Cum creează femeile din Pakistan schimbare politică

Activista Shad Begum și-a petrecut viața luptând pentru emanciparea femeilor, pentru ca acestea să își poată atinge potențialul maxim. Într-un discurs personal, dânsa ne împărtășește lupta ei aprigă pentru a îmbunătăți viața femeilor din cadrul comunității ei foarte religioase și conservatoare în nord-vestul Pakistanului - și le instigă pe femeile din întreaga lume să își găsească vocea politică. „Trebuie să luptăm noi înșine pentru drepturile noastre și să nu așteptăm să vină altcineva să ne ajute,” afirmă Begum.

Sunt aici să vă spun

ce fel de schimbări au loc
la nivel local, în Pakistan,

deoarece femeile își găsesc locul
în procesul politic.

Vreau să vă iau pe voi toți
într-o călătorie în locul unde am crescut,

în nord-vestul Pakistanului, în Dir.

Dir a fost întemeiat
în secolul al XVII-lea.

A fost un stat princiar
până la fuziunea sa cu Pakistan, în 1969.

Prințul nostru, Nawab Shah Jahan,
și-a rezervat dreptul de a purta alb,

culoarea onoarei,
drept rezervat exclusiv acestuia.

Nu a dat importanță
educării poporului lui.

Și în anul nașterii mele, în 1979,

doar 5% dintre băieți și 1% dintre fete

au beneficiat de educație.

Sunt una din acel 1%.

Eram foarte apropiată de tatăl meu.

El este doctor în științe farmaceutice
și m-a trimis la școală.

În fiecare zi, mergeam la clinica lui,
după terminarea orelor de curs.

Este un om extraordinar
și un lider respectat al comunității.

Conducea o organizație
pentru bunăstarea socială,

și eu obișnuiam să merg cu el
la întrunirile sociale și politice

să ascult și să discut cu bărbații
localnici problemele sociale și economice.

Însă, când am împlinit 16 ani,

tatăl meu m-a rugat să nu mai merg cu el
la întrunirile publice.

Acum, când am devenit o tânără femeie,
locul meu era în casă.

Am fost foarte afectată.

Majoritatea familiei mele
s-a bucurat de această decizie.

A fost foarte dificil pentru mine

să rămân în casă și să nu mă implic.

A durat doi ani

până ce, în sfârșit, familia mea
a căzut de acord ca tata să mă reconecteze

cu femei și fete,

ca acestea să-și împărtășească problemele
și să le rezolvăm împreună.

Deci, cu binecuvântarea lui,

am început să mă reconectez
cu femei și fete

pentru a le rezolva problemele împreună.

Când femeile se întrunesc,

aduc cu ele propriile realități
și puncte de vedere.

Și totuși, am descoperit adesea

că femeile își subestimează puterea,

potențialul și stima de sine.

Totuși, în timp ce mă apropiam
de aceste femei și fete,

a devenit foarte evident pentru mine

că dacă există vreo speranță
de a crea o lume mai bună

pentru aceste femei și fete
și familiile lor,

trebuie să luptăm
pentru drepturile noastre,

să nu așteptăm ca altcineva
să vină și să ne ajute.

Deci am luat o decizie îndrăzneață

și mi-am întemeiat
propria organizație în '94

pentru a crea propria noastră platformă
pentru emanciparea femeilor.

Am convins multe femei și fete
să colaboreze cu mine.

A fost greu.

Multe femei care lucrau cu mine au fost
nevoite să renunțe imediat după căsătorie,

deoarece soții lor
nu le îngăduiau să lucreze.

O colegă de-a mea a fost îndepărtată
de propria ei familie

pentru a remedia o infracțiune
comisă de fratele ei.

Nu am reușit să o ajut.

M-am simțit atât de neajutorată atunci.

Însă asta m-a făcut să devin
și mai hotărâtă ca să-mi continui lupta.

Am văzut nenumărate practici
de acest gen,

unde femeile sufereau în tăcere,
suportând această brutalitate.

Totuși, când văd o femeie

care se zbate să își schimbe destinul,
în loc de a renunța,

asta mă motivează.

Deci, am candidat pentru o funcție publică

în calitate de candidat independent în Dir

la alegerile locale din 2001.

În pofida tuturor provocărilor
și a obstacolelor, am câștigat.

(Aplauze)

Și am slujit în acea funcție
timp de șase ani.

Dar, din păcate,

noi, femeile, femeile alese,

nu aveam dreptul să participăm la consiliu
împreună cu ceilalți membri

și să luăm parte la dezbateri.

Trebuia să stăm într-o cameră separată,
destinată femeilor,

fără a ști ce se întâmplă în consiliu.

Bărbații mi-au spus

că „Voi femeile, femeile votate

ar trebui să cumpărați
mașini de cusut pentru femei.”

Știam foarte bine că femeile aveau o
imperioasă nevoie de apă potabilă curată.

Am făcut tot ce am putut

pentru a acorda prioritate adevăratelor
nevoi cu care se confruntau aceste femei.

Am instalat 5 pompe de mână în cele
două puțuri secate din localitatea mea.

Deci le-am făcut funcționale din nou.

Am făcut ca apa să fie accesibilă
pentru mai mult de 5.000 de familii.

Am demonstrat că orice pot face bărbații

putem face și noi femeile.

M-am aliat cu alte femei alese prin vot

și anul trecut,

noi, femeile, am avut și noi dreptul
să stăm cu ceilalți membri în consiliu.

