Viața, moștenirea și asasinarea unui revoluționar african - Lisa Janae Bacon

Lecția întreagă: https://ed.ted.com/lessons/the-life-legacy-assassination-of-an-african-revolutionary-lisa-janae-bacon

În 1972, Thomas Sankara a fost prins în revoluția care încerca să smulgă controlul Madagascarului din mâinile colonialismului francez. Protestatarii i-au inspirat pe nativii Africii de Vest să citească scrierile liderilor socialiști și să găsească înțelepciune în strategia militară. Lăsând în urmă Madagascarul în 1973, Sankara era determinat să își elibereze țara de sub jugul colonial. Lisa Bacon povestește viață emblematică a revoluționarului.

În 1972, Thomas Sankara a fost prins
în mijlocul unei revoluții

într-o țară care nu îi aparținea.

Originar din Burkina Faso,
o țară din vestul Africii —

cunoscută atunci ca Upper Volta —

soldatul de 22 de ani
plecase în Madagascar

să studieze la Academia Militară.

Însă la sosire
a găsit o națiune în război.

Revoluționarii locali
voiau să smulgă controlul Madagascarului

din mâinile conducerii coloniale franceze.

Acești protestatari
l-au inspirat pe Sankara

să citească scrierile liderilor socialiști
precum Karl Marx

și să caute înțelepciune
în strategia militară.

Când s-a întors în Upper Volta în 1973,

Sankara era determinat să își elibereze
țara de sub jugul colonial.

Născut în 1949,

Sankara a fost crescut
într-o familie destul de privilegiată,

fiind al treilea din zece copii.

Părinții săi voiau să devină preot,
dar ca mulți de vârsta lui,

Sankara considera armata
ca fiind instituția perfectă

pentru a elimina corupția din Upper Volta.

Întors din Madagascar,

a devenit faimos pentru carisma sa
și pentru stilul oratoric sincer —

dar era mai puțin popular
în ochii guvernului aflat la putere.

Condusă de președintele
Jean-Baptiste Ouédraogo,

administrația ajunsese la putere
în urma celei de-a treia lovitură de stat

din istoria recentă a Upper Voltei.

Politica administrației
era cu totul diferită

față de schimbările radicale
propuse de Sankara,

Totuși, în 1981, popularitatea lui Sankara
i-a adus succesul,

sub forma unui rol
în guvernul lui Ouédraogo.

Supranumit „Che Guevara al Africii",
Sankara a avansat rapid în grad,

și doi ani mai târziu,
a fost numit prim ministru.

În noul său rol,
a ținut discursuri însuflețitoare

adresate comunităților sărace,
femeilor și tinerilor.

A încercat chiar să convingă
alte guverne să formeze alianțe

pe baza trecutului colonial comun.

Însă Ouédraogo și consilierii săi
s-au simțit amenințați de Sankara.

Considerau că gândirea lui comunistă ar fi
afectat alianțele cu țările capitaliste,

și la doar câteva luni
după ce a devenit prim ministru,

Ouédraogo l-a forțat pe Sankara
să renunțe la funcție

și l-a plasat în arest la domiciliu.

Președintele nici nu bănuia

că fapta lui va conduce Upper Volta
la a patra lovitură de stat în 17 ani.

Au avut loc proteste civile în capitală,

și guvernul și-a încetat activitatea

în timp ce Sankara încerca
să negocieze o tranziție pacifică.

În acest timp, Blaise Compaoré,

prieten cu Sankara
și fost camarad de arme,

a prevenit o altă lovitură care prevedea
un atentat la viața lui Sankara.

În cele din urmă, Ouédraogo a demisionat
fără alte acte de violență,

și pe 4 august 1983, Thomas Sankara
a devenit noul Președinte al Upper Voltei.

Ajuns în sfârșit la putere,
Sankara a lansat un program ambițios

de schimbări sociale și economice.

Printre primele lucruri din program,
a redenumit țara

de la titlul colonial francez
„Upper Volta” la „Burkina Faso”,

care se traduce prin
„Tărâmul oamenilor cinstiți”.

În următorii patru ani a implementat
o campanie națională de alfabetizare,

a ordonat plantarea
a peste 10 milioane de copaci

și a compus un nou imn național —

totul în timp ce reducea salariile umflate
ale angajaților guvernamentali.

Însă, poate elementul cel mai unic
din revoluția lui Sankara

a fost devotamentul său
față de egalitatea de gen.

A cultivat o mișcare
de eliberare a femeilor,

interzicând căsătoriile forțate,
poligamia și mutilarea genitală.

A fost primul lider african care a numit
femei în funcții politice importante

și le-a recrutat în armată.

Totuși, politica socialistă a lui Sankara
a fost întâmpinată cu multă rezistență.

Studenții și elitele credeau
că planurile sale economice

vor îndepărta Burkina Faso
de celelalte țări capitaliste.

Pedepsele impuse în caz de abuz
al fondurilor publice

au întors și funcționarii
guvernului împotriva sa.

Patru ani mai târziu,
revoluția inițial pozitivă

izolase mulți burkinabezi influenți.

Dar Sankara nu era pregătit
să renunțe la putere.

A aplicat măsuri
din ce în ce mai autoritare,

inclusiv interzicerea sindicatelor
și a presei libere.

În cele din urmă, tendințele autocratice

i-au întors chiar și prietenii
cei mai apropiați împotrivă.

Pe 15 octombrie 1987,

Sankara conducea o ședință
când un grup de agresori

i-a invadat sediul.

Sankara a fost asasinat în timpul atacului

și mulți cred că a fost ordonat
de prietenul său, Blaise Compaoré.

Deși moștenirea lui e complicată,

multe aspecte ale politicii lui Sankara
s-au dovedit a fi avansate.

În ultimul deceniu,

tineretul burkinabez a celebrat
filozofia politică a lui Sankara,

și unele țări apropiate precum Ghana
au și adoptat modelul său economic.

Pe 2 martie 2019, a fost construită
o statuie a lui Sankara în capitala țării,

consacrându-i statutul
de emblemă a revoluției,

atât în țara sa, cât și în restul lumii.