-
Bună, sunt Susan Song,
-
Director al Departamentului de Psihiatrie
a Copilului, Adolescentului și Familiei
-
a Universității George Washington,
-
și Consilier de Protecție Umanitară
-
pentru supraviețuitorii deplasării
forțate, global sau local.
-
Există o creștere fără precedent
-
în numărul oamenilor
strămutați în întreaga lume,
-
inclusiv refugiați, solicitanți de azil,
emigranți fără acte
-
și minori neînsoțiți.
-
În întreaga lume,
mai bine de 65 de milioane de oameni
-
sunt strămutați din cauza războiului,
a conflictelor armate sau persecuției.
-
La începutul lui 2018, aproape
31 de milioane de copii din întreaga lume
-
au fost strămutați din cauza
violenței și a conflictelor.
-
Dacă aceste tipare continuă,
-
1% din oameni va deveni
refugiat în viitorul apropiat.
-
Din păcate, majoritatea refugiaților și
a supraviețuitorilor dislocărilor forțate
-
nu vor primi îngrijiri necesare
de sănătate mintală,
-
datorită lipsei serviciilor,
lipsei accesului la îngrijire calificată,
-
și stigmatizării împotriva
tulburărilor mentale.
-
Refugiații sunt cei care
și-au părăsit țara de origine
-
datorită temerii de persecuție
-
daorită rasei, religiei,
naționalității, opiniei politice
-
sau apartenenței la
un anume grup social.
-
În timp ce refugiații cer
protecție în străinătate
-
și li se dă permisiunea
să intre în SUA,
-
cei care cer azil se tem
și de persecuții.
-
Dar solicită protecție
aflându-se în SUA.
-
Refugiații și persoanele
afectate de conflicte
-
reprezintă 15-30% din
PTSD și depresii,
-
comparativ cu 3,5% PTSD
în rândul non-refugiaților.
-
Cei mai puternici indicatori
de sănătate mintală precară
-
sunt expunerea la tortură și
cumulul evenimentor traumatice.
-
Dar tortura, separarea de familie,
stresul obținerii azilului,
-
izolarea și dezavantajele
țării gazdă
-
agravează sănătatea mintală.
-
Mediul post-migrație,
în special detenția prelungită,
-
statusul nesigur de emigrant,
-
accesul limitat la servicii
și la muncă și educație
-
pot agrava sănătatea mintală.
-
Acestea nu reprezintă întregul
spectru al problemelor emoționale
-
cu care se confruntă
majoritatea azilanților,
-
inclusiv suferință accentuată,
traume complexe,
-
disperare, izolare,
furie și lipsa încrederii.
-
Mulți au reacții normale
-
la experiențe complet anormale.
-
Cu timpul, majoritatea refugiaților
nu mai prezintă simptome.
-
Un număr restrâns prezintă
un tipar de recuperare treptată
-
iar o mică minoritate
rămâne cronică.
-
Așa că, trebuie să facem distincția
între forme de distres situaționale
-
și tulburări mintale clare
ale refugiaților.
-
Facem asta concentrându-ne pe
interacțiunea dinamică a expunerii
-
la evenimentele traumatice anterioare,
-
factorii de stres zilnic
-
și sistemele psiho-sociale de bază
în care sunt încorporate.
-
Psihiatrii pot ajuta acești oameni
-
prin muncă clinică competentă
din punct de vedere cultural
-
cu refugiații și cei care solicită azil.
-
La nivel politic, prin evaluări
privind azilul
-
iar la nivel legal,
prin promovarea echității accesului,
-
susținerii serviciilor pentru refugiați
și cei strămutați forțat,
-
și prin parteneriat cu
membrii comunității inter-disciplinare
-
cum ar fi avocații,
educatorii și factori de decizie
-
pentru a oferi un sistem sigur
pe care să se poată baza
-
refugiații și supraviețuitorii
celor strămutați.
Amplifying Voices
