Return to Video

Ce pot învăța procurorii și deținuții unii de la alții

  • 0:01 - 0:03
    Când mă uit în oglindă astăzi,
  • 0:03 - 0:07
    văd un discipol al justiției și educației
    la Universitatea Columbia,
  • 0:08 - 0:12
    un mentor al tinerilor, un activist
  • 0:12 - 0:14
    și viitorul senator al statului New York.
  • 0:14 - 0:16
    (Aclamații)
  • 0:16 - 0:18
    Văd toate astea,
  • 0:18 - 0:22
    dar și un om care și-a petrecut
    un sfert din viață în închisoare -
  • 0:24 - 0:25
    șase ani, mai exact,
  • 0:26 - 0:29
    la Rikers Island, pe când eram adolescent,
  • 0:29 - 0:31
    pentru o faptă care aproape l-a costat
    viața pe un om.
  • 0:33 - 0:35
    Dar ce m-a făcut să ajung de acolo aici
  • 0:35 - 0:38
    nu a fost pedeapsa
    cu care m-am confruntat ca adolescent
  • 0:38 - 0:39
    într-o închisoare pentru adulți
  • 0:39 - 0:42
    sau asprimea sistemului nostru juridic,
  • 0:42 - 0:46
    ci mediul educațional al unei clase
  • 0:46 - 0:50
    care m-a făcut să descopăr ceva ce credeam
    a fi imposibil pentru mine
  • 0:50 - 0:53
    sau pentru sistemul nostru juridic.
  • 0:54 - 0:56
    Cu câteva săptămâni înainte să fiu
    eliberat condiționat,
  • 0:56 - 1:00
    un consilier m-a sfătuit să mă înscriu
    la un curs ținut în închisoare,
  • 1:01 - 1:03
    intitulat „Înăuntrul Justiției Penale”.
  • 1:03 - 1:05
    Pare destul de simplu, nu?
  • 1:05 - 1:09
    Ei bine, această clasă
    era formată din opt prizonieri
  • 1:09 - 1:12
    și opt procurori adjuncți.
  • 1:13 - 1:16
    Geraldine Downey, profesor de psihologie
    la Universitatea Columbia
  • 1:16 - 1:19
    și Lucy Lang, procuror adjunct
    al districtului Manhattan
  • 1:19 - 1:22
    predau împreună cursul,
    primul de acest gen.
  • 1:22 - 1:23
    Să fiu sincer,
  • 1:24 - 1:27
    nu așa mi-am imaginat că voi începe
    facultatea.
  • 1:27 - 1:29
    Am fost uimit încă din prima zi.
  • 1:29 - 1:32
    Am presupus că toți procurorii
    din încăpere vor fi albi.
  • 1:33 - 1:36
    Dar îmi amintesc cum,
    intrând în clasă în prima zi
  • 1:36 - 1:38
    și văzând trei procurori negri,
  • 1:38 - 1:39
    mi-am zis:
  • 1:39 - 1:44
    „Oau, să fii procuror negru... e ceva!”
  • 1:44 - 1:46
    (Râsete)
  • 1:48 - 1:50
    La sfârșitul primei zile,
  • 1:50 - 1:51
    eram convins.
  • 1:51 - 1:54
    Ba chiar, la câteva săptămâni
    de la eliberare,
  • 1:54 - 1:58
    am făcut ceva ce îmi jurasem
    că nu voi face.
  • 1:59 - 2:01
    M-am întors în închisoare.
  • 2:01 - 2:05
    Dar din fericire, de data asta
    doar ca student,
  • 2:05 - 2:08
    să mă alătur colegilor mei de clasă.
  • 2:08 - 2:09
    Și de data asta,
  • 2:10 - 2:13
    la sfârșitul orei am mers acasă.
  • 2:14 - 2:18
    La următorul curs am vorbit despre
    ce ne-a adus în acest punct al vieții
  • 2:18 - 2:20
    și în această sală de curs împreună.
