Tavi Gevinson: O adolescentă încercând să se lămurească

Tavi Gevinson, la 15 ani, a găsit greu modele pentru caracterul puternic al adolescentelor în formare -- așa că și-a alcătuit un site unde adolescentele se puteau întâlni virtual. La TEDxTeen, ea povestește cum reușește site-ul ei, Style Rookie, și revista ei online, foarte populară, făcută de și pentru adolescente, să aducă o față complexă a feminismului modern, care nu-și cere scuze atunci când se simte nesigură. (Filmat la TEDxTeen.)

Acum exact patru ani,

am început un blog numit Style Rookie.

În septembrie 2011, am început un magazin online

pentru adolescente numit Rookiemag.com.

Mă numesc Tavi Gevinson, iar titlul

acestei discuții este „Încă încerc să pricep".

Calitatea desenelor mele în MS Paint

e o decizie creativă pentru reprezentarea temei,

şi n-are legătură cu incapacitatea mea

de a folosi Power Point. (Râsete)

Am facut acest site pentru adolescente.
Sunt o feministă.

Sunt o tocilară a culturii pop şi mă gândesc mult la

ce întărește caracterul feminin.

Filmele şi spectacolele TV au influențat

site-ul meu.

Cred că întrebarea „Ce dă putere

caracterului feminin” e adesea interpretată greșit

şi în loc să luăm aceste două super-femei bi-dimensionale

care au poate o calitate folosită mult,

de exemplu tipul Catwoman,

sau care îşi foloseşte sexualitatea

percepută ca putere.

Dar nu sunt personaje puternice care întâmplător sunt femei.

Sunt complet plate

şi sunt personaje de carton.

Problema este când

lumea se aşteaptă ca femeile să fie uşor de înțeles,

pe când femeile sunt supărate

că nu sunt atât de simple,

când, de fapt, femeile sunt complicate,

au multe faţete - nu pentru că sunt nebune,

ci pentru ca oamenii sunt nebuni

şi femeile întâmplător sunt oameni. (Râsete)

Defectele sunt deci, cheia.

Nu sunt prima care spune asta.

Ce dă putere caracterului femeii

sunt slăbiciunile, defectele,

care nu plac imediat,

dar în cele din urmă sunt asimilate.

Nu-mi place să ridic o problemă

fără să menționez pe cei ce încearcă s-o rezolve,

deci vreau să menționez show-ul „Mad Men",

filmul „Domnişoare de onoare", ale căror protagoniste

feminine sunt complexe, cu trăsături multiple.

Lena Durham, din imagine - spectacolul ei pe postul HBO

cu premiera luna viitoare: „Fete",

spune că a vrut să-l înceapă pentru că a simţit

că fiecare femeie pe care o ştia era un maldăr de contradicţii,

şi asta-i valabil pentru toţi oamenii,

însă nu vedeţi prea mult femei reprezentate aşa.

Felicitări. (Râsete)

Dar încă simt că mai există şi alte tipuri

de femei care nu sunt reprezentate,

un grup la care ne vom concentra azi sunt adolescentele,

pentru că acestea sunt cu deosebire contradictorii,

încearcând încă să se lămurească.

În anii '90 a existat „Freaks and Greeks"

şi „Aşa numita mea viaţa".

Personajele lor Lindsay Weir şi Angela Chase --

ideea premizei serialelor

era încercarea lor de-a pricepe lumea.

Dar ambele show-uri au durat doar un sezon

şi n-am mai văzut ceva asemănător la TV de atunci.

Asta-i o diagramă ştiinţifică a creierului meu - (Râsete) -

pe vremea când

începusem să urmăresc acele seriale TV.

Absolveam gimnaziul, începeam liceul -

acum sunt în anul doi -

şi încercam să împac

aceste diferenţe care îţi sunt interzise

cănd ești fată.

Nu poţi fi deşteaptă şi drăguţă.

Nu poţi fi feministă şi interesată de modă.

Nu-ți poate păsa de haine dacă nu te preocupă

ce cred alţii despre tine - de obicei bărbaţii.

Încercam să mă lămuresc

şi eram confuză.

Am spus asta pe blogul meu,

am spus că vreau să creez

un site pentru adolescente,

dar nu genul uni-dimensional,

ci caracterul multi-dimensional puternic,

pentru că poate induce în mare eroare

concepția greșită că a fi feminist presupune

că fetele trebuie să fie

total consecvente în părerile lor,

niciodată nesigure, niciodată având dubii,

având răspunsuri pentru orice. Și nu-i adevărat.

De fapt, reconciliind contradicţiile simţite

a devenit mai uşor să înţeleg că feminismul

nu era un set de reguli ci o discuţie,

o conversaţie, un proces.

Acesta-i un extras dintr-un fanzin făcut anul trecut.

Cred că m-am lăsat dusă un pic

desenând poza de copertă.

Da.

Am spus pe blog că vreau să public

pentru adolescente şi rog lumea să posteze

ce au scris, fotografii, în fine,

să se alăture.

Am primit în jur de 3000 de mailuri.

Directorul meu editorial și eu le-am parcurs,

am ales câțiva pentru administrare,

şi ne-am lansat anul trecut în septembrie.

Iată un extras din prima mea scrisoare editorială,

unde spun că noi, Rookies, nu avem toate răspunsurile,

că şi noi încercăm să ne lămurim,
dar ideea nu e să

dăm fetelor toate răspunsurile sau să le dăm permisiunea

să și le găsească singure,

ci să le inspirăm să înţeleagă

că îşi pot da singure permisiunea,

pot pune propriile întrebări, pot găsi propriile răspunsuri,

iar Rookie putea fi un loc frumos

în care toate astea puteau fi lămurite.

Nu spun „Fiţi ca noi,"

sau „Suntem modele perfecte de urmat," pentru că nu suntem,

dar încercăm să ajutăm reprezentarea

diversității de dimensiuni a fetelor.

Avem articole denumite

„Ia-te în serios: Cum să nu-ți pese ce cred oamenii",

dar avem şi articole, ca

„Uups - Încerc să mă lămuresc!”

Ha ha. (Râsete)

Cu asta poţi scăpa oricând.

Avem articole numite

„Cum să arăţi ca şi cum nu ai plâns, în mai puţin 10 minute."

Acestea fiind spuse, apreciez în continuare

personajele din filme şi

articole ca cele de pe site,

care nu vorbesc despre puterea absolută,

ci despre acceptarea de sine

şi stima de sine, defecte şi cum le acceptăm.

Vreau să înţelegeţi din discursul meu,

că lecţia e să fii ca Stevie Nicks.

Asemeni, asta-i tot. (Râsete)

Pentru că ce îmi place mie la ea,

în afară de tot, este că

a fost întotdeauna

prezentă pe scenă fără să se scuze

pentru defectele sale

şi pentru cum îşi reconciliază sentimentele contradictorii.

Vă face să le ascultaţi şi să vă gândiţi la ele.

Da, vă rog fiţi ca Stevie Nicks.

Vă mulțumesc. (Aplauze)