-
GABE ADAMS: Îmi doresc vreodată
să am membre? Desigur.
-
Dar știu că nu am brațe și picioare
dintr-un motiv, așa că
-
o să-mi trăiesc viața cât de bine pot.
-
NĂSCUT DIFERIT
-
Cu siguranță a trebuit să
mă forțez mental
-
pentru a putea ajunge
acolo unde sunt astăzi.
-
Întotdeauna există oameni
care se îndoiesc de mine.
-
Și doar încerc să-mi trăiesc
viața cât mai independent posibil.
-
Cred că unele dintre cele mai mari
momente de bucurie ale mele
-
din viața mea ar fi: să învăț să merg,
-
să învăț cum să mă îmbrac,
-
să urc și să cobor scările,
-
să mă urc în scaunul meu cu rotile,
-
să-mi iau propriile notițe la școală,
-
absolvirea.
-
Întotdeauna îl pun pe un mod de
cronometru și apoi îl țin.
-
Sindromul Hanhart e un defect congenital.
-
Afectează mai puțin de 1 din un
milion de oameni aici, în Statele Unite.
-
Unele dintre semnele comune sunt
maxilarul mic sau nedezvoltat,
-
lipsa degetelor de la mâini sau picioare
sau fără brațe și fără picioare.
-
Și clar că aceasta e situația mea acum,
m-am născut fără membre.
-
De asemenea, afectează pierderea memoriei
pe termen scurt și, uneori, auzul.
-
De când aveam 15 ani, îmi doresc
ca să fiu cât mai independent.
-
Așa că urma să fac tot ce era necesar
a ajunge acolo unde sunt astăzi.
-
Am 9 frați și 4 surori și
sunt singurul adoptat.
-
Oamenii îmi spun mereu:
"Nu poți să faci asta.”
-
Și mă întorc și le arăt că pot și de
fiecare dată, sunt foarte recunoscător
-
că am familia mea care mă susține
și nu ma dădăcește.
-
Și fac totul pentru mine.
-
Erau multe momente când eram tânăr și nu
înțelegeam de ce nu fac ceva pentru mine.
-
De exemplu, te rog fă asta pentru mine,
nu vreau să o fac și ei ar spune doar:
-
„Nu, poți să o faci. Vei găsi o cale.”
-
Și mama îmi spune asta tot timpul acum.
-
Cea mai mare preocupare ca părinte
a fost evident cum creștem un fiu
-
fără brațe și picioare pentru
a fi independent.
-
Am lucrat din greu cu Gabe pentru a-l
ajuta să depășească diferite provocări
-
și handicapuri și pentru
a-l ajuta să fie independent.
-
Asta a dus, desigur, la multe lupte,
multe lacrimi de ambele părți.
-
Mi-am urât părinții pentru că m-au făcut
să trec prin toată munca grea,
-
dar acum mă uit la ei și sunt atât
de recunoscător că m-au împins și m-au
-
încurajat să fiu independent și să fiu
persoana care știau că pot fi.
-
Oamenii comentează și se uită zilnic,
non-stop oriunde merg.
-
Bullying-ul este cu siguranță o problemă,
dar este ceva ce aleg cum mă afectează
-
și de multe ori nu las să mă afecteze.
-
Au fost momente când venea acasă și
era complet distrus după acea zi
-
de cât de mult a fost luat în râs.
El e super tare și viteaz, înăuntru,
-
așa că nu o să-mi spună cine o face
sau cine spune ce.
-
De multe ori plângeam pentru asta și,
în anii mei mai tineri, era greu să încerc
-
să-mi găsesc prieteni adevărați pentru că
nu știi niciodată dacă erau doar prieteni
-
pentru că se simțeau rău pentru mine sau
dacă doreau doar atenție de la mine.
-
Când în sfârșit mi-am făcut prieteni în
liceu, am învățat că nu le pasa
-
că nu am brațe și picioare,
mă vedeau ca pe o persoană.
-
Am început să dansez pentru prima dată
când eram în clasa a șaptea.
-
Mi-am spus că vreau să încerc pentru
show-ul de talente.
-
Nu am spus nimănui că încerc doar
pentru că voiam să fie o surpriză.
-
Așa că am încercat, am făcut audiția și
m-am dus acasă și am spus familiei mele,
-
iar ei mi-au spus: „Ce ai dansat?”
Și am spus: "Nu, într-adevăr am dansat.”
-
Am interpretat acel dans în fața tuturor
din liceu și am primit ovație în picioare.
-
A fost doar un moment uriaș de deschidere
a ochilor să văd ceva ce puteam face,
-
pe care mi-am dorit să-l fac și că dacă
mă forțez, aș putea cu siguranță să o fac.
-
Și acum fac concerte și ajut să strâng
bani pentru persoanele bolnave.
-
Vorbesc de aproape patru ani. E destul de
nebunesc cu toate locurile în care am mers
-
și să cunosc mulți oameni minunați, să le
aud poveștile și cum am reușit să-i ajut.
-
Una din întrebările frecvente pe care le
primesc ar fi - Este viața ta grea?
-
Ați vrea să aveți membre? Răspunsul meu
ar fi - Nu, viața mea nu este grea.
-
Viața este grea doar când o faci grea.
Dacă am de gând să-mi fie greu
-
atunci asta depinde de mine.
-
Sunt la fel ca ceilalți. Am zile triste
și când se întâmplă, există întotdeauna o
-
voce în capul meu care spune să renunț și
trebuie să lupt cu acea voce tot timpul.
-
Nu este vorba despre mine, este despre
a trăi pentru alți oameni.
-
Am reușit să realizez atât de multe și
este amuzant când oamenii spun:
-
"Ți-ai dori să ai proteze?” Și răspunsul
meu este întotdeauna „Nu.”
-
Pentru că am ajuns deja atât de departe în
independența mea fără ele.
-
Îmi place corpul meu așa cum este și sunt
mândru de ceea ce este capabil să facă.
-
traducerea: www.chilieAthonita.ro