  • 2:20 - 2:22
    Într-un final, am devenit
    suficient de relaxat
  • 2:22 - 2:26
    să dezvălui tuturor
    adevărul despre viața mea... de unde vin.
  • 2:26 - 2:31
    Le-am spus cum, împreună cu sora mea,
    am fost martorii suferinței mamei noastre,
  • 2:31 - 2:32
    fiind abuzată ani întregi
  • 2:33 - 2:35
    de tatăl nostru vitreg.
  • 2:35 - 2:39
    Ca să scăpăm, am ajuns să locuim
    într-un adăpost.
  • 2:40 - 2:45
    Le-am spus cum am jurat
    familiei mele că îi voi proteja,
  • 2:46 - 2:49
    le-am explicat cum la 13 ani
    nu mă simțeam ca un adolescent,
  • 2:49 - 2:52
    ci mai degrabă ca un soldat
    într-o misiune.
  • 2:52 - 2:54
    Și ca orice soldat,
  • 2:54 - 2:57
    purtam pe umeri o povară emoțională
  • 2:58 - 3:00
    și, urăsc să o spun,
  • 3:00 - 3:03
    un pistol la brâu.
  • 3:03 - 3:06
    La doar câteva zile
    după ce am împlinit 17 ani,
  • 3:06 - 3:08
    această misiune a eșuat.
  • 3:08 - 3:10
    Mergeam împreună cu sora mea la spălătorie
  • 3:10 - 3:13
    când un grup s-a oprit în fața noastră.
  • 3:13 - 3:15
    Două fete au atacat-o pe sora mea
    din senin.
  • 3:15 - 3:19
    Confuz încă de ce se întâmpla, am încercat
    să o trag deoparte pe una din fete,
  • 3:19 - 3:22
    și în același moment am simțit cum ceva
    mi-a străpuns fața.
  • 3:23 - 3:25
    Din cauza adrenalinei
  • 3:25 - 3:29
    nu am observat când un bărbat din grup
    a venit spre mine și m-a tăiat.
  • 3:29 - 3:32
    Când am simțit cum sângele cald
    mi se prelinge pe față,
  • 3:32 - 3:36
    și văzându-l cum își îndreaptă cuțitul
    din nou spre mine,
  • 3:36 - 3:41
    a trebuit să mă apăr, am scos pistolul
    de la brâu
  • 3:41 - 3:43
    și am apăsat pe trăgaci.
  • 3:46 - 3:49
    Din fericire, nu și-a pierdut viața
    în acea zi.
  • 3:51 - 3:55
    Mâinile îmi tremurau, inima-mi bătea tare,
    eram paralizat de frică.
  • 3:55 - 3:57
    Din acel moment,
  • 3:57 - 4:00
    am simțit un regret
    ce nu m-a părăsit niciodată.
  • 4:02 - 4:06
    Am aflat mai târziu că au atacat-o
    pe sora mea din greșeală,
  • 4:06 - 4:08
    crezând că era altcineva.
  • 4:08 - 4:10
    A fost îngrozitor,
  • 4:10 - 4:14
    și clar că nu eram antrenat sau calificat
  • 4:14 - 4:17
    să fiu soldatul care credeam
    că trebuie să fiu.
  • 4:18 - 4:20
    Dar în cartierul meu,
  • 4:20 - 4:24
    mă simțeam în siguranță
    doar când eram înarmat.
  • 4:24 - 4:27
    Acum, revenind la clasă,
    după ce m-au ascultat
  • 4:28 - 4:31
    procurorii puteau spune că nu am avut
    intenția să rănesc pe cineva.
  • 4:31 - 4:34
    Nu am vrut decât să ajungem
    în siguranță acasă.
  • 4:34 - 4:39
    Puteam să văd cum li se schimba
    expresia feței
  • 4:39 - 4:43
    la auzul poveștilor celorlați
    deținuți din sală.
  • 4:44 - 4:46
    Povești care ne-au prins
    pe mulți dintre noi
  • 4:46 - 4:48
    în acest cerc vicios al închisorii,
  • 4:48 - 4:52
    din care majoritatea nu au mai putut ieși.
