-
タイトル:
Ai un impact asupra planetei în fiecare zi a vieții tale
-
概説:
Primatoloaga legendară Jane Goodall spune că supraviețuirea umanității depinde de conservarea lumii naturale. În conversația cu Chris Anderson, directorul de la TED, ne spune povestea zilelor sale formative când a studiat cimpanzeii, cum s-a transformat dintr-o naturalistă venerată într-o activistă dedicată și cum ajută comunitățile din întreaga lume pentru a salva habitatele naturale.
-
話者:
Jane Goodall, Chris Anderson
-
Chris Anderson:
Dr. Jane Goodall, bine ai venit!
-
Jane Goodall: Mulțumesc,
¶
-
cred că nu ar fi un interviu complet
-
dacă lumea nu ar ști că Domnul H este aici
-
pentru că toată lumea îl știe pe Domnul H.
-
-
Acum 17 ani, în discursul tău TED
-
ne-ai avertizat despre
pericolul distrugerii naturii.
-
Într-o anumită măsură,
-
credeți că pandemia actuală este,
într-un fel, modul naturii de a riposta?
-
JG: Este foarte, foarte clar
că aceste zoonoze
¶
-
cum sunt corona și HIV/SIDA
-
și tot felul de alte boli
transmise de la animale
-
apar din cauza distrugerii
mediului înconjurător
-
deoarece animalele își pierd habitatul
și ajung să trăiască îngrămădite,
-
și câteodată asta înseamnă
că un virus de la o specie purtătoare,
-
unde probabil a trăit armonios
timp de sute de ani,
-
este transmis la o altă specie,
-
apoi mai sunt și animale care sunt forțate
să trăiască mai aproape de oameni.
-
Iar câteodată, unul din aceste animale
care poartă un virus poate...
-
oferă ocazia virusului să treacă la om
-
și să creeze o nouă epidemie,
cum este și COVID-19.
-
Și mai mult,
-
ne batem joc de animale foarte rău.
-
Le vânăm,
-
le omorâm, le mâncăm,
-
facem trafic cu ele,
-
le vindem pe piața animalelor sălbatice
-
din Asia,
-
unde trăiesc în condiții oribile,
îngrămădite în cuști mici,
-
unde oamenii sunt contaminați
cu sânge și urină și fecale,
-
adică condițiile ideale ca un virus
să treacă de la un animal la altul
-
sau de la un animal la un om.
-
CA: Mi-ar plăcea să ne întoarcem
puțin în trecut,
¶
-
pentru că povestea ta este extraordinară.
-
În ciuda atitudinilor
care erau fără îndoială
-
chiar și mai sexiste din anii '60,
cumva ai avut succes
-
și ai devenit unul dintre
cei mari oameni de știință din lume,
-
descoperind foarte multe despre cimpanzei,
-
precum faptul că folosesc unelte
și multe altele.
-
Ce abilitate crezi că ai
-
care te-a ajutat să ai
un succes atât de mare?
-
JG: Ideea e că m-am născut
cu dragoste față de animale
-
și cel mai important lucru a fost
că mama m-a susținut foarte mult.
-
Nu se supăra când găsea râme în patul meu,
-
doar îmi spunea că ele trăiesc
mai bine în grădină.
-
Și nu se supăra când eram
de negăsit ore întregi
-
și suna poliția, și mă găseau
într-un coteț de găini
-
pentru că nimeni nu îmi spunea
unde e gaura din care ieșeau ouăle.
-
Nu am visat niciodată să devin
om de știință,
¶
-
pentru că femeile nu făceau asta.
-
De fapt, atunci nu erau
nici bărbați care făceau asta.
-
Și toată lumea râdea de mine
în afară de mama,
-
care spunea: „Dacă chiar vrei asta,
va trebui să muncești din greu,
-
să profiți de orice oportunitate,
-
și dacă nu renunți,
poate vei găsi o cale.”
-
CA: Și cumva ai reușit să câștigi
încrederea cimpanzeilor
¶
-
într-un mod în care nimeni
nu a mai făcut-o.
-
Privind în urmă, care au fost cele mai
palpitante momente de care ai avut parte
-
sau ce nu înțeleg oamenii
despre cimpanzei nici acum?
-
JG: Spui: „Ceva ce nimeni nu a mai avut:
¶
-
încrederea.”
-
Dar nimeni nu mai încercase.
-
Acesta este adevărul.
