What is the Orthodox Perspective on Original Sin?

traducerea: www.chilieAthonita.ro

Care este perspectiva ortodoxă
asupra păcatului originar?

Subiectul pe care îl vom discuta astăzi
este: Păcatul Originar și ce anume

este acesta și cum afectează acesta
teologia în general

și care sunt diferențele

dintre abordarea ortodoxă orientală
și abordarea occidentală

- atât înțelegerea romano-catolică,

cât și în cea protestantă.

Termenul Păcat Originar e un termen

care vine de la Sfântul Augustin, un
sfânt și teolog occidental și teologul

primar al Occidentului pentru
o lungă perioadă de timp și mai ales din

timpul distrugerii civilizației europene
de către triburile germanice care au

invadat începând cu începutul sec al
V-lea la începutul anilor 400 dH

și devastarea pe care au lăsat-o în urma
care a distrus învățătura,

a eliminat școlile și
creștinii occidentali din Italia și-au

pierdut legătura cu
creștinii orientali și cu

învățăturile creștine răsăritene și cu
lucrările creștine,

lucrări teologice deoarece grecii
erau pierduți și teologii din Occident nu

au avut capacitatea de a învăța și de a
corecta în anumite moduri cum au

exprimat teologia și, în multe cazuri, au
creat o teologie care contrazicea ceea ce

exista deja în creștinism.

Și unul dintre acești oameni
a fost Sfântul Augustin,

un om strălucit și episcop în Biserica
de Vest din Cartagina,

și care a oferit o înțelegere a
Păcatului Originar,

pe baza unei scrieri făcute de cineva
despre care el credea că este

Sfântul Ambrozie din Milano,
care a fost episcopul care

l-a botezat, dar de fapt savanții moderni
îl consideră o persoană necunoscută și

îi dau titlul de Ambrosiaster.
Ambrosiaster introduce conceptul

de traducianism, care este
transmiterea păcatului lui Adam,

sau a păcatului originar, așa cum îl
numește, de la Adam la copiii săi, de la

tați la copiii lor prin sămânța taților.
Totodată, vorbim despre vremurile

în care nu se înțelege cum
se produce procreația și cum

se naște o persoană ceea nu este
corect din punct de vedere științific,

deoarece au crezut atunci
că sămânța bărbatului este

implantată în pântecele femeii, așa
cum este o sămânță obișnuită plantată

într-un câmp și femeia chiar nu
contribuie cu nimic la

crearea noii persoane și totul vine de
la bărbat. Deci, Adam este cel care

contribuie la întreaga umanitate,
la copiii săi și bărbații

sunt cei care transmit umanitatea
lor copiilor lor și păcatul lui Adam

este transmis din nou așa cum am spus de
la un bărbat la altul și copiilor săi.

Deci, acest concept traducianist
este nou pentru creștinism, nu este

prezent în creștinismul ortodox oriental,
nu este prezent la părinții răsăriteni,

la părinții greci. Pentru părinții greci
și, de asemenea, pentru Augustin,

înțelegerea este cum căderea lui
Adam aduce căderea umanității,

aduce o umanitate distrusă, o umanitate
în care relația cu Dumnezeu este ruptă,

o umanitate în care sunt trezite
patimile și sunt introduse defectele

în ființa umană și unde apare moartea,
care este cel mai mare dintre efectele pe

care păcatul lui Adam le are asupra
descendenților săi.

Deci toate ființele umane mor
din cauza păcatului lui Adam.

Dar Augustin a adăugat la toate acestea
înțelegerea transmiterii vinovăției

păcatului și a vinovăției lui Adam și,
prin urmare, fiecare persoană nouă,

fiecare copil care se naște,
este condamnat cu adevărat la iad,

cu excepția cazului în care
sunt botezați și botezul

este evenimentul și
misterul sacramentului care curăță

o persoană de această condamnare.

Acum, Sfântul Ioan Gură de Aur care vine
la sfarsitul sec al IV-lea,

începutul sec al V-lea și, în esență,
este contemporan al lui Augustin,

nu are o astfel de învățătură,
dar ceea ce are sunt de fapt lucruri care

sunt contrare înțelegerii lui Augustin
și el argumentează pentru că

într-un fel el știe că această idee a
vinovăției transmise a circulat

- trebuie să fi auzit despre ea - se
opune și o numește absurdă.