  • 4:52 - 4:57
    Bineînțeles sunt și oameni
    care comit infracțiuni oribile.
  • 4:58 - 5:01
    Dar poveștile vieților acestor indivizi
  • 5:01 - 5:03
    înainte de a comite aceste acte,
  • 5:03 - 5:07
    sunt genul de povești pe care acești
    procurori nu le-au auzit niciodată.
  • 5:08 - 5:10
    Și când a venit rândul lor să vorbească,
    al procurorilor,
  • 5:10 - 5:12
    și eu am fost surprins.
  • 5:12 - 5:15
    Nu erau drone lipsite de emoții
    sau roboți
  • 5:15 - 5:18
    programați să trimită oameni la închisoare
  • 5:18 - 5:21
    Erau fii și fiice,
  • 5:21 - 5:23
    frați și surori.
  • 5:24 - 5:27
    Dar mai ales studenți foarte buni.
  • 5:27 - 5:30
    Erau ambițioși și motivați.
  • 5:30 - 5:35
    Și credeau că pot folosi puterea legii
    pentru a proteja oamenii.
  • 5:35 - 5:39
    Erau într-o misiune
    pe care o înțelegeam perfect.
  • 5:40 - 5:44
    Pe la mijlocul orei, Nick ,
    unul din studenții închiși,
  • 5:44 - 5:46
    și-a exprimat îngrijorarea
  • 5:46 - 5:49
    că procurorii evită intenționat
    prejudecățile rasiale
  • 5:49 - 5:51
    și discriminarea din sistemul
    nostru de justiție.
  • 5:51 - 5:53
    Acum, dacă ați fost vreodată
    la închisoare,
  • 5:53 - 5:56
    știți că nu putem vorbi
    despre reforma justiției
  • 5:56 - 5:58
    fără să vorbim despre rasă.
  • 5:59 - 6:01
    Așa că l-am susținut pe Nick în liniște
  • 6:01 - 6:03
    și eram curioși să auzim
    răspunsul procurorilor.
  • 6:03 - 6:05
    Nu îmi amintesc cine a vorbit primul,
  • 6:05 - 6:09
    dar când Chauncey Parker, procuror senior,
    l-a aprobat pe Nick
  • 6:09 - 6:13
    și a spus că este hotărât
    să pună capăt încarcerării în masă
  • 6:13 - 6:15
    a oamenilor de culoare,
  • 6:15 - 6:17
    l-am crezut.
  • 6:17 - 6:20
    Și am știut că ne îndreptam
    în direcția bună.
  • 6:20 - 6:23
    Am început să lucrăm ca o echipă,
  • 6:23 - 6:26
    să explorăm noi posibilități
  • 6:26 - 6:30
    să descoperim adevăruri
    despre sistemul nostru de justiție
  • 6:30 - 6:34
    și cum o adevărata schimbare
    se produce pentru noi.
  • 6:35 - 6:40
    În cazul meu, nu au fost programele
    obligatorii din închisoare.
  • 6:41 - 6:44
    Însă, ascultând sfaturile
    celor mai în vârstă,
  • 6:45 - 6:50
    oameni care au fost condamnați
    să își petreacă restul vieții închiși.
  • 6:51 - 6:55
    Acești oameni m-au ajutat
    să-mi schimb mentalitatea
  • 6:55 - 7:00
    și mi-au insuflat toate aspirațiile lor
  • 7:00 - 7:03
    în speranța că nu mă voi întoarce
    niciodată în închisoare,
  • 7:03 - 7:08
    și voi servi drept ambasadorul lor
    în libertate.
  • 7:08 - 7:13
    În timp ce vorbeam, am văzut
    cum unul din procurori s-a luminat
  • 7:13 - 7:15
    și a zis ceva ce eu credeam că era evident
  • 7:15 - 7:19
    și anume că m-am transformat
    în ciuda încarcerării
  • 7:20 - 7:22
    și nu datorită acesteia.
