Cum să facem ca ineficiența să ne fie folositoare

Obsesia noastră cu privire la eficiență ne face cumva mai puțin eficienți? În această prezentare revelatoare, scriitorul și istoricul Edward Tenner prezintă promisiunile și pericolele acțiunilor noastre de a face lucrurile cât mai repede posibil - și sugerează șapte moduri în care putem folosi „ineficiența inspirată” pentru a fi mai productivi.

Cui nu îi place eficiența?

Mie îmi place.

Eficiența înseamnă să obținem
mai mult cu mai puțin.

Mai mulţi kilometri cu un consum mai mic,
mai multă lumină emisă pe watt,

mai multe cuvinte pe minut.

A obține mai mult cu mai puţin
e cea mai bună opțiune,

în afară de a obține ceva gratis.

Algoritmi, big data, cloud-ul
ne dau mai mult pentru mai puţin.

Ne îndreptăm spre o utopie
lipsită de dificultăți

sau înspre un coșmar
de supraveghere online?

Nu ştiu.

Interesul meu este prezentul

și aș dori să vă arăt

cum trecutul ne poate ajuta
sa înțelegem prezentul.

Nu există nimic care să rezume

promisiunea şi pericolul eficienței

cum o face bietul cartof.

Cartoful își are originea în munţii Anzi

şi a fost adus în Europa
de la incaşii străvechi.

Cartoful este o capodoperă
a nutriției echilibrate.

Şi are câțiva prieteni puternici.

Regele Frederic cel Mare al Prusiei

a fost primul entuziast.

El a crezut că cartoful poate să ajute

la creșterea sănătoasă
a populaţiei prusace.

Şi cu cât sunt mai mulţi prusaci sănătoși,

cu atât mai mulți soldați prusaci.

Și câţiva dintre acei
soldați prusaci sănătoși

au capturat un farmacist militar francez
pe nume Parmentier.

La început, Parmentier a fost şocat

de dieta cu cartofi de trei ori pe zi

din raţia prizonierilor de război,

dar a ajuns să îi placă.

El a considerat că îl face mai sănătos.

Astfel, când a fost eliberat,

a luat initţiativa de a distribui
cartoful în Franța.

Avea câțiva prieteni cu influenţă.

Benjami Franklin l-a sfătuit
sa dea un banchet,

unde fiecare fel de mâncare
să includă cartofi.

Şi Franklin să fie oaspete de onoare.

Chiar şi regele şi regina Franţei

au fost convinși să poarte cartofi.

Mă scuzați, flori de cartofi.

(Râsete)

Regele a purtat
o floare de cartof la butonieră,

şi regina a purtat
o floare de cartof în păr.

A fost o idee
de relații cu publicul extraordinară.

Dar a existat o condiție neprevăzută.

Cartoful a fost prea eficient
pentru bunăstarea Europei.

În Irlanda părea ca un miracol.

Cultura de cartofi a înflorit,
populația a crescut.

Dar a existat un risc ascuns.

Cartofii din Irlanda
au fost identici genetic.

Erau un soi eficient, numit Lumper.

Problema cu cartofii Lumper

a fost că o boală din America de Sud

care a afectat un cartof

avea să-i afecteze pe toți.

Exploatarea si nepăsarea britanică
a avut un anumit rol,

dar din cauza acestei monoculturi,

un milion de oameni au murit,

şi încă două milioane
au fost forţati să emigreze.

O plantă care ar fi trebuit
să pună capăt foametei

a creat una dintre cele mai tragice.

Problemele eficienţei din ziua de azi

sunt mai puțin drastice, dar mai cronice.

Pot prelungi relele

pe care erau menite să le soluţioneze.

De exemplu, fişierele medicale.

Păreau răspunsul la problema medicilor
de a scrie de mână

și aveau avantajul

de a furniza informaţii
mai bune pentru tratament.

Dar, în practică, a însemnat

mult mai multă documentație digitală,

şi acum doctorii se plâng
că au mai puţin timp

să vadă pacienții,
în loc de mai mult timp.

Obsesia eficienței
ne poate face mai puțin eficienți.

Eficiența se răzbună
și cu rezultate fals pozitive.

Spitalele au sute de aparate
care sunt setate să dea alarma.

De multe ori, acestea dau alarme false.

Ia timp pentru a exclude aceste falsuri.

Şi acel timp rezultă în oboseală,
stres și iarăşi,

neglijarea problemelor pacienților reali.

Există și rezultate false pozitive
în recunoașterea tiparelor.

Un autobuz școlar, dintr-un unghi greșit,

poate să pară un sac de box.

Deci, se pierde timp preţios

pentru a elimina confuzia.