-
Deci, pur și simplu, am folosit
aceleași tehnici
-
pe care le-am folosit când studiam
animalele de acasă când eram mică.
-
Așteptam răbdătoare,
-
fără să încerc să mă apropii
prea mult prea devreme,
-
dar a fost oribil pentru că aveam un buget
doar pentru șase luni.
-
Vă puteți imagina cât de greu era să obții
bani fiind o fată fără o diplomă,
-
să mergi și să faci ceva ciudat
cum ar fi să stai într-o pădure.
-
Și într-un final,
-
am fost finanțați pentru șase luni
de un filantrop american
-
și știam că cu timpul voi câștiga
încrederea cimpanzeilor,
-
dar aveam timp?
-
Iar săptămânile deveneau luni,
și într-un final, după patru luni,
-
unui cimpanzeu nu îi mai era frică,
-
și el a fost cel pe care îl zărisem...
-
încă nu mă apropiasem,
dar am văzut cu binoclul,
-
și l-am văzut folosind și făcând unelte
pentru a prinde termite.
-
Și deși nu eram foarte surprinsă,
-
pentru că citisem lucrurile
pe care puteau să le facă cimpanzeii
-
din captivitate,
-
dar știam că știința
-
spunea că doar și doar oamenii
făceau și utilizau unelte.
-
Și știam cât de bucuros ar fi Leakey.
-
Și aceea a fost descoperirea
-
care i-a permis să meargă
la National Geographic,
-
și au spus: „Bine, vom continua finanțarea
pentru cercetare”
-
și l-au trimis pe fotograful
și producătorul Hugo van Lawick,
-
pentru a filma ceea ce observam.
-
Deci mulți oameni de știință nu voiau
să creadă noua descoperire.
-
De fapt, unul chiar a zis că eu
i-am învățat să utilizeze uneltele.
-
-
Pentru că nu puteam să mă apropii de ei,
ar fi fost un miracol.
¶
-
Dar oricum, imediat ce au văzut
filmul lui Hugo
-
și toate observațiile mele
despre comportamentul lor,
-
oamenii de știință au fost nevoiți
să înceapă să își schimbe părerea.
-
CA: Și de atunci, multe alte descoperiri
¶
-
au arătat că cimpanzeul se aseamănă
cu omul mai mult decât s-ar fi crezut.
-
Cred că ai spus la un moment dat
că au și simțul umorului.
-
Cum îl exprimă?
-
JG: Îl poți vedea când se joacă,
¶
-
și se joacă unul mai mare cu unul mai mic,
-
și se cațără pe o liană
din jurul unui copac.
-
Și de fiecare dată când cel mic
aproape o prinde,
-
cel mare o trage,
-
iar cel mic începe să plângă,
-
și cel mare începe să râdă.
-
Deci...
-
CA: Jane, apoi ai observat
ceva mai tulburător,
¶
-
momentele în care bande de cimpanzei,
-
triburi, grupuri, se comportau violent.
-
Sunt curios cum vezi acest lucru.
-
Și dacă te-a făcut, într-un fel, nu știu,
-
să te întristezi,
având în vedere cât ne asemănăm cu ei,
-
te-a făcut să te gândești
că violența este o caracteristică
-
iremediabilă a tuturor
primatelor inteligente, într-un fel?
-
-
Primul meu contact cu omul,
ceva ce eu consider a fi diabolic,
-
a fost sfârșitul războiului
-
și imaginile cu Holocaustul.
-
Și, știți, acele imagini m-au șocat.
-
M-au schimbat.
-
Aveam zece ani atunci, cred.
-
Și când cimpanzeii,
-
când am realizat că ei au
acestă latură întunecată și brutală,
-
credeam că sunt ca noi, dar mai buni.
-
Apoi am realizat
că ni se aseamănă și mai mult
-
decât credeam.
-
Și pe vremea aia, la începutul anilor '70,
-
era foarte ciudat,
-
era o dilemă mare
-
dacă agresivitatea este
înnăscută sau învățată.
-
Și a devenit o problemă politică.
-
Și a fost, nu știu,
a fost o perioadă ciudată,
-
și am decis să declar:
-
„Nu, cred că agresivitatea
cu siguranță face parte
-
din repertoriul moștenit
de comportamente.”
-
Și am întrebat un cercetător
foarte respectat ce credea,
-
pentru că el era de cealaltă parte,
-
spunea că agresivitatea este învățată,
-
și el mi-a zis: „Jane, aș prefera să nu
spun ce cred cu adevărat.”
