Cum ar fi dacă ai putea decide cum sunt cheltuite fondurile publice?

Cum ar fi dacă ai putea decide cum sunt cheltuite fondurile publice în comunitatea ta? Aceasta este ideea din spatele bugetării participative, un proces care aduce cetățenii și administrația împreună pentru a dezvolta soluții concrete pentru probleme reale aproape de casă. În acest apel la acțiune, liderul comunitar Shari Davis arată cum bugetarea participativă poate întări democrația, transforma cartierele și orașele - și poate oferi tuturor un loc la masă. „Trebuie să deschidem ușile primăriilor și școlilor atât de larg încât oamenii să nu poată decât să intre,” spune ea.

Numele meu este Shari Davis,

și să fim sinceri,

lucrez în administrație
la recuperarea prejudiciilor.

Și spun asta cu mare recunoștință
față de cei care lucrează în administrație

și pentru schimbarea sistemului.

Este greu.

Poate să te izoleze.

Iar munca poate părea imposibilă.

Dar administrația înseamnă
oamenii care se prezintă.

Serios, sunt oamenii
care pot să se prezinte

și sunt dedicați promisiunii
pe care o oferă serviciul public:

serviciu pentru oameni,

democrația

și rezolvarea problemelor pe care
le înfruntă membrii comunității.

Acum șaptesprezece ani,

am pășit în primărie pentru prima dată
ca membru al personalului.

Și asta mi-a dezvăluit ceva.

Am fost un unicorn.

Nu erau mulți oameni care arătau ca mine

care lucrau în clădire.

Și totuși, erau oameni dedicați
abordării a sute de ani

de nedreptate sistemică

care i-a lăsat pe unii în urmă,
iar alții au fost ignorați.

Acolo unde era o promisiune,

exista o mare problemă.

Vedeți voi, democrația,
așa cum a fost inițial creată,

a avut un defect fatal.

Îi ajuta să progreseze
doar pe bărbații albi și bogați.

Acum, dacă ești un bărbat
alb, inteligent și bogat,

înțelegi de ce spun
că asta este o problemă.

Talent masiv a fost lăsat pe dinafară.

Imaginațiile noastre morale
au crescut anemic.

Funcțiile noastre cele mai înalte
sunt afectate de corupție.

Suntem la limita
unui fel de apocalipsă apatică,

și nu este bine.

Trebuie să deschidem ușile

primăriilor și școlilor

atât de larg încât oamenii
nu rezistă să nu intre.

Trebuie să renunțăm
la vechile procese piramidale

care ne-au adus în aceasta încurcătură,

și să începem din nou,

cu noi fețe în jurul mesei,

noi voci în amestec,

și trebuie să salutăm noi perspective
cu fiecare pas din drum.

Nu pentru că este lucrul
corect de făcut -

chiar dacă este -

ci pentru că este singura cale
ca noi să reușim împreună.

Și aici sunt cele mai bune vești.

Știu cum să o fac.

Răspunsul - de fapt, un răspuns

este bugetarea participativă.

Așa e.

Bugetarea participativă,
sau „BP" pe scurt.

BP este un proces care aduce
comunitatea și administrația împreună

pentru a concepe, dezvolta
propuneri concrete

și a vota proiecte care rezolvă
probleme reale în comunitate.

Acum realizez că oamenii
nu se ridică și dansează

când încep să vorbesc
despre bugete publice.

Dar bugetarea participativă

este de fapt despre imaginație
colectivă și radicală.

Toți au un rol în BP,

și funcționează,

pentru că permite membrilor comunității
să creeze soluții reale

pentru probleme reale

și furnizează infrastructura
pentru promisiunile administrației.

Și sincer,

așa am văzut democrația
că funcționează pentru prima dată.

Îmi amintesc ca și cum ar fi fost ieri.

Era 2014 în Boston, Massachusetts,

și primarul Menino m-a rugat

să lansez prima încercare de BP din țară
concentrată pe tineri

cu un milion de dolari
din fondurile orașului.

Nu am început
cu elemente și limite de rând

sau foi de calcul și formule.

Am început cu oameni.

Am vrut să fim siguri
că toți au fost ascultați.

Așa că am adus oameni tineri

din cartiere istoric
și tradițional marginalizate,

membrii din comunitatea queer

și tineri care au fost încarcerați,

și împreună, adesea cu pizza
și o băutură fără zahăr,

am vorbit despre cum
să facem Bostonul mai bun.

Și am proiectat un proces pe care îl numim
„Tinerii Conduc Schimbarea.”

Ne-am imaginat un Boston

unde oamenii tineri
pot accesa informațiile

de care au nevoie să prospere.

Unde se pot simți în siguranță
în comunitățile lor,

și unde pot transforma spații publice
în centre de viață

pentru toți oamenii.

Și asta a fost exact ceea ce au făcut.

În primul an,

tinerii au alocat 90.000 de dolari
pentru a spori accesul la tehnologie

pentru elevii liceelor publice din Boston,

prin livrarea de laptopuri
chiar liceelor publice din Boston,

ca elevii să poată să prospere
în și înafara clasei.

Au alocat 60.000 de dolari
pentru crearea de pereți de artă

care la propriu și la figurat
au luminat spațiile publice.

Dar au abordat
o problemă și mai importantă.

