24 de ore pe Pământ - într-o singură imagine

„Dacă ne oprim și privim lumea printr-o fereastră a timpului, natura ni se dezvăluie prin moduri unice”, declară fotograful Stephen Wilkes. Folosind o modalitate tehnică fotografică specială care arată cum o scenă se schimbă de la zi la noapte într-o singură imagine, Wilkes dezvăluie complexitatea frumoasă a Pamântului și impactul schimbării climatice --de la întreruperea migrării păsărilor flamingo în Africa, până la amenințarea topirii gheții - cu o forță nemaivăzută.

Dacă ne oprim și privim lumea
printr-o fereastră a timpului,

natura ni se dezvăluie prin moduri unice.

În ultimul deceniu,

am studiat specii și habitate aflate
pe cale de dispariție în întreaga lume,

folosind o tehnică fotografică
ce capturează trecerea timpului,

de la zi la noapte,

într-o singură poză.

Pe parcursul unei singure zile,

am observat momentele trecătoare
dintre faună și habitatul natural,

pe măsură ce timpul se schimbă.

În timpul unei secete de cinci săptămâni
în Serengeti,

am descoperit o gură de adăpare,
și, timp de 26 de ore, am urmărit

cum o faună diversă și competitivă

împărțea calm cea mai prețioasă resursă
de pe planetă:

apa.

Am fotografiat marea migrare a păsărilor
flamingo pe lacul Bogoria din Kenia,

Acest lucru se întâmplă de obicei
în timpul sezonului uscat,

dar schimbarea climei a creat furtuni
în timpul serii,

iar dealurile normal uscate
au devenit verzi

și s-au format cursuri de apă dulce unde
păsările flamingo se scaldă bucuroase.

Planeta se schimbă în fața ochilor noștri.

Dar ca să asistăm la această schimbare

înseamnă să observăm și relațiile
remarcabile din toată natura,

să-i vedem frumusețea infinită,

să învățăm că e mult mai mare ca noi,

și de ce merită să luptăm pentru ea.

În 2019, calota glaciară din Groenlanda
a înregistrat cea mai mare topire

din istorie:

200 de miliarde de tone de gheață
s-au lichefiat în ocean.

Când calota glaciară se topește,

aisbergurile eliberează sedimente
și particule în apa de mare,

inițiând lanțul trofic în oceane.

Planctonul se hrănește cu sediment,

krillul mănâncă planctonul,

iar balenele cu cocoașă
se hrănesc cu krill.

Această fotografie e rezultatul
observării, timp de 36 de ore,

a felului cum se hrănesc balenele.

Presupunem că ridicarea nivelului mării

reprezintă pericolul topirii glaciare,

ceea ce va avea un impact asupra coastelor

și a populației în întreaga lume.

Dar în această imagine,

observăm că cea mai mare amenințare
care provine din topirea gheții,

este că oceanul nu se poate hrăni singur.

Fără gheață,

lanțul trofic din ocean se poate rupe.

Această fotografie
m-a trezit la realitate.

Sper să facă același lucru și pentru voi,

dacă sunteți dispuși
să priviți cu atenție.