-
A fost un șoc foarte mare pentru mine
în ceea ce privește știința.
-
CA: Am crescut crezând că lumea
este bună și frumoasă.
¶
-
Știți, multe filme frumoase
cu fluturi și albine și flori
-
și că natura era un peisaj minunat.
-
Și mulți ecologiști
prezintă această imagine:
-
„Da, natura este pură,
este frumoasă, oamenii sunt răi”,
-
dar apoi observi ceva,
-
dacă te uiți la oricare parte a naturii
mai de aproape,
-
vezi lucruri înfiorătoare, sincer.
-
Cum este natura, cum vedem natura,
-
cum ar trebui să vedem natura?
-
-
ne gândim la tot spectrul evoluției
-
și ceva ne face să ne gândim
la un loc pur,
-
și Africa era un loc pur când eram tânără.
-
Și erau animale peste tot.
-
Nu mi-a plăcut niciodată că leii omoară,
-
ei trebuie, adică asta fac ei,
-
dacă nu omoară animale, mor.
-
Și cred că marea diferență
dintre ei și noi
-
este că ei fac asta
pentru că asta trebuie să facă.
-
Și noi putem alege ce să facem.
-
Ce putem face noi este foarte diferit.
-
Putem alege să distrugem
o pădure întreagă
-
pentru că vrem să vindem cheresteaua,
-
sau pentru că vrem
să construim un alt mall,
-
ceva de genul.
-
Deci distrugerea naturii și războaiele,
-
suntem capabili de lucruri oribile
pentru că putem sta confortabil
-
și să alegem torturarea altcuiva
dintr-un loc îndepărtat.
-
Este malefic.
-
Cimpanzeii au un război
primitiv într-un fel,
-
și pot fi foarte agresivi,
-
dar este ceva de moment.
-
Așa se simt ei.
-
Este o reacție a unei emoții.
-
CA: Deci observația ta
asupra complexității cimpanzeilor
¶
-
nu se referă la ceea ce unii ar vrea
să o numească
-
un fel de super-putere omenească,
-
de a fi capabil să se gândească la viitor
într-un mod foarte detaliat
-
și de a planifica pe termen lung.
-
Și de a acționa pentru a se încuraja
unul pe altul să realizeze
-
aceste planuri pe termen lung.
-
Asta pare, chiar și pentru cineva
care a stat așa mult timp cu cimpanzeii,
-
pare un set fundamental de aptitudini
pentru care trebuie
-
să fim responsabili
și pe care ar trebui să-l folosim
-
cu mai multă înțelepciune.
-
-
am putea vorbi mult pe tema asta,
-
dar cred că pentru că am dezvoltat
modul de comunicare
-
pe care îl folosim noi.
-
Și pentru că avem cuvinte.
-
Comunicarea între animale
este mult mai complexă
-
decât se credea.
-
Iar cimpanzeii, gorilele, orangutanii
-
pot învăța limbajul semnelor.
-
Dar noi creștem vorbind
oricare ar fi limba.
-
Deci pot să-ți spun despre lucruri
despre care nu ai auzit niciodată.
-
Și cimpanzeii nu pot face asta.
-
Și noi putem să ne învățăm copiii
despre lucruri abstracte.
-
Iar cimpanzeii nu pot face asta.
-
Deci da, cimpanzeii pot face tot
felul de lucruri inteligente,
-
la fel ca elefanții și corbii
și caracatițele,
-
dar noi am construit rachete
care merg pe alte planete
-
și roboței care fac poze,
-
și am creat un mod extraordinar
prin care noi vorbim
-
din diferite părți ale lumii.
-
Când eram tânără, când am crescut,
-
nu aveam televizor, nici telefon mobil
-
nici calculatoare.
-
Era o lume așa diferită,
-
aveam un creion, un pix,
un carnet și atât.
-
CA: Să ne întoarcem
la întrebarea despre natură,
¶
-
pentru că mă gândesc foarte mult la asta
-
și sincer e ceva cu care mă confrunt.
-
O parte așa mare din munca ta
și a multor oameni pe care îi respect,
-
ține de dorința de a încerca
să nu distrugem natura.