  • 7:22 - 7:25
    Era clar, acești procurori nu se gândeau
    la ce se întâmpla cu noi
  • 7:25 - 7:27
    după ce obțineau condamnarea.
  • 7:27 - 7:30
    Dar prin simplul act de a sta
    într-o sală de clasă,
  • 7:30 - 7:33
    acești avocați au început să vadă
    că a ne ține închiși
  • 7:33 - 7:36
    nu era nici în avantajul
    comunității noastre,
  • 7:36 - 7:38
    nici în al nostru.
  • 7:39 - 7:42
    La sfârșitul cursului, procurorii
    erau entuziasmați
  • 7:42 - 7:47
    să ne audă vorbind despre planurile
    noastre de viață după eliberare,
  • 7:47 - 7:50
    fără să realizeze cât de greu
    avea să ne fie de fapt.
  • 7:51 - 7:53
    Încă pot vedea șocul de pe fața
  • 7:53 - 7:55
    unui procuror asistent
    când și-a dat seama:
  • 7:55 - 7:59
    în ID-ul provizoriu care ni s-a dat
    odată cu libertatea
  • 7:59 - 8:02
    scrie că tocmai am ieșit din închisoare.
  • 8:03 - 8:06
    Nu își imaginase câte obstacole
    acest lucru ne va crea
  • 8:06 - 8:08
    la reintegrarea în societate.
  • 8:09 - 8:13
    Am văzut însă și empatia ei reală
    față de alegerea ce trebuia să o facem
  • 8:13 - 8:18
    între a merge acasă la un pat
    dintr-un adăpost
  • 8:18 - 8:22
    sau la canapeaua dintr-un apartament
    supraaglomerat al unei rude.
  • 8:24 - 8:26
    Ce am învățat la curs
  • 8:26 - 8:29
    s-a concretizat în recomandări
    ale politicilor publice.
  • 8:30 - 8:32
    Am prezentat propunerile noastre
  • 8:32 - 8:35
    comisarului Departamentului de Corecție
  • 8:35 - 8:37
    și procurorului din Manhattan,
  • 8:37 - 8:41
    la absolvire, într-un amfiteatru
    aglomerat din Columbia.
  • 8:42 - 8:44
    Ca o echipă,
  • 8:44 - 8:46
    nu îmi puteam imagina
    un fel mai memorabil
  • 8:46 - 8:49
    de a încheia cele opt săptămâni împreună.
  • 8:49 - 8:51
    După doar zece luni de la ieșirea
    din închisoare
  • 8:51 - 8:55
    m-am găsit din nou
    într-o încăpere ciudată,
  • 8:55 - 8:59
    invitat de comisarul NYPD-ului
    pentru a împărtăși perspectiva mea
  • 8:59 - 9:02
    la un summit polițienesc.
  • 9:02 - 9:04
    În timp ce vorbeam,
  • 9:04 - 9:07
    am văzut o față familiară în public.
  • 9:07 - 9:11
    Era procurorul care s-a ocupat
    de cazul meu.
  • 9:13 - 9:15
    Văzându-l,
  • 9:16 - 9:19
    m-am gândit la zilele mele
    în sala de judecată
  • 9:20 - 9:22
    acum șapte ani,
  • 9:22 - 9:27
    ascultându-l cum propune
    o condamnare lungă la închisoare,
  • 9:27 - 9:30
    ca și cum viața mea nu avea
    nicio valoare,
  • 9:30 - 9:32
    fără potențial.
  • 9:33 - 9:35
    Dar de data asta,
  • 9:35 - 9:37
    împrejurările erau diferite.
  • 9:37 - 9:39
    Mi-am înlăturat gândurile
  • 9:39 - 9:41
    și m-am dus să îi strâng mâna.
  • 9:42 - 9:45
    Părea fericit să mă vadă.
  • 9:45 - 9:48
    Surprins, dar fericit.
