Ce au în comun toate limbile?

Lecția integrală aici: https://ed.ted.com/lessons/what-do-all-languages-have-in-common-cameron-morin

Limbile sunt infinit de variate. Cu toții ne putem gândi la nenumărate propoziții în limba nativă, și suntem capabili de acest lucru încă de la vârste fragede - aproape imediat după ce începem să comunicăm verbal. Cum este posibil acest lucru? La începutul anilor '50, Noam Chomsky a propus o teorie - cheia acestei versatilități este gramatica. Cameron Morin detaliază teoria gramaticii universale a lui Chomsky.

Lecție de Cameron Morin, în regia lui Eoin Duffy.

Limbile sunt infinit de variate.

Fiecare dintre noi poate să găsească
un număr infinit de propoziții

în limba noastră nativă,

și suntem capabili de lucrul acesta
de la o vârstă fragedă,

aproape imediat după ce începem
să comunicăm verbal.

Cum este posibil acest lucru?

La începutul anilor '50,
Noam Chomsky a propus o teorie

bazată pe observația că elementul-cheie
al acestei versatilități este gramatica:

structura gramaticală familiară
a unei propoziții necunoscute

ne ghidează spre înțelesul său.

El a sugerat că există reguli gramaticale

care se aplică tuturor limbilor,
și că acestea sunt înnăscute:

creierul uman este făcut să proceseze
limba în relație cu aceste reguli.

El a denumit această capacitate
„gramatica universală”,

și a lansat o serie de întrebări
care au schimbat atât lingvistica,

cât și domeniul științelor cognitive
ani mulți după aceea.

Chomsky și alți cercetători
au început să investigheze

cele două mari componente
ale gramaticii universale:

mai întâi, dacă există, de fapt,
reguli gramaticale

care sunt universale pentru toate limbile,

și apoi, dacă aceste reguli
sunt deja prezente în creierul uman.

În încercarea de a stabili
regulile gramaticale universale,

Chomsky a dezvoltat un instrument analitic
cunoscut drept „sintaxa generativă”,

care reprezintă ordinea cuvintelor
din propoziție într-un arbore sintactic

care arată ce structuri sunt posibile.

Pe baza acestui copac,
am putea sugera o regulă gramaticală

conform căreia adverbele trebuie să apară
în grupuri verbale.

Dar, cu mai multe date, devine rapid clar

că adverbele pot apărea
și în afara grupurilor verbale.

Acest exemplu simplificat
ilustrează o problemă majoră:

este nevoie de foarte multe date
din fiecare limbă

pentru a stabili regulile acelei limbi,

înainte de a începe să determinăm

care sunt regulile comune
ale tuturor limbilor.

Atunci când Chomsky
a propus gramatica universală,

multe limbi nu aveau
suficiente eșantioane înregistrate

pentru a fi analizate
utilizând sintaxa generativă.

Chiar și cu multe date,

construirea structurii unei limbi
este un proces foarte complex.

După 50 de ani de analize,
încă nu am înțeles complet limba engleză.

Pe măsură ce datele lingvistice
erau adunate și analizate,

a devenit clar
faptul că limbile lumii diferă enorm,

sfidând teoria că ar exista
reguli gramaticale universale.

În anii '80, Chomsky și-a revizuit teoria

într-o încercare de a include
această variație.

Potrivit noii sale ipoteze
a principiilor și parametrilor,

toate limbile aveau
anumite principii gramaticale comune,

dar puteau varia în parametri
sau în aplicarea acestor principii.

De exemplu, un principiu este:
„orice propoziție trebuie să aibă subiect”

dar parametrul care decide
dacă subiectul este explicit sau nu

poate varia în funcție de limbă.

Ipoteza principiilor și parametrilor

nu a răspuns încă la întrebarea:
„Care principii sunt universale?”.

La începutul anilor 2000, Chomsky sugera
că există doar un singur principiu comun,

numit recursivitate, care însemna
că structurile pot fi concentrice.

Spre exemplu, acest enunț,

care conține o propoziție
într-o propoziție într-o propoziție.

Sau acesta, care conține un grup nominal
într-un grup nominal

într-un grup nominal.

Recursivitatea a fost un candidat bun
pentru regula universală,

pentru că poate avea multe forme.

Totuși, în 2005, lingviștii au publicat
informații noi

despre o limbă amazoniană numită Piraha,

care nu pare să aibă structuri recursive.

Așadar, cum rămâne cu cealaltă parte
a teoriei lui Chomsky,

aceea că facultățile lingvistice
sunt înnăscute?

Când a propus pentru prima oară
gramatica universală,

ideea că ar exista un aspect genetic
predeterminat al învățării limbii

a avut un impact profund și revoluționar.

A schimbat paradigma dominantă,
numită behaviorism.

Aceasta susținea că toate comportamentele
umane și animale, inclusiv limba,

erau învățate din exteriorul creierului,

care era inițial lipsit de conținut.

Astăzi, oamenii de știință sunt de acord
că behaviorismul era greșit,

și că există un cod genetic prestabilit

pentru învățarea limbii.

Mulți cred că aceeași biologie
responsabilă pentru limbă

este, de asemenea, responsabilă
pentru alte aspecte cognitive.

Așadar, ei resping ideea lui Chomsky

că ar exista o facultate mintală separată
doar pentru limbă în creierul uman.

Teoria gramaticii universale a motivat
cercetarea și studierea

multor limbi care nu fuseseră studiate
până atunci.

De asemenea, ea a cauzat ca o veche idee
să fie reevaluată și eventual respinsă

pentru a face loc noilor cunoștințe
despre creierul uman.