-
Deci, e posibil, benefic,
este poate esențial
-
să acceptăm în același timp
că multe aspecte ale naturii
-
sunt îngrozitoare,
-
dar și, nu știu, grozave,
-
și că e grozavă deoarece e îngrozitoare
-
și că este extraordinar de frumoasă,
-
și că nu putem fi noi înșine,
pentru că suntem o parte din natură
-
nu putem fi cu adevărat noi înșine
-
dacă nu acceptăm natura
și devenim o parte din ea?
-
Jane, ajută-mă să vorbesc despre
cum ar trebui să fie această relație.
-
JG: Cred că problema este că,
cu cât ne-am dezvoltat intelectual
¶
-
și am devenit tot mai buni
-
la schimbarea mediului
înconjurător după nevoile noastre
-
și la crearea câmpurilor
și cultivarea culturilor
-
unde era altădată o pădure
sau alte suprafețe împădurite
-
și știi, nu vom vorbi despre asta acum,
-
dar avem această abilitate
de a schimba natura.
-
Și cum am început să trăim în orașe
-
și să depindem mai mult de tehnologie,
-
mulți oameni se simt desprinși de natură.
-
Și sute de mii de copii
-
care cresc în orașe,
-
unde nu ai natură deloc,
-
motivul pentru care această mișcare
de înverzire a orașelor e așa importantă.
-
Și s-au făcut experimente,
-
cred că în Chicago, nu sunt foarte sigură
-
și erau multe spații libere
-
într-o parte foarte violentă a orașului.
-
Și în anumite zone,
au creat mai multe locuri verzi,
-
au pus copaci și flori și alte plante,
tufișuri în aceste locuri goale.
-
Iar rata infracționalității
a scăzut imediat.
-
Deci, bineînțeles, apoi au pus copaci
și în cealaltă zonă.
-
Deci asta arată...
-
mai mult, au fost studii
care arată că copiii
-
au nevoie de natură
pentru a se dezvolta bine psihic.
-
Dar noi, cum spui tu,
facem parte din natură
¶
-
și nu avem respect pentru ea,
-
și asta e groaznic pentru copiii noștri
-
și pentru copiii copiilor noștri
-
pentru că avem nevoie de natură
pentru aer curat, apă curată,
-
pentru un climat bun și pentru ploaie.
-
Uite ce am făcut,
uite-te la criza climatică.
-
E din cauza noastră.
-
-
ai devenit activist din om de știință.
-
De ce?
-
JG: Conferința științifică din 1986,
deja îmi terminasem doctoratul
¶
-
despre cum varia
comportamentul cimpanzeilor
-
de la un mediu înconjurător la altul.
-
Erau șase zone de studiu în Africa.
-
Și ne-am gândit să unim
toți acești oameni de știință
-
și să realizăm asta,
-
ceea ce era fascinant.
-
dar am avut și o sesiune despre conservare
-
și o sesiune
despre condițiile din captivitate
-
precum cercetarea medicală.
-
Și aceste două sesiuni au fost
atât de șocante pentru mine.
-
Am mers la conferință om de știință
-
și m-am întors activist.
-
Nu am decis eu să mă schimb,
pur și simplu s-a întâmplat.
-
CA: Ai petrecut ultimii 34 ani
¶
-
militând neîncetat
pentru o relație mai bună
-
între oameni și natură.
-
Cum ar trebui să arate această relație?
-
JG: Din nou, sunt foarte multe probleme.
¶
-
Oamenii au nevoie de spațiu.
-
Dar cred că problema este
-
că am devenit, în societățile prospere,
-
prea lacomi.
-
Adică, sincer, cine are nevoie
de patru case cu grădini imense?
-
Și de ce mai avem nevoie de încă un mall?
-
Și tot așa.
-
Deci, urmărim beneficiile
economice de scurtă durată,
-
banii au devenit un fel de Dumnezeu,
-
în timp ce ne pierdem conexiunea
spirituală cu natura.
-
Deci ne dorim câștiguri financiare
de scurtă durată, sau putere,
-
ci nu binele pentru planetă
-
și pentru viitorul copiilor noștri.
-
Nu pare să ne mai pese de asta.
-
De aceea nu voi înceta să lupt.
-
CA: În munca ta asupra
protejării cimpanzeilor,
¶
-
ai făcut un obicei de a pune
oamenii în centrul activității,
-
localnicii, pentru a interacționa cu ei.
-
A funcționat
-
și crezi că este un lucru esențial
-
dacă vrem să protejăm planeta?
