Cum pot drogurile ilegale ajuta creierul | David Nutt | TEDxBrussels

Acest discurs a fost ținut la un eveniment TEDx după formatul conferințelor TED dar organizat independent de o comunitate locală. Aflați mai multe la http://ted.com/tedx

David Nutt explică cum prin decenii de educație și antrenament, creierul restrânge conținuturile minții, limitându-i activitatea și direcțiile. Apoi arată cum drogurile psihedelice pot înfrânge limitările și permit noi moduri de gândire care pot ajuta oamenii să înfrunte probleme ca depresia -- și argumentează că regulile ONU care controlează aceste droguri ar trebui să fie relaxate, astfel încât efectele lor terapeutice să poată fi cercetate pentru beneficiul umanității.

Mulțumesc.

Ultima prezentare a fost
despre tehnologia electronică

și intensificarea creierului.

Prezentarea mea e despre o tehnologie
veche de intensificare a creierului,

una pe care desigur
toți o știți și o iubiți,

și anume drogurile.

Dar revin la asta într-un minut.

Voi începe cu creierul

pentru că e elementul
cel mai complex și evoluat

din întreg universul.

El v-a adus azi aici și sper
că vă va duce acasă diseară.

Creierul unui șoarece
are o putere de procesare mai mare

decât toate computerele de pe pământ.

Creierele voastre sunt de cel puțin
un milion de ori mai puternice.

Dar din păcate, poate da greș.

În ultimii ani

am descoperit impactul problemelor
produse de afecțiunile creierului.

Suma bolilor și a costurilor în societate
de pe urma afecțiunilor neurologice

e mai mare decât cea
de pe urma cancerului,

a bolilor cardiovasculare
și a diabetului, la un loc.

Vedeți în acest grafic

că echivalează anual
cu aproape 800 de miliarde de euro.

Ca și cum am plăti datoria Greciei anual

pentru povara bolilor produse
de afecțiuni ale creierului.

Știm că investiția în aceste afecțiuni
nu echivalează cu povara uriașă.

Aici în graficul din stânga
vedeți un cerc roșu:

„afecțiuni ale creierului” sunt în afara
liniei de investiție prezise.

Sunt cea mai mare dizabilitate

și investiția e disproporționat de mică.

În dreapta vedeți unul din motive.

Vedeți rata de atriție pentru medicamente

care trec prin procesul
de descoperire și dezvoltare.

Uitați-vă la al doilea cilindru.

Vedeți că din 200 de medicamente
în dezvoltare pentru Alzheimer,

doar unul ajunge să fie folosit.

Creierul e un organ foarte greu de tratat.

De ce eșuează creierul?

Eșuează din cauza influențelor externe:

malnutriție, încă o mare problemă;

abuz parental și de alte feluri
-- psihologic și fizic --

toxine -- în special alcool.

Aceste imagini sunt din cercetările mele,
sus vedeți un creier normal

și jos un creier afectat sever
de abuz de alcool.

Infecții ca meningita, encefalita
încă sunt răspândite

și trauma e o problemă gravă

care afectează creierul pe termen lung,

în special la bărbații tineri.

Apoi, sunt aspecte interne
de dezvoltare a creierului

care pot eșua:
condiții înrudite ca autismul.

Mai sunt afecțiuni dobândite,
precum epilepsia,

și schimbări produse de îmbătrânire,
precum demența.

Dar azi voi vorbi în principal
despre cum se limitează creierul

și cum i-am putea extinde capacitatea
sau scăpa de limita pe care ne-o impune.

Creierul e cel mai flexibil
când ești bebeluș.

Unii oameni ar spune

că întregul proces de educație
înseamnă să ni se ia flexibilitatea

și să fim forțați să gândim
și să ne comportăm la fel.

E despre conformarea procesului,

care bineînțeles e de folos

dacă încerci să vorbești o limbă
la fel ca alți oameni,

dar s-ar putea să nu fie de folos

dacă limitează abordarea
altor lucruri, precum problemele.

Totodată, chiar limitările creierului
pot duce la probleme:

dacă nu e destul la locul potrivit,

dezvolți afecțiuni
precum ADHD și schizofrenie.

Dacă ai limitări excesive,

poți ajunge să ai afecțiuni precum
tulburarea obsesiv-compulsivă și adicție.

Și reziliența în creier poate fi afectată

și asta conduce la afecțiuni
precum anxietate și depresie.

Scopul prezentării mele
e să vă arăt cum putem înțelege

limitările pe care creierul
i le pune minții

prin utilizarea drogurilor.

Cercetarea asta e din anii 1950

din experiența personală
a lui Aldous Huxley,

care a folosit peyote și LSD,
droguri psihedelice,

ca să-și înțeleagă mintea.

A scris despre asta în cartea
Ușile percepției

și a folosit acest citat din William Blake

ca să explice cum aceste droguri
i-au schimbat mintea.

A spus: „Dacă ușile percepției
ar fi deschise,

totul i-ar apărea omului
așa cum este, Infinit.

