Nuanțele apusului așternute pe pânză,
culori ce radiază ca văpaia focului.
La prima privire, acest tablou poate părea
o imagine imposibilă, abstractă.
Dar privind mai îndeaproape,
se disting tulpinile fragede,
petalele bogate și textura catifelată
a crinului Canna.
Această metamorfoză a obiectelor naturale
în geometrie abstractă
e firească în creația Georgiei O'Keeffe –
un pictor și sculptor
revoluționar american.
Însă magia dincolo de transformare
rămâne iluzorie asemeni pictorului.
Născută în Wisconsin în 1887,
O'Keeffe și-a petrecut copilăria
culegând flori sălbatice
și aranjând fructe pentru a le picta.
La 17 ani, s-a mutat în Chicago
pentru a studia la Institutul de Artă.
Profesorii săi au instruit-o
să reproducă realitatea cât mai fidel,
conform convențiilor maeștrilor europeni.
Deși îi plăcea singurătatea
și precizia în creație,
O'Keeffe rezona foarte puțin cu aceasta.
După ce s-a mutat la New York, s-a simțit
tot mai atrasă de liniile clare,
compozițiile uimitoare
și culorile vii ale artei japoneze.
O'Keeffe curând va găsi un profesor
ale cărui lecții o vor inspira
să pună în practică acele interese.
Spre deosebire de foștii săi profesori,
Arthur Wesley Dow și-a îndemnat elevii
să se concentreze mai mult
pe reprezentările abstracte
ale luminii, formei și culorii.
Aceste lecții s-au manifestat în primele
desene abstracte ale lui O'Keeffe.
Pictate cu cărbune, ele prezentau
o serie de linii unduitoare,
umbre pronunțate și nori în rotocoale.
Aceste desene nu pot fi ușor clasificate –
sugerând, dar niciodată potrivindu-se
cu orice referință specifică naturală.
Pictorii europeni anteriori
din tradiția cubistă
au utilizat geometria rigidă
în temele abstracte externe.
Însă aici, O'Keeffe a utilizat
formele și ritmurile naturii
pentru a surprinde emoțiile interne.
Astfel de experimente vor deveni
piatra de temelie
a unei mișcări artistice,
numită modernism american.
Deși pictura modernistă
nu e definită de niciun stil,
adepții acesteia au împărtășit dorința
de a pune la încercare tradițiile realiste
ce dominau educația artistică.
Începând cu sfârșitul anilor 1910,
pictura modernistă deseori utiliza
figuri geometrice și culori îndrăznețe
pentru a pătrunde în psihicul american.
O'Keeffe s-a avântat și ea
în aceste experimente,
însă ezita să-și publice creația.
Când un prieten a trimis
schițele sale în cărbune
dealerului de artă Alfred Stieglitz,
acesta a rămas fermecat.
În 1916, el a organizat
o mare expoziție la New York.
Aceasta a marcat începutul carierei
lui O'Keeffe ca pictor renumit
și relației ce va duce
la căsnicie în 1924.
Căsătoria nu a redus dorința
de singurătate a lui O'Keeffe.
A călătorit mult pentru a preda
și deseori se retrăgea pentru a picta
uneori chiar pentru luni întregi.
Fie că explora
canioanele abrupte din Texas,
pădurile liniștite ale Carolinei de Sud
sau deșertul scăldat în soare
din New Mexico,
procesul său creativ era bazat
pe ritual și observație minuțioasă.
Era foarte atentă la micile detalii
și petrecea ore întregi combinând culori
pentru a crea culorile potrivite.
Atunci când găsea nuanța perfectă,
o introducea în colecția sa
de fișe de culori create manual.
O'Keeffe experimenta și cu perspectiva
de a sărbători obiectele
ce rămâneau neobservate.
În „Rams Head with Hollyhock”,
ea plasează un craniu erodat
și o floare delicată
ce se înalță deasupra dealurilor.
Craniul masiv umbrește peisajul,
așternând o lumină sumbră
asupra acestuia și a muntelui.
Publicul era captivat de perspectiva unică
și comportamentul secretos.
Ea a fost lăudată
pentru tablourile sale cu flori imense,
ce variau de la macii înflăcărați
la calele fantomatice.
Stieglitz și alți critici ai timpului
erau obsedați de psihologia lui Freud
și asociau aceste tablouri
cu organele genitale feminine.
O'Keeffe a respins astfel de interpretări.
Ea nu putea suporta viziunea masculină
ce domina lumea artei
și cerea ca propria sa creație
să fie respectată
pentru evocarea emoțională
a lumii naturale.
Într-un final, O'Keeffe s-a stabilit
în New Mexico,
lângă una dintre taberele sale
preferate pentru pictori.
La 70 de ani, vederea sa începea să scadă,
însă ea a continuat să analizeze misterele
peisajelor în medii noi, tactile.
O'Keeffe a continuat să creeze
până la moartea sa la 98 de ani
și este cunoscută drept
„mama modernismului american”.
Timp de decenii creația sa
își păstrează energia spontană,
iar O'Keeffe – misterul său personal.