-
JG: După acea conferință,
¶
-
m-am gândit că trebuie să aflu
de ce dispar cimpanzeii din Africa
-
și ce afectează pădurea.
-
Am adunat ceva bani
și m-am dus în șase țări.
-
Și am aflat multe despre problemele
cu care se confruntă cimpanzeii,
-
sunt vânați pentru carne
și sunt vânduți în piața de animale
-
și sunt prinși în capcane
-
și populația umană tot crește
și are nevoie de mai mult teren
-
pentru recolte și turme și sate.
-
Dar am aflat multe
și despre suferința multor oameni.
-
Sărăcia lucie, lipsa unui sistem
sanitar sau educațional,
-
degradarea pământului.
-
Și am aflat despre asta când
am zburat deasupra micului
-
Parc Național Gombe.
-
A fost parte din perdeaua forestieră
ecuatorială din Africa
-
până pe coasta vestică și în 1990
-
era doar o insuliță de pădure,
doar un mic parc național.
-
Dealurile din jur erau goale.
-
Și atunci mi-am dat seama.
-
Dacă nu facem ceva
-
pentru a ajuta oamenii să trăiască
-
fără să distrugă mediul înconjurător,
-
nici nu putem încerca
să salvăm cimpanzeii.
-
Deci, Institutul Jane Goodall a creat
programul „Take Care”,
-
noi îi zicem „TACARE”.
-
Este metoda noastră de a proteja
cimpanzeii folosind comunitatea,
-
complet holisitc.
-
Și am pus instrumentele pentru protejare
-
în mâinile localnicilor,
-
pentru că majoritatea cimpanzeilor
sălbatici din Tanzania nu sunt
-
în zone protejate, sunt doar
în rezervațiile naturale de lângă sate.
-
Deci, acum ei merg
să verifice starea pădurii.
-
Acum ei înțeleg
-
că protejarea pădurii nu este doar
pentru binele animalelor,
-
ci și pentru viitorul lor.
-
Că au nevoie de pădure.
-
Și sunt foarte mândri.
-
Voluntarii merg la ateliere,
-
învață cum să folosească un smartphone,
-
cum să încarce fișiere
pe platformă și în cloud.
-
Și totul este transparent.
-
Iar copacii au început să crească din nou,
-
nu mai sunt dealuri goale.
-
Au acceptat să creeze o zonă tampon
în jurul parcului Gombe,
-
deci cimpanzeii au mai multă pădure
decât în 1990.
-
Creează mai multe drumuri în pădure
-
pentru a conecta mai multe grupuri
de cimpanzei pentru a evita endogamia.
-
Deci da, a funcționat, și acum asta
se întâmplă în alte șase țări.
-
Același lucru.
-
CA: Ai fost o voce extraordinară
în toată lumea,
¶
-
ai călătorit foarte mult,
-
ai ținut discursuri și ai inspirat
oamenii de peste tot.
-
Unde ai găsit energia,
-
pasiunea de a face asta,
-
pentru că este un lucru obositor,
-
fiecare întâlnire cu mulți oameni,
-
este pur și simplu fizic epuizant,
-
și totuși, încă o faci.
-
Cum reușești asta, Jane?
-
JG: Probabil pentru că sunt încăpățânată,
nu-mi place să mă dau bătută,
¶
-
și nu o să le dau voie
acestor directori de mari companii
-
care distrug pădurile,
-
sau politicienilor care distrug
protecțiile care erau deja impuse
-
de președinții dinaintea lor,
-
și știi despre cine vorbesc...
-
Și voi continua să lupt.
-
Îmi pasă și sunt pasionată
de animalele sălbatice.
-
Sunt pasionată de natură.
-
Iubesc pădurea și mă doare
să le văd distruse.
-
Îmi pasă foarte mult de copii.
-
Le furăm viitorul.
-
Și nu voi renunța.
-
Deci, presupun că am gene bune,
este un dar,
-
și alt dar pe care am descoperit că îl am
-
este comunicarea,
-
indiferent dacă e prin scris sau verbală.
-
Și deci,
-
dacă nu ar fi funcționat doar vorbind,
-
dar de fiecare dată când țin un discurs,
-
oamenii vin și îmi spun:
-
„Renunțasem, dar m-ai inspirat,
promit să fac ceva.”
-
Acum avem un program pentru tineri,
„Roots and Shoots” în 65 de țări
-
ce crește repede,
-
cu tineri de toate vârstele,
-
fiecare se implică în proiecte
care ajută oamenii, animalele, natura,
-
își suflecă mânecile și trec la fapte.
