Romanian subtítulos

← Persoana I vs. persoana a II-a vs. persoana a III-a - Rebekah Bergman

Obtener código incrustado.
27 idiomas

Mostrar Revisión7 creada 07/19/2020 por Bianca-Ioanidia Mirea.

  1. „Sunt un om invizibil.”
  2. „Doamna Dalloway a spus
    că va cumpăra ea florile.”

  3. „Urmează să citiți noul roman
    al lui Italo Calvino.”

  4. Aceste trei replici de deschidere
    din romanul lui Ralph Ellison,

  5. „Omul invizibil”,
  6. al Virginiei Woolf, „Doamna Dalloway”,
  7. și al lui Italo Calvino,
    „Dacă într-o noapte de iarnă un călător”,
  8. stabilesc un punct de vedere diferit.
  9. Cine spune povestea,
    și din ce perspectivă,
  10. sunt câteva dintre cele mai importante
    alegeri pe care le face un autor.
  11. Privită dintr-un alt unghi,
    o poveste poate fi radical diferită.
  12. De exemplu acest basm:

  13. „Rapunzel, Rapunzel”,
    strigă Prințul, „lasă-ți părul în jos”.
  14. Rapunzel și-a despletit părul
    și l-a atârnat peste fereastră.
  15. Prințul se cățără pe șuvițele ei în turn.
  16. Așa e povestită de obicei „Rapunzel”,
    cu naratorul în afara poveștii.
  17. Acest punct de vedere
    este numit persoana a III-a.
  18. Însă, „Rapunzel” poate fi de asemenea
    narată de un personaj al poveștii -

  19. un narator la persoana I.
  20. „Vârfurile șuvițelor lui Rapunzel
    s-au așternut la picioarele mele.
  21. Le-am prins și am început să urc... vai!
  22. Nu mă puteam descurca din ele.
  23. Firele de păr se lipeau de mine.”
  24. Într-o narațiune la persoana I,
    povestea poate fi dramatic schimbată

  25. în funcție personajul narator.
  26. Să spunem că Rapunzel narează
    povestea în locul prințului:
  27. „Sper că apreciază cât de mult îmi ia
    să despletesc șapte metri de păr.
  28. AU! Să fiu sinceră, am crezut
    că o să mi se rupă tot părul din cap.
  29. «Poți să urci mai repede?» am strigat.”
  30. La persoana a II-a,
    naratorul spune povestea cititorului:

  31. „Te strigă pe nume.
    Vrea să-ți lași părul în jos.
  32. Tocmai ai terminat cu împletitul,
    dar hei, nu ai mereu musafiri.”
  33. Perspectivele la persoanele I,
    a II-a și a III-a

  34. au fiecare posibilitățile
    și restricțiile sale.
  35. Deci, cum alegi perspectiva poveștii tale?
  36. Limitările nu sunt neapărat ceva rău -

  37. ele pot ajuta la centrarea poveștii
    pe anumite elemente-cheie.
  38. De exemplu,
  39. un narator la persoana a III-a
    este neapărat puțin detașat de personaje.
  40. Asta poate fi bine în cazul poveștilor
    unde distanțarea este importantă.
  41. Un astfel de narator
    poate să fie ori limitat,
  42. adică oferă informații detaliate despre
    gândurile și sentimentele unui personaj,
  43. ori omniscient,
    capabil să-și cunoască toate personajele
  44. și să-i ofere cititorului
    mai multe detalii.
  45. O poveste la persoana I creează
    o apropiere între cititor și narator.

  46. De asemenea, este limitată
    de cunoștințele naratorului.
  47. Asta poate crea suspans
  48. pe măsură ce cititorul află mai multe
    odată cu personajul.
  49. Un narator la persoana I
    nu trebuie neapărat
  50. să descrie cu acuratețe
    experiențele personajului -
  51. ele pot fi amăgitoare sau înșelătoare.
  52. În romanul lui Kazuo Ishiguro,
    „Rămășițele zilei”,
  53. Stevens, un valet bătrân din 1956,
    își amintește de anii săi de muncă,
  54. dar nu reușește să accepte
    defectele stăpânului său.
  55. Scăpările din narațiunea sa
    atrag atenția cititorului
  56. asupra greșelilor nerecunoscute
    ale claselor sociale și culturii
  57. din care făcea parte.
  58. Romanul lui Justin Torres,
    „Noi, animalele”,

  59. începe cu o narare la persoana I plural:
  60. „Eram șase mâini și șase picioare;
  61. eram frați, băieți, trei mici regi
    vrând mereu tot mai mult.”
  62. Ceva mai încolo în poveste,
    perspectiva se schimbă
  63. la persoana I singular, de la noi la eu,
    pe măsură ce băieții cresc,
  64. iar unul dintre frați
    se simte alienat de ceilalți doi.
  65. Persoana a II-a este o alegere
    mai puțin folosită.

  66. Ea presupune ca scriitorul să convingă
    cititorii să devină conștient un nou „eu”.
  67. A-l pune pe cititor în pielea personajului
  68. poate crea suspans.
  69. Totuși, uneori,
  70. persoana a II-a e menită
    să-l distanțeze pe narator de poveste,
  71. nu să-l apropie pe cititor de ea.
  72. În aceste cazuri,
  73. naratorul se referă la ei înșiși
    cu „tu” în loc de „eu”.
  74. Scriitorii experimentează constant
    cu noi și noi perspective.

  75. Noile tehnologii de realitate
    virtuală și augmentată
  76. pot extinde posibilitățile
    acestor experimentări.
  77. Prin plasarea oamenilor
    într-o anumită locație în spațiul virtual,
  78. cum am putea schimba modul
    în care spunem și trăim poveștile?