Fiindcă omul s-a închis în sine

până ce vede toate lucrurile
prin crăpătura îngustă din peștera lui.”

Huxley a realizat că psihedelicele

elimină acest fenomen:

„creierul e un instrument
pentru concentrarea minții”.

Neuroștiința modernă
a arătat că aveau dreptate.

Deoarece acum știm

că creierul creează
ce crede mintea că face.

Iată un exemplu de viziune.

Poți privi un apus minunat,

dar în realitate, razele de lumină
ajung pe retina ta

și sunt transformate
într-o serie de impulsuri electrice

care trec în zone din creierul tău.

Acele zone reconstruiesc o imagine

pe care cred că tu o vezi.

Iar acea imagine, în cuvintele lui Blake,

vede prin limitări,
prin crăpăturile peșterii

pe care le pune creierul.

Dacă ai o boală mintală
-- de exemplu, depresie sau adicție --

atunci și ce vezi e constrâns de creier.

Persoanele deprimate nu văd
nici măcar lumina cerului.

Ele văd un gri mohorât.

Iar persoanele cu adicție,

când se uită prin crăpăturile peșterii,

văd doar drogurile
de care sunt dependente.

Drogurile psihedelice
dau deoparte acea limitare.

Ele permit minții să lucreze mai flexibil.

Iată cercetarea noastră cu psilocibină
în suc de ciuperci magice.

Acele două imagini
conțin același număr de conexiuni.

Dar în imaginea din stânga, sub placebo,

vedeți că majoritatea
conexiunilor sunt la margine.

Creierul vorbește cu sine
în moduri regionale.

Dar sub efectul psilocibinei,

comunicarea trece bariere,
e mai integrată,

părți din creier care nu au comunicat
de când erai copil

pot interacționa.

Astfel, oamenii pot avea inspirație

și ar putea chiar depăși
disfuncțiile creierului.

Iată alt studiu cu LSD,
care arată practic același lucru.

În stânga

vedeți cortexul vizual,
de regulă lucrează foarte localizat.

Dar sub efectul LSD,
când oamenii au ochii închiși,

pot vedea imagini
extrem de vivide și interesante.

Asta deoarece creierul
e mult mai interconectat sub efectul LSD

decât de obicei.

Aici vedeți cum cortexul vizual

se conectează cu majoritatea
creierului în acea stare.

Noi am putut folosi această
eliberare de procesare a creierului,

produsă de psihedelice,

ca să tratăm persoane cu depresie.

Iată un studiu publicat anul trecut,

în care am luat persoane cu depresie

care înainte nu au răspuns
la două tratamente cu antidepresive

și nici la psihoterapie.

Li s-a dat o singură doză de psilocibină

și vedeți acolo, o săptămână mai târziu,

toți și-au revenit într-o măsură,

și jumătate din ei sunt acum
în faza de remisie.

Sunt în linia galbenă de acolo

care arată că depresia lor a dispărut.

Asta nu e prima dovadă

că psihedelicele au efecte terapeutice.

Avem dovezi din lumea întreagă

că psilocibina poate ajuta oamenii
să înfrunte dependența de alcool,

dependența de fumat,
tulburarea obsesiv-compulsivă.

Și cel mai recent,

două studii importante au arătat
că poate ajuta oamenii

cu anxietate și depresie,

care aproape mereu acompaniază
diagnosticul unei boli terminale.

Deci aceste droguri pot oferi
oportunități enorme

în ajutorul persoanelor
cu probleme mintale.

Nu doar psihedelicele
pot avea avea aceste beneficii.

Multe droguri ilegale
au întrebuințări medicale.

Asta deoarece non-psihedelicele
precum MDMA, ecstasy,

sunt dovezi bune că ajută
în stresul post-traumatic,

și unele studii arată
că ajută și în adicție.

Și desigur, mai e canabisul,

unde avem multe tulburări diferite,

de la durere, spasticitate,
cancer, epilepsie,

boli inflamatorii și tulburări de somn.

Toate astea ar putea
fi tratate cu canabis.

Deci de ce nu folosim aceste droguri?

Pentru că OMS și ONU
au spus că sunt periculoase,

ceea ce sigur nu e adevărat.

Pot să vă spun categoric

că niciunul din pacienții noștri
nu a murit în experimentele noastre.

Majoritatea guvernelor
perpetuează această minciună.

Mulți dintre noi
-- sper că nu voi -- au minți închise.

Nu vrem să credem că aceste droguri
ar putea avea beneficii terapeutice.

Așa că vreau să vă spun,

sigur acum: voi, dacă nu toată lumea,

ar trebui să acceptați faptul

că aceste droguri ar putea fi
medicamente foarte importante.

De dragul a milioane de oameni
din lume care ar putea fi ajutați,

e timpul să spunem
că nu ar trebui să existe limite

în cercetarea terapeutică
cu aceste droguri.

Mulțumesc.

(Aplauze)