Sunt imigrant din Venezuela,
și trăiesc în SUA de șase ani.
Dacă mă întrebați
despre viața mea ca expatriat,
v-aș spune că am avut noroc.
Dar n-a fost ușor.
Crescând, nu m-am gândit niciodată
că îmi voi părăsi locurile natale.
Am participat
la primul protest studențesc în 2007,
când președintele a închis
una din cele mai importante rețele media.
Îmi luam diploma în comunicare,
când am realizat că libertatea cuvântului
nu vine de la sine.
Știam că lucrurile se înrăutățesc,
dar nu anticipasem ce urma să vină:
o criză economică,
distrugerea infrastructurii,
întreruperi masive de curent electric,
declinul sistemului public de sănătate
și lipsa medicamentelor,
epidemii și foamete.
M-am mutat în Canada cu soțul meu în 2013,
și ne-am gândit mereu că vom reveni
acasă când va trece criza.
Dar nu s-a întâmplat niciodată.
Aproape toți prietenii mei
din copilărie au părăsit țara,
dar părinții mei sunt încă acolo.
Au fost momente când o sunam pe mama
și puteam auzi oamenii strigând
și plângând în fundal
în timp ce bombele lacrimogene
explodau pe străzi.
Iar mama, ca și când n-aș fi auzit,
îmi tot spunea:
(Vorbește în spaniolă)
„Suntem bine, nu-ți face griji.”
Dar sigur că îmi făceam griji.
Sunt părinții mei, iar eu sunt
la 6.500 de kilometri distanță.
Astăzi sunt doar unul dintre cei
peste patru milioane de venezueleni
care și-au părăsit țara natală.
Mulți dintre prietenii mei
sunt imigranți venezueleni,
și în ultimii câțiva ani,
am început să vorbim
despre cum putem face diferența
când trăim atât de departe.
Așa a luat naștere în 2019
Cod pentru Venezuela.
A început ca un proiect,
fiindcă suntem experți în tehnologie,
și ne-am gândit să ne folosim
abilitățile tehnice
ca să creăm soluții
pentru oamenii de acolo.
Dar mai întâi trebuia să găsim experți
care trăiesc chiar în Venezuela
pentru a ne ghida.
Am văzut multe alte proiecte similare
care au adus cu viclenie, cu ambiție,
soluții tehnologice incredibile
care teoretic păreau minunate,
dar în final au eșuat
exact în țările în care
ar fi trebuit să ajute.
Mulți dintre noi trăim în străinătate
de mai mulți ani,
și suntem detașați de problemele zilnice
cu care se confruntă oamenii în Venezuela.
Așa că ne-am îndreptat
spre experții care trăiesc în țară.
De exemplu, Julio Castro,
un doctor și unul dintre liderii
organizației Medici pentru Sănătate.
Când guvernul a oprit publicarea datelor
despre îngrijirea sănătății în 2015,
dr. Julio a început să colecteze
el însuși informații,
folosind un sistem informal dar coordonat
de comunicare prin telefonul mobil.
Au identificat personalul disponibil,
produse medicale, date despre mortalitate,
focarele de infecție;
le-au adunat într-un raport;
apoi le-au distribuit pe Twitter.
El a devenit expertul nostru
în sănătate din Venezuela.
Luis Carlos Diaz,
un jurnalist recunoscut
care raportează acte de cenzură
și violare a drepturilor omului
suferite de poporul venezuelean,
ne ajută să înțelegem
ce se întâmplă acolo,
întrucât știrile
sunt controlate de guvern.
Acești oameni sunt eroii noștri locali.
Cu sfaturile lor pertinente
am pus la punct o serie de provocări
pentru participanții la hackathon.
În primul nostru hackathon
am avut 300 de participanți
din șapte țări
care au depus 16 proiecte diferite.
Am luat proiectele
cu cel mai mare potențial
și am continuat să lucrăm la ele
după eveniment.
Astăzi vă voi împărtăși
două dintre cele mai de succes proiecte
pentru a vă face o imagine
asupra impactului pe care îl avem.
Ele se numesc MediTweet
și Blackout Tracker.
MediTweet este un program Twitter
care-i ajută pe venezueleni să găsească
medicamentele de care au nevoie.
Chiar acum, în Venezuela,
dacă te îmbolnăvești și mergi la spital,
există riscul să nu aibă medicamentele
necesare pentru a fi tratat.
Situația este așa de rea
încât pacienții primesc adesea
o „listă de cumpărături” de la doctor
în loc de rețetă.
Eu simțit asta pe pielea mea.
Mama a fost diagnosticată
cu cancer în 2015.
Avea nevoie de puncție lombară
pentru diagnosticul final
și pentru planul de tratament.
Dar acul pentru această procedură
nu era disponibil.
Pe vremea aceea eram în Venezuela
și o vedeam pe mama
simțindu-se tot mai rău cu fiecare zi.
După ce am căutat peste tot,
am găsit acul pe o pagină web
care e un fel de eBay al Americii Latine.
