruri.

Este ca atunci când faceți modificări
din ce în ce mai mult,

și acea parte a creierului merge automat,
deoarece a devenit obișnuință.

Deci ele devin conectate sau utilizează partea creierului
care este cea mai apropiată de deficiența de dezvoltare.

Obișnuințele oamenilor autiști ne dau o bună indicație
asupra cărei părți a creierului trebuie să lucrăm.

Deoarece autismul poate fi văzut parțial
în structura sângelui,

deoarece ei sunt furioși intern,
deoarece ei știu că sunt capabili dar nu o pot arăta.

Însă pe de altă parte voi nu vedeți acea informație,
ci o vedeți ca pe o dezordine în valoarea sângelui,

și a altor lucruri
din structura sângelui.

Deci vedeți răspunsul lor,
ei sunt foarte conștienți, sunt complet conștienți,

dar deoarece acea parte nu este acolo,
ei sunt considerați înapoiați.

Dar ei sunt înapoiați doar în răspunsul părții fizice,
a unei singure părți a creierului,

și se poate dezvolta
într-un frumos geniu.

Ei sunt genii deoarece acum energia este utilizată
într-un singur topic cu care ei au conexiune.

Și ei pot repeta lucruri
deoarece sunt fotografice,

deoarece acum ei nu utilizează o parte
și pot utiliza memoria fotografică.

Eu obișnuiam să am un prieten la Universitate,
care era așa.

Noi îi puteam spune:
Ce este un boson?

Iar el spunea imediat pagina bla bla bla,
căutați o linie, acolo este o propoziție despre reactor.

El este un inginer nuclear, unul din inginerii nucleari de top
ai momentului, într-una din țările de top ale lumii.

Dar el are memorie fotografică,
și vă poate spune pagina și linia unde a fost.

Este un bun prieten al meu
și am mult respect pentru el.

Dar întotdeauna ceea ce mi-a spus a fost uimitor,
iar autiștii merg în același mod.

- Doar pentru a înțelege D-le Keshe,
deoarece atunci când vorbiți despre câmp gravitațional și magnetic,

ce fel de rol joacă acesta,
adică poate cineva să spună dacă este utilizat,

dacă această capacitate este utilizată
doar într-o parte specifică a creierului,

deoarece puterea câmpurilor
este mai mare sau mai slabă?

- Nu, este doar o parte a creierului
care nu este dezvoltată.

Deoarece procesul de dezvoltare a creierului
are anumiți pași specifici.

De exemplu să spunem... de exemplu să spunem
că într-o zi când copilul se afla în uterul mamei,

să spunem că a fost o deficiență de calciu
într-un anumit loc.

Creierul nu are suficient calciu, sau nu are suficient material
și din această cauză acea structură este deficitară.

Este foarte asemănător
cu atunci când vă jucați lego.

Dacă nu aveți o piesă și lăsați o gaură,
puteți totuși continua să construiți blocul.

Dar vedeți gaura. Este practic același caz.
Dar ceea ce putem face acum,

este să construim și să astupăm acea cărămidă care lipsește.
Iar restul funcționează perfect.

Și din această cauză, presiunea merge pe cărămizile adiacente,
acolo unde aceasta este lipsă.

Uneori voi faceți o piesă de lego,
și ați pierdut o piesă sau vă lipsește una sau două piese,

dar cea nouă trebuie modificată puțin,
și asta este ceea ce se întâmplă și în autism.

Autismul este o lipsă fizică din producție.
Și noi știm cum să construim aceste cărămizi care lipsesc.

Noi avem o cunoaștere completă,
iar succesul în autism este de 100% până acum.

Iar eu accept cazurile de autism în orice moment.
În orice moment Fundația Keshe le acceptă.

Deoarece așa cum am spus,
este o viață tânără și are un gol de 15-16 ani,

de ce ar trece printr-o viață dureroasă,
când este vorba doar despre ceva ce s-a întâmplat din greșeală.

Dacă aveți un copil autist,
noi îl acceptăm cu brațele deschise.

Noi avem o valoare a donației pentru asta,
dacă este pe website sau nu,

dar dacă scrieți și cereți ajutor
Fundației Keshe,

Dr. Elya vă va accepta imediat, dacă îndepliniți condițiile
pe care le solicităm, și sunteți deschiși pentru această încercare.

Noi colaborăm, noi trebuie să colaborăm
cu Dr. Elya și cu un lanț de doctori,

deoarece oriunde v-ați afla în lume
ei trebuie să vă monitorizeze,

deoarece ei se schimbă de la o zi la alta,
voi veți vedea asta zi de zi iar ei vor deveni copii normali.

- Mulțumesc pentru aceste informații,
deoarece eu am lucrat cu mulți clienți care sunt autiști.

Deci asta este bine de știut, mulțumesc.
- Noi îi acceptăm dacă îi trimiți.

Singura problemă este că dacă ne dați nouă toți pacienții voștri,
dacă sunteți un doctor bun veți rămâne fără pacienți.

- Nu sunt un doctor.
- Nu, dar autismul nu este o problemă pentru Fundație.

- Da, mulțumesc frumos.
- Alte întrebări, deoarece am mers destul pentru astăzi.

- Vreau să spun că au trecut 45 de minute,
și vreau să păstrez acest atelier de lucru sub 40 de minute.

Mulțumesc frumos D-le Keshe,
pentru că ne-ați acordat timp din ziua D-vs ocupată,

și pentru că v-ați făcut timp
pentru acest atelier de lucru.

- Cu plăcere! Acum este 3-4 dimineață,
iar la 8 vom fi înapoi pentru lecție, pentru atelierul de lucru.

- Bine.
- Vom avea oameni care vor dormi cu capul pe masă,

dar noi vom fi încă acolo.
- Corect.

- Bine. Mulțumesc, ne vedem în câteva ore. Pa, pa.
- Apreciem. Mulțumim frumos D-le Keshe.

- Bine, mulțumesc Rick.
- Mulțumesc Kevin, a fost un atelier de lucru bun,

și au fost informații valoroase pentru ascultători și ceilalți,
mi-a plăcut să aflu despre asta.

Am primit de la Fundația Keshe așa cum puteți vedea,
adresa de email la care oamenii pot scrie pentru a obține informații.

și să afle despre ce este vorba prima dată,
dacă au copii autiști ș-i vor în acest program, și așa mai departe.

- Da. Și sunt nerăbdător până când copii reali,
începând cu vârsta de 8-10 ani până la tineri,

toți oamenii care încă au acele întrebări curioase
pe care probabil le-au avut când au fost copii.

Mulțumesc frumos Rick.
- Bine. Îi mulțumesc lui Kevin,

și în acest atelier de lucru pentru copii,
am vrea să auzim întrebări de la mai mulți copii,

întrebări care pot fi puse pe Skype
sau doar citite din...

care este adresa din nou Kevin, pentru copii...
adresa de email?

- Este foarte simplu, este [e-mail].
- Corect. Deci este similară celei de pe ecran,

doar că este [e-mail].

Oamenii pot pune întrebări acolo
sau le pot formula pe Skype și așa mai departe.

Noi nu putem pune copii practic pe Skype Call,
datorită aspectelor de securitate,

dar pot participa la întâlnire
folosind Skype Call.

Bine, îi mulțumesc lui Vince
pentru ajutorul oferit cu această întâlnire,

și avem și alți invitați cărora le mulțumim că au venit astăzi,
de la care am obținut câteva întrebări pentru data viitoare,

Bine, acesta este sfârșitul celui de al șaptelea
Atelier al Copiilor Căutători ai Cunoașterii.