Imaginați-vă că vrem să construim
un nou port spațial

la una dintre cele patru noi baze marțiene

și organizăm un vot
pentru a-i stabili locația.

Din cei 100 de locuitori de pe Marte,
42 locuiesc în baza vestică,

26 în cea nordică,
15 în cea sudică, iar 17 în cea estică.

Pentru scopul nostru, să presupunem
că fiecare preferă ca portul spațial

să fie cât mai aproape de baza lor,
și vor vota în consecință.

Care e cel mai corect mod
de a organiza votul?

Cea mai simplă soluție ar fi 
ca fiecare să aleagă o opțiune

și să fie aleasă locația
cu cele mai multe voturi.

E cunoscută ca metoda pluralității
sau „învingătorul ia tot”.

În acest caz, baza vestică câștigă detașat

din moment ce are mai mulți locuitori 
decât celelalte.

Totuși, majoritatea coloniștilor
vor considera că e cel mai prost rezultat,

ținând cont cât de departe e de ceilalți.

Deci, e metoda pluralității 
cea mai corectă metodă?

Dacă am încerca un sistem
de vot ierarhizat

care ține cont de întreaga gamă
de preferințe,

și nu doar de prima opțiune?

Iată cum ar funcționa.

Mai întâi, votanții sortează în 
ordinea preferată opțiunile de la 1 la 4,

iar noi comparăm primele lor alegeri.

Sudul primește cele mai puține voturi,
deci e eliminat.

Cele 15 voturi ale sale sunt alocate
celei de-a două opțiuni a votanților,

adică bazei estice,
rezultând un total de 32 de voturi.

Apoi comparăm preferințele 
și eliminăm din nou ultimul clasat.

De data asta baza nordică e eliminată.

A doua lor opțiune e baza sudică,

dar din moment ce e deja eliminată,
voturile lor merg către a treia alegere.

Astfel, estul câștigă cu 58 voturi
față de 42 de voturi ale vestului.

Dar nici asta nu pare corect.

Nu doar că estul
era la început pe locul 3,

dar majoritatea l-au clasat
pe ultimele două locuri.

În loc să folosim ordonarea opțiunilor,
am putea vota în mai multe runde,

iar primii doi clasați vor intra
în turul doi de vot.

Normal, asta ar însemna
că vestul și nordul câștigă prima rundă,

iar nordul câștigă turul doi.

Dar rezidenții din baza estică realizează

că deși nu au voturile necesare
pentru a câștiga,

pot totuși să încline rezultatul
în favoarea lor.

În prima rundă votează
pentru baza sudică în locul bazei lor,

reușind cu succes să împiedice
nordul să intre în turul doi.

Grație acestui vot tactic
al rezidenților bazei estice,

sudul câștigă ușor turul doi,
chiar dacă e cel mai puțin populat.

Poate fi un sistem considerat corect
și bun dacă stimulează minciuna

în legătură cu preferințele tale?

Poate ar trebui să lăsăm votanții
să-și exprime preferințele

pentru fiecare pereche de opțiuni.

Această metodă e cunoscută
ca metoda Condorcet.

Să luăm în considerare o pereche:
vest contra nord.

Toți cei 100 de coloniști votează
conform preferințelor.

Deci sunt cele 42 voturi ale vestului
contra celor 58 ale nordului, sudului

și estului care preferă nordul.

Acum să facem același lucru
pentru celelalte cinci perechi.

Victoria va fi a bazei care câștigă
de cele mai multe ori.

Aici, nordul câștigă de trei ori,
iar sudul de două ori.

Acestea sunt într-adevăr
cele mai centrale locații,

iar nordul are avantajul de a nu fi
opțiunea cea mai puțin preferată.

Deci asta face metoda Condorcet
sistemul ideal de vot?

Nu neapărat.

Imaginați-vă o alegere cu trei candidați.

Dacă votanții preferă A față de B,
B față de C, dar C față de A,

această metodă dă greș
în alegerea unui învingător.

De-a lungul deceniilor,
cercetătorii și statisticienii au propus

zeci de metode complicate
de efectuare și numărare a voturilor,

iar unele chiar au fost puse în practică.

Dar indiferent de alegere,

e posibil să producă
un rezultat care să fie nedrept.

Se pare că conceptul nostru
intuitiv de corectitudine

conține de fapt presupuneri
care se pot contrazice.

Nu pare corect ca unii alegători
să aibă mai multă influență decât alții.

Dar nici să ignori
preferințele minorității,

sau să încurajezi oamenii
să manipuleze sistemul.

De fapt, dovezile matematice au arătat
că pentru fiecare alegere

cu mai mult de două opțiuni,

e imposibil să concepi un sistem de vot
care să nu încalce

cel puțin câteva criterii
teoretice dezirabile.

Deci, deși ne gândim la democrație
ca la o simplă numărare a voturilor,

merită să ne gândim cine beneficiază de pe
urma diferitelor moduri de numărare a lor.