  • 9:50 - 9:53
    A recunoscut cât era de mândru
    să fie în aceea cameră cu mine,
  • 9:53 - 9:55
    și am început să vorbim
    despre o colaborare
  • 9:55 - 9:58
    pentru a îmbunătăți situația comunității.
  • 9:58 - 10:00
    Astăzi,
  • 10:00 - 10:02
    port cu mine toate aceste experiențe,
  • 10:02 - 10:05
    în timp ce dezvolt Consiliul tinerilor
    ambasadori ai justiției
  • 10:05 - 10:07
    la Universitatea Columbia,
  • 10:07 - 10:10
    aducând tineri newyorkezi,
    unii care au petrecut deja timp închiși
  • 10:10 - 10:12
    și alții care încă sunt la liceu,
  • 10:12 - 10:14
    împreună cu oficiali ai orașului.
  • 10:14 - 10:16
    În această clasă,
  • 10:16 - 10:18
    toată lumea va căuta idei
  • 10:18 - 10:21
    pentru a îmbunătăți viețile
    celor mai vulnerabili tineri,
  • 10:21 - 10:26
    înainte de a ajunge să fie judecați
    de sistemul de justiție penală.
  • 10:26 - 10:30
    Și asta se poate, dacă ne facem treaba.
  • 10:30 - 10:35
    Societatea și sistemul juridic
    ne-au convins
  • 10:35 - 10:37
    că putem să ne închidem problemele
  • 10:37 - 10:39
    și că putem evita provocările sociale
    prin condamnări.
  • 10:40 - 10:41
    Dar asta nu e adevărat.
  • 10:42 - 10:44
    Imaginați-vă pentru o secundă
  • 10:44 - 10:47
    un viitor în care nimeni nu poate deveni
  • 10:47 - 10:48
    procuror,
  • 10:48 - 10:50
    judecător,
  • 10:50 - 10:52
    polițist
  • 10:52 - 10:54
    sau chiar ofițer de probațiune
  • 10:54 - 10:56
    fără să stea mai întâi într-o clasă
  • 10:56 - 10:58
    pentru a învăța și a se conecta
  • 10:58 - 11:01
    cu oamenii ale căror vieți
    vor fi în mâinile lor.
  • 11:02 - 11:05
    Îmi fac partea de a promova
    puterea conversației
  • 11:05 - 11:07
    și nevoia de colaborare.
  • 11:08 - 11:11
    Prin educație vom ajunge la un adevăr
  • 11:11 - 11:14
    care este inclusiv și ne unește pe toți
  • 11:14 - 11:16
    în căutarea dreptății.
  • 11:17 - 11:24
    Pentru mine, o conversație inedită
    și o sală de clasă diferită
  • 11:24 - 11:27
    mi-au arătat cum atât mentalitatea mea,
  • 11:27 - 11:29
    cât și sistemul nostru judiciar
  • 11:29 - 11:31
    pot fi transformate.
  • 11:32 - 11:37
    Se spune că adevărul ne va elibera.
  • 11:38 - 11:40
    Dar eu cred
  • 11:40 - 11:42
    că este educația
  • 11:43 - 11:45
    și comunicarea.
  • 11:45 - 11:46
    Vă mulțumesc!
  • 11:46 - 11:50
    (Aplauze)
タイトル:
Ce pot învăța procurorii și deținuții unii de la alții
話者:
Jarrell Daniels
概説:

Cu câteva săptămâni înainte să fie eliberat, Jarrell Daniels a urmat un curs în care deținuții învățau alături de procurori. Prin simplul fapt de a sta împreună și discuta, au descoperit adevăruri surprinzătoare despre sistemul juridic și idei despre cum are loc cu adevărat schimbarea. În prezent profesor și activist, Daniels reflectă asupra modului în care educația colaborativă poate schimba sistemul juridic și poate găsi soluții la problemele sociale.

more » « less
Video Language:
English
Team:
TED
プロジェクト:
TEDTalks
Duration:
12:04

Romanian subtitles

改訂