Interesant este că Augustin a citit

câteva dintre aceste texte
ale Sf Ioan Gură de Aur

pentru că știa un pic de greacă, dar
ne spune în „Mărturisirile” sale că

ura greaca, așa că nu cred că a
citit în profunzime, deși a

studiat, a crezut că Sf Ioan Gură de Aur
spunea același lucru ca și el,

dar de fapt era
total diferit. Sf Ioan Gură de Aur

condamnă înțelegerea că Dumnezeu va
condamna vreodată o persoană pentru

păcatul comis de altcineva. El spune asta
foarte clar și de fapt spune că niciun

judecător uman nu va condamna vreodată pe
nimeni pentru păcatul altcuiva și

cum ar putea Dumnezeu care este cel mai
drept dintre toți judecătorii să facă

așa ceva și să fie atât de nedrept.

Așa cum am spus mai devreme,
pentru că Augustin a

fost teologul principal al Bisericii
Occidentale timp de mai multe secole

- în special în cei patru sute de
ani a ceea ce numim Evul Întunecat al

Europei - învățătura sa a fost
răspândită în Biserica Occidentală și

aceasta a devenit fundamentul
înțelegerii a ceea ce este condiția

umanității și antropologia
Bisericii Occidentale a fost cea care

iese din această opinie augustiniană.

Mai târziu, Toma de Aquino
a încercat să corecteze această

poziție a lui Augustin, venind
cu ideea că copiii care mor înainte de

a fi botezați nu sunt condamnați
la iad, dar sunt în limbo

și că Dumnezeu este responsabil
de asta și el poate decide ce este.

Sf Ioan Gură de Aur a spus
că copiii nu au păcate proprii

și, prin urmare, nu există păcat de
iertat în timpul botezului și, bineînțeles

nu au păcat de la Adam, deoarece
nu există un astfel de concept ca

păcatul transmis. Sf Ioan Gura de Aur
vorbește despre botez ca

fiind sacramentul în care există
sfințire, există darul

Duhului Sfânt, persoana devine
lăcașul Duhului Sfânt și

devine un membru al trupului lui Hristos.
El spune că de aceea botezăm copii.

Nu îi botezăm ca să le poată
fi iertat orice fel de păcat,

ci îi botezăm astfel încât să-i putem
face membri ai trupului lui Hristos și

să le oferim sfințire și să
îi facem lăcaș a Duhului Sfânt

și să le dăm ocazia
să aibă plinătatea harului lui

Dumnezeu și de aceea îi botezăm.

În Occident, mult timp s-a
înțeles că botezul

elimină păcatul originar, păcatul lui Adam
și vinovăția lui Adam și, prin urmare

de aceea botezăm pruncii și
de aceea este necesitatea

botezului pruncilor. Interesant
este că, pe baza acestui concept al

transmiterii Păcatului Originar și a
vinovăției și responsabilității lui Adam,

Biserica Romano-Catolică a început să
dezvolte o altă teologie atunci când s-a

confruntat cu gândul cum poate Fecioara
Maria să-L nască pe Dumnezeu dacă

nu a fost botezată niciodată și dacă
a avut păcatul lui Adam sau nu.

Așa că au venit cu teologia Imaculatei
Concepții a Fecioarei Maria, ce a devenit

o dogmă în Biserica Romano-Catolică,
pentru a o curăța pe Maica Domnului

de vina și păcatul lui Adam, de vreme ce
aceasta intra în conflict cu înțelegerea

că, cum poate ea naște pe Dumnezeu dacă
a fost păcătoasă și a fost ea însăși

condamnată la iad.

Deci, avem această dezvoltare,
această dezvoltare teologică care

se bazează pe acest concept eronat,
dar avem și reformatori, Ioan Calvin,

care a îmbrățișat o mulțime de concepte
augustiniene, inclusiv predestinarea

și a îmbrățișat, de asemenea,
înțelegerea păcatului originar și

transmiterea păcatului și vinovăția și
responsabilitatea lui Adam

bazate pe înțelegerea lui Augustin și așa
a fost cazul până astăzi pentru

cei care au urmat
înțelegerile calviniste.

Desigur, în Biserica Ortodoxă,

acesta nu este nici măcar un subiect de
discutat, deoarece nu vedem nicio

posibilitate de transmitere a păcatului, a
vinovăției și a responsabilității

în nici un fel posibil.