(Aplauze)

Și să participăm la procesele legislative,
de planificare și bugetare,

în toate deciziile.

Am văzut că unde-s mulți puterea crește.

O știți și voi.

Lipsa de reprezentare
înseamnă că nimeni nu luptă pentru voi.

Pakistan este...

la 13.000 de kilometri depărtare
de locul de unde sunt astăzi aici cu voi.

Sper că ceea ce urmează să vă spun
va rezona cu voi,

în ciuda distanței geografice
și culturale dintre noi.

Când apar femeile,

ele aduc realitățile și speranțele
a jumătate din populație.

În 2007, am văzut ascensiunea talibanilor

în Swat, Dir
și în districtele din apropiere.

A fost oribil.

Talibanii au ucis oameni nevinovați.

Aproape în fiecare zi,

oamenii adunau cadavrele celor dragi
de pe străzi.

Majoritatea liderilor sociali și politici

care se străduiau și munceau
pentru binele comunității

erau amenințați și urmăriți.

Chiar și eu a trebuit să plec

lăsându-mi copiii în urmă
la socrii mei.

Mi-am închis biroul în Dir
și m-am mutat în Peshawar,

capitala provinciei mele.

Eram în stare de șoc,
mă tot gândeam ce să fac în continuare.

Majoritatea rudelor și prietenilor mei

îmi sugerau: „Shad, renunță la munca ta.

Amenințarea este foarte serioasă.”

Dar eu am perseverat.

În 2009 am avut un aflux imens
de persoane strămutate intern

din Swat, Dir și alte
districte din apropiere.

Am început să vizitez taberele
aproape zilnic,

până ce persoanele strămutate intern

au început să se întoarcă
la locul lor de origine.

Am înființat patru unități medicale
destinate mamelor și copiilor

în special pentru a îngriji
cei peste 10.000 de femei și copii

din apropierea taberelor.

Însă, știți, în timpul
tuturor vizitelor mele,

am observat că se acorda
foarte puțină atenție nevoilor femeilor.

Am încercat să înțeleg care era motivul.

Și mi-am dat seama că era datorită
nereprezentării femeilor

atât în platformele sociale și politice
cât și în societatea noastră în general.

Acesta a fost momentul când am realizat

că trebuie să mă concentrez

pe construirea și consolidarea
conducerii politice a femeilor

pentru a le crește reprezentarea politică

astfel ca ele să aibă
un cuvânt de spus în viitor.

Deci am început să instruim în jur
de 300 de femei și tinere cu potențial

pentru viitoarele alegeri locale din 2015.

Și știți ceva?

50% dintre ele au câștigat!

(Aplauze)

Acum ele fac parte din consilii,

și sunt implicate activ în legislație,
planificare și buget.

Majoritatea dintre ele
își investesc fondurile

în sănătatea femeilor, educație,
dezvoltarea competențelor și apă potabilă.

Toate aceste femei alese prin vot

își împărtășesc, discută și rezolvă
problemele împreună.

Permiteți-mi să vă povestesc
despre două femei cu care am lucrat:

Saira Shams.

O puteți vedea pe această tânără
în vârstă de 26 de ani,

a candidat pentru o funcție publică,
în 2015 în Dir, și a câștigat.

A realizat două dintre lucrările
de infrastructură comunitară.

Chiar așa, vorbim de femei și de lucrări
de infrastructură comunitară...

Unii oameni cred că asta
e treaba bărbaților.

Dar nu, asta e și o treabă a femeilor,
și noi o putem face.

De asemenea, a reparat două dintre
drumurile care duc spre școlile fetelor,

știind că fără acces la aceste școli,

astea sunt nefolositoare
pentru fetele din Dir.

O altă tânără este Asma Gul.

Este un membru foarte activ
al forumului tinerilor lideri.

Nu a putut să candideze
pentru o funcție publică,

așa că a devenit prima jurnalistă femeie
din regiunea noastră.

Vorbește și scrie despre drepturile
și problemele femeilor și ale fetelor.

Saira și Asma sunt exemple vii

ale importanței incluziunii
și reprezentării.

Permiteți-mi să vă mai spun ceva.

La alegerile generale din Pakistan în 2013

și la alegerile locale din 2015,

au votat mai puțin
de 100 de femei din Dir.

Dar știți ceva?

Sunt mândră să vă spun că, în anul acesta,
în timpul alegerilor generale,

au votat 93.000 de femei în Dir.

(Aplauze)

Dar lupta noastră nu s-a sfârșit.

Însă este vorba de o schimbare istorică.

Un semn că femeile țin piept problemelor,
apar acolo unde e nevoie, și o spun clar

că trebuie cu toții să investim
în a instrui lideri femei.

În Pakistan, și aici în Statele Unite,

și pretutindeni în lume,

asta înseamnă prezența femeilor
în politică, în afaceri

și femei pe poziții de putere
care iau decizii importante.

Mi-a luat 23 de ani din viață
ca să ajung aici.

Însă nu vreau ca vreo femeie
sau vreo tânără

să își irosească 23 de ani din viață
ca să se facă auzită.

Am avut și zile sumbre.

Însă mi-am petrecut
fiecare moment treaz al vieții mele

luptând pentru dreptul fiecărei femei
să-și atingă potențialul maxim.

Imaginați-vă o lume

unde mii dintre noi
își revendică drepturile

și sprijină alte tinere femei,

creând oportunități și șanse
de care beneficiem cu toții.

Și asta, prietenii mei,
poate schimba lumea.

Vă mulțumesc!

(Aplauze)