Cum afectează schimbările climatice sănătatea mintală

„Cu toate că s-au spus atâtea despre schimbările climatice, nu am vorbit nici pe departe suficient despre impactul psihologic al traiului într-o lume în încălzire”, spune scriitoarea Britt Wray. În acest discurs, ea explorează modul în care schimbările climatice ne amenință bunăstarea mintală, socială și spirituală, și ne oferă o idee de început cu privire la ce putem face în privința asta.

Deși atât de multe s-au spus
despre schimbările climatice,

nu am auzit nici pe departe suficient
despre impactul psihologic

al trăirii într-o lume în încălzire.

Dacă ați auzit despre cercetarea climatică

pe care oamenii de știință ca mine
o includ în cărți și documentare,

probabil că ați simțit fiori de teamă,
fatalism sau neputință.

Dacă un dezastru natural v-a afectat,

aceste sentimente sunt și mai profunde,

ducând la șoc, traumă,

relații deficitare, abuz de substanțe

și pierderea controlului
și identității personale.

Măsuri politice și tehnologice vitale
sunt luate pentru a modera haosul climatic

dar eu sunt aici
pentru a evoca sentimentul

pentru care trebuie ca acțiunile
și politicile noastre

să reflecte o înțelegere a modului
în care schimbările

ne amenință bunăstarea mintală,
socială și spirituală.

Anxietatea, suferința și depresia
cercetătorilor și activiștilor de mediu

au fost raportate de ani de zile.

Există trenduri vizibile
după fenomene extreme

precum uraganele Sandy sau Katrina,

cauzând intensificarea sindromului
post-traumatic și tentativele de suicid.

Există date despre sănătatea mintală
a comunităților nordice,

unde încălzirea e mai rapidă,

precum inuiții din Labrador,

care se confruntă cu un stres emoțional
acut văzând cum gheața,

o mare parte din identitatea lor,

se topește sub ochii lor.

De parcă nu ar fi de ajuns,

Asociația Americană de Psihologie

spune că răspunsurile psihologice
la schimbările climatice

precum evitarea conflictelor, neajutorarea
și resemnarea, cresc constant.

Asta înseamnă că mintea noastră
conștientă și inconștientă

ne împiedică

să identificăm adevăratele cauze
ale problemei,

să lucrăm la soluții și să ne protejăm
atitudinea rezilientă,

dar avem nevoie de toate aceste lucruri
pentru a înfrunta ce am făcut.

Recent, am studiat un fenomen

care este doar un exemplu
de suferință emoțională

întâlnit acum.

Și vine sub forma unei întrebări

la care mulți oameni din generația mea
se străduiesc să răspundă.

Aceasta fiind:

Oare e bine să am un copil
în era schimbării climatice?

Până la urmă, orice copil de azi

va trebui să trăiască într-o lume
unde uraganele, apele și focul -

ceea ce numim dezastre naturale -

vor fi devenit o normalitate.

Cei mai calzi 20 de ani din istorie
au fost în ultimii 22 de ani.

Națiunile Unite se așteaptă
ca două treimi din populația globală

s-ar putea confrunta
cu lipsa de apă în următorii șase ani.

Banca Mondială prezice că până în 2050,

vor fi 140 de milioane de refugiați
din cauza climei

în Africa subsahariană,
America Latină și sudul Asiei.

Alte estimări plasează numărul lor
la peste un miliard.

Migrațiile mari și lipsa resurselor

cresc riscul de violențe,
războaie și instabilitate politică.

UN tocmai a raportat că sunt peste
un milion de specii pe cale de dispariție,

multe dispărând în câteva decenii,

și că emisiile noastre cresc constant,
chiar și după Acordul de la Paris.

În ultimul an și jumătate,

am condus ateliere și interviuri

cu sute de oameni

despre parenting în criza climatică.

Și vă pot spune

că oamenii care sunt îngrijorați
să aibă un copil din cauza climei

nu sunt motivați
de orgoliul renunțării ascetice.

Sunt epuizați mental.

Există chiar o mișcare numită BirthStrike,

ai cărei membri au declarat
că nu vor avea copii

din cauza crizei ecologice

și a inacțiunii guvernelor de a se opune
acestei amenințări.

Și da, alte generații au avut de-a face
cu pericole apocaliptice,

dar nu înseamnă că nu trebuie
să luăm în serios amenințarea de acum.