-
Și se uită la tine cu admirație
-
și vor să-i spună Dr. Jane
ce au reușit să facă
-
pentru a face lumea mai bună.
-
Cum aș putea să-i dezamăgesc?
-
CA: Dacă te uiți la viitorul planetei,
¶
-
ce te îngrijorează cel mai mult,
-
ce te sperie cel mai mult?
-
JG: Faptul că avem un interval mic de timp
¶
-
în care putem să reparăm
o parte din stricăciuni
-
și să încetinim schimbările climatice.
-
Dar devine din ce în ce mai mic,
-
și am văzut ce se întâmplă
în timpul izolării din întreaga lume
-
din cauza COVID-19:
-
orașe cu cer limpede,
-
unii oameni respiră aer curat
pentru prima oară
-
și se uită la cerul înstelat,
-
pe care probabil
nu l-au văzut clar niciodată.
-
Și știi...
-
ceea ce mă îngrijorează cel mai mult
-
e cum să implici mai mulți oameni,
-
oamenii înțeleg, dar nu fac nimic.
-
Cum să faci ca suficienți oameni
să treacă la fapte?
-
CA: National Geographic tocmai a lansat
un film despre tine,
¶
-
prezentând munca ta de peste șase decenii.
-
Se numește „Jane Goodall: The Hope.”
-
Deci, Jane, care este speranța?
-
-
speranța mea sunt tinerii.
-
În China, vin oameni și spun:
-
„Bineînțeles că îmi pasă de mediu,
-
am făcut parte din Roots and Shoots
în școala primară”.
-
„Roots and Shoots” doar prezintă valorile
-
și sunt foarte entuziasmați odată
ce știu despre aceste probleme
-
și se simt inspirați să facă ceva,
-
curăță apele, elimină speciile invazive.
-
Și au foarte multe idei.
-
Și apoi mai avem și intelectul
nostru extraordinar.
-
Îl folosim pentru a crea tehnologii noi
-
care chiar ne vor ajuta să trăim
în armonie.
-
Și în viețile noastre individuale,
-
trebuie să ne gândim la consecințele
acțiunilor noastre de zi cu zi.
-
Ce cumpărăm, de unde provine,
-
cum a fost produs?
-
A afectat mediul înconjurător,
a rănit animalele?
-
E ieftin din cauza exploatării copiilor?
-
Trebuie să facem alegeri etice.
-
Ceea ce nu poți să faci
dacă trăiești în sărăcie, apropo.
-
Și apoi, avem și spiritul neîmblânzit
-
al oamenilor care fac imposibilul
-
și care nu renunță.
-
Nu poți renunța când avem asta.
-
Dar știi, sunt lucruri
cu care nu pot să mă lupt.
-
Nu pot să mă lupt cu corupția.
-
Nu pot să mă lupt cu regimul
militar sau cu dictatori.
-
Pot să fac doar ce pot să fac,
-
și dacă toți facem ce putem face,
-
cu siguranță vom avea un grup
care va câștiga în final.
-
CA: Ultima întrebare, Jane.
¶
-
Dacă ar fi o idee, un gând,
-
o sămânță pe care s-o plantezi în mințile
oamenilor care ne urmăresc acum,
-
care ar fi aceea?
-
Să își amintească
că în fiecare zi din viața lor
¶
-
au un impact asupra planetei.
-
Nu poți să nu ai un impact.
-
Și măcar, dacă nu trăiești
în sărăcie extremă,
-
poți alege ce impact să ai.
-
Chiar și în sărăcie ai de ales,
-
dar când suntem mai înstăriți,
avem mai multe opțiuni.
-
Și dacă facem alegeri etice cu toții,
-
atunci ne vom îndrepta spre o lume
-
care nu va fi așa de rea
pentru stră-strănepoții noștri.
-
Cred că asta este ceva ce poate
face toată lumea.
-
Pentru că mulți oameni înțeleg
ce se întâmplă,
-
dar se simt neajutorați și fără speranță
-
și nu fac nimic și devin apatici.
-
Și asta este un un pericol mare: apatia.
-
CA: Dr. Jane Goddall, wow.
¶
-
Vreau să-ți mulțumesc
pentru viața ta extraordinară,
-
pentru tot ce ai făcut
-
și pentru că ți-ai petrecut timpul cu noi.
-
-