M-am întâlnit cu vânzătorul
într-o brutărie apropiată
ca și când aș fi cumpărat ceva
pe piața neagră.
Mama s-a dus cu acul la doctor
și acesta i-a făcut procedura.
Fără asta, ar fi putut să moară.
Dar nu sunt doar materialele sanitare,
ci și medicamentele.
Când a fost diagnosticată,
i-am cumpărat tratamentul
dintr-o farmacie de stat,
și era aproape gratuit.
Dar după aceea farmacia de stat
n-a mai avut stocuri
și noi mai aveam în față
încă șase luni de tratament.
Încă șase luni de tratament.
Am cumpărat unele medicamente
online și pe restul din Mexic.
Acum este în al treilea an de remisie
și de fiecare dată când o sun,
îmi spune: „Sunt bine, nu-ți face griji.”
Dar nu oricine își permite
să plece din țară,
iar mulți nu sunt destul de sănătoși
pentru a călători.
De aceea oamenii apelează la Twitter
pentru a cumpăra și a vinde medicamente
cu hashtagul #ServicioPublico,
care înseamnă „serviciu public”.
Programul nostru scanează aplicația
pentru hashtagul #ServicioPublico
și conectează utilizatorii care caută
anumite medicamente
cu cei care vând ce le-a mai rămas
din tratamentul propriu.
De asemenea, centralizăm
acei utilizatori Twitter
și utilizăm sistemul de vizualizare.
Asta le oferă organizațiilor
ca Medici pentru Sănătate
posibilitatea să vadă
unde s-au terminat stocurile.
Putem de asemenea să aplicăm un algoritm
pentru a detecta focarele de boli.
Dacă primesc ajutor umanitar,
asta îi ajută să ia decizii mai bune
privind distribuția materialelor.
Al doilea proiect al nostru
se numește Blackout Tracker.
Venezuela traversează acum
o criză de electricitate.
Anul trecut, Venezuela a fost martora
a ceea ce unii oameni pot considera
cea mai mare deficiență energetică
din istoria Venezuelei.
Timp de două lungi zile
n-am putut comunica cu părinții mei.
În unele orașe
se întrerupea curentul în fiecare zi.
Dar asta se putea afla
doar prin rețelele sociale.
Guvernul nu raporta în presă
întreruperile de curent.
Când se întrerupea curentul,
mulți venezueleni puneau pe Tweeter
locația cu hashtagul #SinLuz,
care înseamnă „fără electricitate”,
înainte ca bateria telefonului
să se descarce,
astfel încât oamenii din toată țara
să știe ce se întâmplă.
Ca și MediTweet,
Blackout Tracker scanează Tweeterul
pentru hashtagul #SinLuz
pentru a crea o hartă
cu locațiile raportate de utilizatori.
Puteți vedea cu ușurință
unde sunt astăzi
întreruperi de electricitate
și câte întreruperi au fost
de-a lungul timpului.
Oamenii vor să știe ce se întâmplă,
iar acesta e răspunsul nostru.
Dar este și o modalitate
de a trage la răspundere guvernul.
Este ușor pentru ei
să nege că există probleme
și să găsească scuze,
fiindcă nu există date oficiale.
Blackout Tracker ne arată
cât de gravă este de fapt problema.
Poate că unii oameni din Sillicon Valley
se uită la aceste proiecte
și spun că nu sunt inovații majore.
Dar asta este ideea.
Aceste proiecte nu sunt foarte avansate,
dar de ele au nevoie oamenii
din Venezuela,
și au un impact uriaș.
Dincolo de aceste proiecte,
poate cea mai mare realizare
este mișcarea creată,
una în care oameni
din întreaga lume vin împreună
și își unesc abilitățile profesionale
să creeze soluții pentru venezueleni.
Și fiindcă lucrăm împreună cu localnicii,
creăm soluții de care oamenii au nevoie.
Ceea ce este minunat
e că ne folosim abilitățile profesionale,
deci e ceva ușor și natural.
Nu e atât de greu pentru noi
să facem o diferență.
Dacă cineva din San Francisco
ar angaja profesioniști
pentru a crea soluții
ca MediTweet sau Blackout Tracker,
ar costa o mică avere.
Prin donarea serviciilor noastre,
noi avem un impact mai mare
decât dacă am dona pur și simplu bani.
Și voi puteți face același lucru,
nu neapărat în Venezuela,
ci în propria voastră comunitate.
Într-o lume mai conectată ca oricând,
încă mai vedem comunități
specializate ce trăiesc izolate.
Sunt atâtea metode minunate de a ajuta,
dar cred că vă puteți folosi
abilitățile profesionale
pentru a conecta diferite comunități
și a crea soluții eficiente
prin intermediul acestor relații.
Oricine are cunoștințe
și abilități profesionale
are puterea și forța
de a aduce speranță într-o comunitate.
Pentru noi, la Cod pentru Venezuela,
acesta este doar începutul.
Vă mulțumesc!
(Aplauze)