Mitul lui Iason, al Medeei și Lânii de Aur - Iseult Gillespie

Urmărește lecția completă: https://ed.ted.com/lessons/the-myth-of-jason-medea-and-the-golden-fleece-iseult-gillespie

În Colchis, pielea unui berbec mistic atârnă de cel mai înalt stejar, păzit de un dragon care nu doarme niciodată. Singurul mod în care Iason îl poate scoate din ghearele regelui Eetes ca să-și recâștige tronul promis este să se confrunte cu trei sarcini periculoase, fără ajutorul argonauților. Fără știrea regelui, fiica lui, Medeea, plănuia ceva. Iseult Gillespie ne împărtășește mitul Lânii de Aur.

Lecție de Iseult Gillespie, regia Jordan Brune

În centrul Colchisului,
într-o grădină fermecată,

pielea unui berbec mistic
atârnă de cel mai înalt stejar,

păzită de un dragon
care nu doarme niciodată.

Iason ar trebui să meargă cu atenție,
să o smulgă din ghearele regelui Eetes

și să își recâștige tronul promis.

Dar diplomația nu era
unul din punctele tari ale argonauților.

Iason trebuia să îndeplinească
această sarcină singur.

Sau așa credea.

Lăsându-și în urmă majoritatea echipei,

Iason a ajuns la palat
alături de cei mai valoroși oameni.

Primul instinct
a fost să îi ceară regelui premiul.

Dar Eetes a fost mâniat
când a auzit așteptările tânărului.

Dacă tânărul își dorea comoara,

trebuia să demonstreze că o merită
prin îndeplinirea a trei sarcini.

Sarcinile urmau să înceapă a doua zi,
iar Iason a fost trimis să se pregătească.

Dar un alt membru al familiei regale
punea ceva la cale.

Mulțumită încurajărilor primite

de la gardienii lui Iason
pe muntele Olimp,

Medeea, prințesa Colchisului
și preoteasa zeiței vrăjitoare Hecate,

s-a îndrăgostit de Iason.

Ea intenționa să își protejeze iubitul
de trucurile tatălui ei.

După o noapte nedormită,
Iason a venit la castel,

dar a fost oprit de prințesă.

Prințesa l-a înarmat
cu flacoane și mărunțișuri ciudate,

în schimbul unei promisiuni
de devotament etern.

În timp ce șopteau
și își planificau victoria,

au picat unul sub vraja celuilalt.

Neștiind despre planul fiicei sale,

regele l-a condus cu încredere pe Iason
să se confrunte cu prima sa sarcină.

Eroul a fost adus
pe un câmp imens

cu boi care se aflau între el și lână,

și i s-a spus că trebuie să are câmpul
în jurul grupurilor de boi.

O sarcină simplă - așa a crezut Iason.

Dar Medeea a născocit un unguent ignifug

și așa a arat el nevătămat
câmpurile pâlpâitoare.

Pentru a doua sarcină,

i s-a dat o cutie cu dinți de șarpe
pentru a-i planta.

De îndată ce Iason i-a împrăștiat,
din fiecare sămânță a apărut un războinic.

Aceștia l-au înconjurat,
împiedicându-l să mai înainteze,

dar Medeea îl pregătise
și pentru această sarcină.

Aruncând o piatră grea în mijlocul lor,

a reușit să scape

în timp ce ei se năpusteau asupra pietrei.

Pentru a treia sarcină,

Iason lupta în sfârșit
față în față cu gardianul Lânii.

Evitând ghearele ascuțite
și respirația în flăcări,

Iason s-a cățărat într-un copac
și a presărat un amestec dulce

peste dragon.

De îndată ce a auzit incantațiile Medeei

și a mirosit poțiunea,
dragonul a căzut într-un somn adânc.

Entuziasmat, Iason s-a urcat
în vârful celui mai înalt stejar,

și a luat lâna strălucitoare de pe ramură.

Când regele a văzut tânărul fugind,

nu numai cu lâna, dar și cu fiica lui,

a realizat că fusese trădat.

Furios, a trimis o armată
condusă de fiul său Absyrtus,

să îi aducă premiul primit pe nedrept
și fiica înapoi.

Dar toți jucătorii din această poveste
au subestimat răutatea

acestor iubiți dezonorați.

Spre oroarea zeilor, Iason l-a înjunghiat
pe Absyrtus cu sânge rece.

Medeea l-a ajutat să împrăștie
bucăți din corp de-a lungul țărmului,

distrăgându-i atenția tatălui ei îndurerat
în timp ce argonauții scăpau.

În timp ce Colchis și urmăritorii lor
se îndepărtau,

o tăcere solemnă
a căzut la bordul corabiei Argus.

Acum Iason se putea reîntoarce
victorios la Thessaly,

dar fapta sa teribilă
a pătat onoarea echipajului său,

și i-a întors pe zei împotriva lor.

Lovit de vânturi ostile,

echipajul a ajuns
pe maul insulei vrăjitoarei Circe.

Medeea și-a implorat mătușa să îi cruțe,

dar faptele sângeroase
nu sunt atât de ușor de uitat,

iar sufletele eroilor căzuți
nu sunt atât de rapid mântuite.