Cum să vezi mai mult și să îți pese mai puțin: Arta Georgiei O'Keeffe - Iseult Gillespie

Vezi lecția completă: https://ed.ted.com/lessons/how-to-see-more-and-care-less-the-art-of-georgia-o-keeffe-iseult-gillespie

Simțindu-se limitată de a face artă conform convențiilor clasice, pictorul Georgia O’Keeffe a început să experimenteze cu picturile abstracte ce au sfidat orice clasificare. Utilizând formele și ritmurile naturii pentru a surprinde lumea sa interioară, aceste experimente au devenit piatra de temelie a mișcării cunoscute drept modernism american.
Iseult Gillespie explorează operele de artă ale acestui pictor și sculptor evaziv.

Lecție de Iseult Gillespie, regie de Lisa LaBracio.

Nuanțele apusului așternute pe pânză,
culori ce radiază ca văpaia focului.

La prima privire, acest tablou poate părea
o imagine imposibilă, abstractă.

Dar privind mai îndeaproape,
se disting tulpinile fragede,

petalele bogate și textura catifelată
a crinului Canna.

Această metamorfoză a obiectelor naturale
în geometrie abstractă

e firească în creația Georgiei O'Keeffe –

un pictor și sculptor
revoluționar american.

Însă magia dincolo de transformare
rămâne iluzorie asemeni pictorului.

Născută în Wisconsin în 1887,
O'Keeffe și-a petrecut copilăria

culegând flori sălbatice
și aranjând fructe pentru a le picta.

La 17 ani, s-a mutat în Chicago
pentru a studia la Institutul de Artă.

Profesorii săi au instruit-o
să reproducă realitatea cât mai fidel,

conform convențiilor maeștrilor europeni.

Deși îi plăcea singurătatea
și precizia în creație,

O'Keeffe rezona foarte puțin cu aceasta.

După ce s-a mutat la New York, s-a simțit
tot mai atrasă de liniile clare,

compozițiile uimitoare
și culorile vii ale artei japoneze.

O'Keeffe curând va găsi un profesor

ale cărui lecții o vor inspira
să pună în practică acele interese.

Spre deosebire de foștii săi profesori,

Arthur Wesley Dow și-a îndemnat elevii
să se concentreze mai mult

pe reprezentările abstracte
ale luminii, formei și culorii.

Aceste lecții s-au manifestat în primele
desene abstracte ale lui O'Keeffe.

Pictate cu cărbune, ele prezentau
o serie de linii unduitoare,

umbre pronunțate și nori în rotocoale.

Aceste desene nu pot fi ușor clasificate –

sugerând, dar niciodată potrivindu-se
cu orice referință specifică naturală.

Pictorii europeni anteriori
din tradiția cubistă

au utilizat geometria rigidă
în temele abstracte externe.

Însă aici, O'Keeffe a utilizat
formele și ritmurile naturii

pentru a surprinde emoțiile interne.

Astfel de experimente vor deveni
piatra de temelie

a unei mișcări artistice,
numită modernism american.

Deși pictura modernistă
nu e definită de niciun stil,

adepții acesteia au împărtășit dorința

de a pune la încercare tradițiile realiste
ce dominau educația artistică.

Începând cu sfârșitul anilor 1910,

pictura modernistă deseori utiliza
figuri geometrice și culori îndrăznețe

pentru a pătrunde în psihicul american.

O'Keeffe s-a avântat și ea
în aceste experimente,

însă ezita să-și publice creația.

Când un prieten a trimis
schițele sale în cărbune

dealerului de artă Alfred Stieglitz,
acesta a rămas fermecat.

În 1916, el a organizat
o mare expoziție la New York.

Aceasta a marcat începutul carierei
lui O'Keeffe ca pictor renumit

și relației ce va duce
la căsnicie în 1924.

Căsătoria nu a redus dorința
de singurătate a lui O'Keeffe.

A călătorit mult pentru a preda

și deseori se retrăgea pentru a picta
uneori chiar pentru luni întregi.

Fie că explora
canioanele abrupte din Texas,

pădurile liniștite ale Carolinei de Sud

sau deșertul scăldat în soare
din New Mexico,

procesul său creativ era bazat
pe ritual și observație minuțioasă.

Era foarte atentă la micile detalii

și petrecea ore întregi combinând culori
pentru a crea culorile potrivite.

Atunci când găsea nuanța perfectă,

o introducea în colecția sa
de fișe de culori create manual.

O'Keeffe experimenta și cu perspectiva
de a sărbători obiectele

ce rămâneau neobservate.

În „Rams Head with Hollyhock”,

ea plasează un craniu erodat
și o floare delicată

ce se înalță deasupra dealurilor.

Craniul masiv umbrește peisajul,

așternând o lumină sumbră
asupra acestuia și a muntelui.

Publicul era captivat de perspectiva unică
și comportamentul secretos.

Ea a fost lăudată
pentru tablourile sale cu flori imense,

ce variau de la macii înflăcărați
la calele fantomatice.

Stieglitz și alți critici ai timpului
erau obsedați de psihologia lui Freud

și asociau aceste tablouri
cu organele genitale feminine.

O'Keeffe a respins astfel de interpretări.

Ea nu putea suporta viziunea masculină
ce domina lumea artei

și cerea ca propria sa creație
să fie respectată

pentru evocarea emoțională
a lumii naturale.

Într-un final, O'Keeffe s-a stabilit
în New Mexico,

lângă una dintre taberele sale
preferate pentru pictori.

La 70 de ani, vederea sa începea să scadă,

însă ea a continuat să analizeze misterele
peisajelor în medii noi, tactile.

O'Keeffe a continuat să creeze
până la moartea sa la 98 de ani

și este cunoscută drept
„mama modernismului american”.

Timp de decenii creația sa
își păstrează energia spontană,

iar O'Keeffe – misterul său personal.