Unii simt că e mai bine să adopte copii,

sau că nu e etic să ai mai mult de unul,

în special trei, patru sau mai mulți,

deoarece copiii cresc emisiile
de gaze cu efect de seră.

Acum, este un lucru trist

când oamenii care vor copii
sacrifică acest drept

pentru că, într-un fel, li s-a spus
că alegerile lor de viață sunt de vină,

când de fapt vina este mai comună,

dar hai să despicăm firul în patru aici.

Un studiu adesea citat arată că, în medie,

a avea cu un copil mai puțin
într-o națiune industrială

poate economisi până la 59 de tone
de CO2 pe an.

În comparație,

a trăi fără o mașină
economisește aproape 2,5 tone,

a evita un zbor transatlantic,
doar unul singur,

economisește în jur de 1,5 tone,

iar a avea o dietă bazată pe plante
poate economisi o tonă pe an.

Și gândiți-vă că un copil din Bangladesh

adaugă doar 56 de tone
de carbon familiei sale

de-a lungul vieții,

pe când un copil american
adaugă 9.441 de tone.

Și de asta unii spun

că părinții din țările
cu amprente mari de carbon

ar trebui să se gândească mai bine
câți copii să aibă.

Dar decizia de a face un copil
și încrederea în viitor

sunt foarte personale

și legate de norme sociale și culturale,

credințe religioase, statusul economic,
nivelul de educație și altele.

Pentru unii, dezbaterea despre copii
în criza climatică

poate părea venită dintr-o altă lume.

Mulți înfruntă amenințări mai urgente,

ca de exemplu: cum să pună
mâncare pe masă

când mama este singură cu trei slujbe,

sau sunt infectați cu HIV,
sau migrează cu o caravană.

Din păcate, totuși, schimbarea climatică
este foarte interdimensională.

Ea multiplică problemele deja existente
ale comunităților marginalizate.

Un cercetător politic mi-a spus
că un indicator primar

al impactului psihologic
al schimbării climatice

este creșterea numărului
de femei informate

care decid să nu aibă copii.

Interesant.

Sună familiar pentru voi, psihologic?

Sunteți, poate, o persoană cu stres
pre-traumatic cauzat de climă?

Un psihiatru climatic a venit cu ideea,

și, apropo, asta e o profesie acum,
psihiatri pentru suferințe climatice.

Ei au de lucru într-o vreme
când unii elevi de liceu

nu vor să mai dea la facultate,

pentru că nu pot vedea
un viitor stabil pentru ei.

Și asta mă aduce la ideea principală.

Frica în creștere de a avea copii
în criza climatică

este un indicator urgent
de cât de stresați sunt oamenii.

Acum, elevii din lumea întreagă
cer o schimbare

într-un strigăt acut de disperare.

Faptul că vedem cum contribuim
la această problemă

care ne pune în pericol

e de-a dreptul copleșitor.

Schimbările climatice
sunt atotcuprinzătoare

și sunt multe căi prin care
ne afectează negativ moralul.

Mulți activiști vor spune

că cel mai bun antidot
al durerii este activismul.

Unii psihologi vor spune că răspunsul
se găsește în terapie.

Alții cred că soluția este să te imaginezi
pe patul de moarte,

reflectând la ce a însemnat
cel mai mult în viața ta,

pentru a vedea ce trebuie
să faci mai mult acum

cu timpul pe care îl mai ai.

Avem nevoie de aceste idei, și de altele,

pentru a avea grijă de noi înșine,

când mediul înconjurător
devine tot mai punitiv.

Indiferent dacă avem copii sau nu,

trebuie să fim sinceri
cu privire la ce se întâmplă,

și ce ne datorăm unul altuia.

Nu putem trata

impactul psihologic
al schimbării climatice

ca pe un efect secundar,

pentru că celelalte probleme din știință,
tehnologie, politică și economie

par mai dure, pe când aceasta
pare mai sensibilă.

Sănătatea mintală trebuie
să fie parte importantă

a oricărei strategii de supraviețuire,

necesitând fonduri
și o etică de egalitate și grijă,

precum și informare extinsă.

Chiar dacă ai avea cel mai evitant stil
de a-ți exprima emoțiile,

nu ne putem ascunde după niciun colț
al lumii de problema aceasta.

Vă mulțumesc!

(Aplauze)