Fals negativele duc și ele la probleme.

Algoritmii pot să învețe mult - și repede.

Dar ei pot să ne informeze
doar despre trecut.

Astfel, multe opere clasice primesc
recenzii negative, precum „Moby Dick”,

sau sunt refuzate de diferite edituri,

precum seria „Harry Potter”.

Poate fi dăunător să încerci
să elimini toată ineficiența.

Eficiența este o capcană
când este copiată de opoziție.

De exemplu, în a doua jumătate
a secolului XIX,

artileria franceză de 75 de milimetri

a fost o capodoperă a designului letal.

Această armă putea trage
la fiecare patru secunde.

Asta nu a fost neobișnuit.

Ceea ce a fost excepţional fost faptul
că datorită mecanismului de recul,

putea să se întoarcă în aceeași poziție

fără sa fie repoziționată manual.

Astfel, rata de descărcare
a crescut drastic.

Asta părea să fie o modalitate a Franței

de a-i învinge pe germani
în următoarea luptă.

Dar, cum era de așteptat, germanii lucrau

la ceva foarte similar.

Astfel, la începutul
Primului Război Mondial,

rezultatul a fost un război de tranșee

care a durat mai mult
decât s-ar fi crezut.

O tehnologie care trebuia să scurteze
războiul, de fapt l-a prelungit.

Cel mai mare cost dintre toate
sunt probabil ocaziile pierdute.

Platforma economică care conectează
cumpărătorii și vânzătorii

poate fi o investiție bună,

iar noi am văzut acest lucru
în ultimele săptămâni.

Companiile care încă pierd
sute de milioane de dolari

pot crea miliardari
cu ofertele publice inițiale.

Dar invenţiile cu adevărat dificile

sunt cele fizice și chimice.

Acestea implică riscuri mai mari.

Acestea pot pierde
pentru că echipamentul e problematic.

E mult mai dificil să extinzi
o invenţie fizică sau chimică

decât una bazată
pe informații pe software.

Să ne gândim la baterii.

Bateriile cu litiu din aparatele
portabile şi mașinile electrice

se bazează pe un principiu
vechi de 30 de ani.

Câte dintre bateriile telefoanelor de azi

țin o zi întreagă
după o singură încărcare?

Da, hardware-ul este greu.

A fost nevoie de peste 20 de ani
pentru patentarea

principiului de fotocopiere uscată

de către Chester Carlson în 1938,

din care a rezultat copiatorul
Xerox 914, introdus in 1959.

Compania mică și curajoasă,
Haloid din Rochester, New York,

a trecut prin ceea ce multe corporaţii
nu ar fi tolerat niciodată.

Au fost eşecuri repetate,

și una dintre problemele speciale
a fost focul.

De fapt, când aparatul 914 a fost scos,

încă avea un dispozitiv
denumit filtru de arsuri,

dar care era de fapt
un mic stingător încorporat.

Răspunsul meu la aceste întrebări este:
ineficiență inspirată.

Informațiile și măsurătorile
sunt esențiale, dar nu suficiente.

Trebuie să lăsam loc
pentru intuiţia şi abilităţile umane.

Există șapte aspecte
ale ineficienței inspirate.

În primul rând, urmează
drumul nebătătorit și acceptă norocul.

Direcțiile greșite poate fi productive.

Odată, când exploram partea de est
a râului Mississippi,

am luat-o în direcţia greșită.

Mă apropiam de un pod cu taxă
ce traversa marele râu,

şi taxatorul mi-a spus
că nu mă mai pot întoarce.

Aşa că am plătit cei 50 de cenţi -
atât era pe vremea aceea -

şi am ajuns în Muscatine, Iowa.

Auzisem vag de Muscatine,

dar s-a dovedit a fi un loc fascinant.

Muscatine avea una dintre cele mai dese
suprafețe de muşchi vegetali din lume.

Cu un secol în urmă,
o treime din nasturii din lume

erau produşi în Muscatine,

1,5 miliarde pe an.

Acum, ultimele fabrici sunt deja închise,

dar încă există un muzeu
al industriei nasturilor din perle

şi e unul dintre cele mai neobişnuite
din lume.

Nasturii au fost doar începutul.

Există o casă în Muscatine

unde viitorul preşedinte al Chinei
avea să fie cazat în 1986,

în calitate de delegat în agricultură.

Aceasta este acum
casa prieteniei sino-americane.

şi este un loc de pelerinaj
pentru turiştii chinezi.

Cum aş fi putut eu să prezic asta?

(Râsete)

În al doilea rând,
ridică-te de pe canapea.

Uneori poate fi mai eficient

să faci lucrurile urmând calea cea grea.

