Ştii, întotdeauna poţi enerva oamenii,

într-un mod frumos, într-un mod foarte util,

întrebându-i: "Ce ai uitat?"

Ei bine, nu ştiu. Ce ar fi trebuit să ţin minte?

Nu vreau să te testez, nu e dificil.

Este ceva evident pe care l-ai uitat.

Ţi l-ai aduce aminte uşor, pentru că e evident.

Ei bine, ăsta e cel mai greu lucru la care să te gândeşti în lumea asta.

Care este cel mai evident lucru pe care l-am uitat?

La naiba, ce-i asta?

Tu cine crezi că eşti?

Cum răspunzi la asta? Cine eşti?

Vei da vreun nume?

Vei spune „Sunt Joe Doe pentru că sunt Alan Watts."

Nu-i adevărat!

Asta ţi-au spus oamenii că eşti!

Ţi-au dat un nume şi te-au învăţat

cum să te identifici cu el şi cum să te comporţi cum ar trebui să te comporţi.

Dar nu eşti tu ăsta, ştii foarte bine.

Întoarce-te în memoria ta, du-te înapoi în tinereţe înainte să-ţi fi spus ei toate astea.

Cine eşti?

Dacă vei ajunge acolo, vei ştii foarte bine cine eşti.

Ce eşti tu, în adâncurile vieţii

este pur şi simplu fabrica şi structura existenţei însăşi,

doar că este o conspiraţie care nu te lasă să ajungi acolo.

Pentru că toată lumea este una. Şi dacă vreo persoană realizează asta, cealaltă e puţin ofensată.

Ei vor zice: „Cum de eşti tu aşa de grozav?"

Aşa că dacă cineva află cine este el într-o esenţă profundă

şi dă mai departe asta în civilizaţia creştină, oamenii vor zice:

„Cine naiba te crezi? Iisus Hristos?"

Tu poţi spune: „Iisus Hristos a spus că El este Iisus Hristos aşa că toată lumea L-a recunoscut aşa."

„Aşa vei face şi tu cu mine."

Se spune că există o cavitate a sufletului.

Acolo unde toată lumea ştie la perfecţie

că tu nu eşti doar un şoricel iresponsabil

lăsat liber în această lume.

Dar că tu faci toată această treabă.

Tu o conduci.

Doar că n-o poţi recunoaşte la fel cum nu poţi recunoaşte

că eşti responsabil de bătăile inimii tale.

Tu spui: „Nu-i datoria mea. N-am control asupra inimii mele."

„Ai vreun control asupra conştienţei tale? Ştii în ce măsură vei mai fi?"