Tinerii au fost criminalizați
și trași în sistemul judiciar

pentru faptul că și-au pus arta pe pereți.

Așa că asta le-a oferit un spațiu sigur
pentru practicarea meșteșugului lor.

Au alocat 400.000 de dolari
renovării parcurilor,

ca să le facă mai accesibile
pentru toți oamenii cu orice fel de corp.

Acum, desigur,

asta nu a mers așa de lin cum am plănuit.

Chiar înainte să spargem terenul parcului,

am descoperit că era deasupra
unui sit arheologic

și a fost nevoie să oprim construcțiile.

Am crezut că am stricat BP.

Dar pentru că orașul
a fost așa de dedicat proiectului,

nu asta s-a și întâmplat.

Au invitat comunitatea la săpături,

au protejat situl,

au găsit artefacte,

au extins istoria Bostonului

și apoi au continuat cu renovarea.

Dacă asta nu e o reflecție
a imaginației radicale în administrare,

nu știu ce e.

Ceea ce sună simplu

este de fapt transformator
pentru oamenii și comunitățile implicate.

Văd membrii comunității
transformând accesul la transport,

îmbunătățindu-și școlile

și chiar transformând
clădirile administrative,

ca înăuntrul lor să fie spațiu pentru ei.

Înainte să avem BP,

vedeam oameni care arătau ca mine

și veneau de unde veneam eu,

intrând în clădiri administrative
pentru această nouă inițiativă

ori acel nou grup lucrativ,

și apoi îi priveam ieșind înapoi afară.

Uneori nu îi mai vedeam niciodată.

Este pentru că expertiza lor
era subevaluată.

Nu au fost cu adevărat
implicați în proces.

Dar BP este diferită.

Când am început BP,

am întâlnit conducători tineri minunați
în tot orașul.

Unul în particular, un rockstar,
Malachi Hernandez,

15 ani,

a venit la o întâlnire comunitară -

timid, curios, puțin tăcut.

A rămas prin jur

și a devenit unul dintre tinerii
ce sper să conducă proiectul.

Peste câțiva ani,

Malachi a fost primul în familia lui
care a urmat facultatea.

Acum câteva săptămâni,

a fost primul din familia lui
care a absolvit.

Malachi a fost prezent

în Casa Albă în timpul lui Obama
de mai multe ori

ca parte a inițiativei
Gardianul Fratelui Meu.

Președintele Obama chiar îl citează
pe Malachi în interviuri.

Este adevărat, poți verifica.

Malachi s-a implicat, a rămas implicat,

și e aici schimbând modul în care
ne gândim la conducerea comunității

și potențial.

Sau prietena mea Maria Hadden,

care a fost implicată
în primul proces BP în Chicago.

Care apoi a devenit un membru fondator

al comitetului de proiect
a bugetării participative,

în cele din urmă membru al personalului,

și apoi a înlocuit
un titular de 28 de ani.

devenind primul consilier local
queer și de culoare

din istoria orașului Chicago.

Asta e o implicare adevărată.

Asta înseamnă să fii luat în serios.

Asta este dezvoltarea
și bazarea pe leadershipul comunității.

Asta este schimbarea sistemului.

Și nu este doar în SUA.

După ce a început
acum 30 de ani în Brazilia,

BP s-a răspândit în peste 7.000 de orașe
de pe tot globul.

În Paris, Franța,

primarul acordă cinci la sută din buget,

peste 100 de milioane de euro,

membrilor comunității pentru a decide
și a-și transforma orașul.

La nivel global, a fost demonstrat că BP
îmbunătățește sănătatea publică,

reduce corupția

și mărește încrederea în administrație.

Știm provocările cu care
ne confruntăm în societatea de azi.

Cum putem să așteptăm
ca oamenii să se simtă motivați,

să se prezinte la vot,

când ei nu pot avea încredere
că guvernul e condus de și pentru oameni.

Eu susțin că nu am experimentat

adevărata democrație perticipativă

în aceste State Unite ale Americii încă.

Dar democrația este un lucru viu,
care respiră.

Și este încă dreptul nostru din naștere.

Este timpul să reînnoim încrederea,
și asta nu va veni ușor.

Trebuie să construim
noi feluri de a gândi,

de a vorbi, de a lucra,
de a visa, de a planifica

în locul ei.

Cum ar arăta America
dacă toată lumea ar avea un loc la masă?

Dacă ne-am lua timp
pentru a reimagina ce e posibil,

și apoi să ne întrebăm:
„Cum ajungem acolo?”

Autoarea mea preferată,
Octavia Butler, o spune cel mai bine.

În „Pilda Semănătorului”,
pe scurt Biblia mea, ea spune:

„Tot ceea ce atingi
Tu Schimbi.

Tot ceea ce Schimbi
Te Schimbă.

Singurul adevăr durabil
Este Schimbarea.

Dumnezeu
E Schimbarea.”

Este timpul ca aceste 50 de state
să se schimbe.

Ceea ce ne-a adus aici,
sigur ca naiba nu ne va duce acolo.

Avem de dărâmat zidurile puterii

și să plantăm grădini de democrație
autentică în locul lor.

Așa schimbăm sisteme.

Prin deschiderea ușilor atât de larg,

încât oamenii să nu poată decât să intre.

Așa că ce te oprește

din a aduce bugetarea participativă
în comunitatea ta?