Gândiţi-vă la internetul lucurilor.

Este minunat să poți controla lumina,

să programezi termostatul
şi chiar să aspiri prin casă

fără a fi nevoie să te ridici din pat.

Dar cercetarea medicală a demonstrat

că de fapt mişcarea, ridicatul, mersul

sunt ideale pentru inimă.

Sunt bune pentru inimă şi pentru siluetă.

În al treilea rând,
valorifică-ți greşelile.

Forme grozave pot fi create

prin dezvoltarea creativă a accidentelor.

Tad Leski, un arhitect
al Operei Metropolitane

la Centrul Lincoln,

lucra la o schiţă şi puțină cerneală albă
a căzut pe desen.

Alţii probabil că l-ar fi aruncat,

dar Leski a fost inspirat
să producă un candelabru înstelat

care probabil că a fost cel mai renumit
de acest fel din secolul XX.

În al patrulea rând,
uneori încearcă ce e greu.

Poate fi mai eficient
să fii mai puțin fluent.

Psihologii numesc asta
dificultate dezirabilă.

A lua notițe cu ajutorul unei tastaturi

ar părea cea mai bună metodă
de a reține spusele unui profesor,

de a o transcrie cuvânt cu cuvânt.

Dar, cercetările arată
că atunci când trebue să abreviem,

când trebuie să facem un rezumat
a ceea ce spune vorbitorul,

când luăm notițe pe hârtie cu un creion,

procesăm și informaţiile.

Ne-o însuşim

și învăţăm mai activ

decât atunci când doar transcriem

ceea ce se spune.

În al cincilea rând,
fii precaut și diversifică.

Monocultura poate fi mortală.

Vă amintiți de cartof?

A fost eficient până când nu a mai fost.

Diversificarea e valabilă
și pentru organizaţii.

Un software poate identifica criteriile
care au adus cândva succesul angajaților.

Şi uneori e folositor
pentru filtrarea angajaţilor.

Dar, să ne amintim
că mediul se schimbă constant,

şi software-ul de filtrare nu poate ști,

și nici noi nu putem ști

cine va fi folositor în viitor.

Deci, va trebui să suplimentăm
ceea ce ne spun algoritmii

cu intuiţia şi căutarea de indivizi

cu experienţe şi viziuni variate.

În al şaselea rând, obţine siguranţă
prin redundanţă și abilităţi umane.

De ce s-au prăbuşit două avioane 737 Max?

Încă nu ştim întreaga poveste,

dar ştim cum să prevenim
tragediile pe viitor.

Avem nevoie
de multiple sisteme independente.

Dacă unul eşuează,
celelalte pot prelua controlul.

Avem nevoie şi de operatori experimentaţi
care să vină în ajutor

şi asta înseamnă antrenament constant.

În al şaptelea rând,
fiţi extravagant de raţionali.

Thomas Edison a fost un pionier
în industria cinematică

şi în tehnologia aparatului fotografic.

Nimeni nu a făcut mai mult
pentru eficiență decât Thomas Edison.

Dar eficiența costurilor
a eşuat pentru el.

Managerul său a angajat un așa-numit
inginer de eficiență,

care l-a sfătuit să economisească bani

folosind mai mult pelicula
fotografică la filmări

şi refilmând mai puțin.

Da, Edison a fost un geniu,

dar el nu a înțeles noile reguli
ale filmului de lung metraj

şi faptul că eşecul devenea
preţul succesului.

Pe de altă parte, unii regizori grozavi,
precum Erich Von Stroheim,

au fost opusul.

Eu au fost dramaturgi superbi,

şi Stroheim a fost şi un actor renumit.

Dar ei nu au reuşit
să se limiteze la buget.

Şi asta nu a fost durabil.

Irving Thalberg, un fost secretar
cu geniu intuitiv,

a obținut extravaganţă rațională.

Prima dată la Universal şi apoi la MGM,

devenind idealul
producătorului din Hollywood.

În concluzie, pentru a fi
eficient cu adevărat,

avem nevoie de ineficiență optimă.

Calea cea mai scurtă poate fi o curbă,

şi nu o linie dreaptă.

Charles Darwin a înțeles asta.

Când întâlnea o problemă dificilă,

mergea în cerc pe o potecă

construită de el în spatele casei lui.

O cale productivă poate fi fizică,
precum cea a lui Darwin,

sau virtuală, sau un ocol neprevăzut

de la o rută prestabilită.

Prea multa eficiență
se poate slăbi pe sine.

Dar un pic de ineficiență inspirată
poate să o întărească.

Uneori, cea mai bună metodă de a avansa

este să urmezi linia unui cerc.

Vă mulţumesc!

(Aplauze)