O pandemie globală are nevoie de soluții globale

Analizând faptele și cifrele epidemiei de coronavirus, epidemiologul Larry Brilliant evaluează răspunsul global în această criză, într-un interviu deschis cu directorul TED, Chris Anderson. Brilliant ne descrie un plan clar pentru a pune capăt pandemiei și arată de ce, pentru realizarea acestuia, va trebui să lucrăm împreună și să depășim barierele politice și geografice. „Nu vorbim de o apocalipsă zombie; acesta nu e un eveniment de extincție în masă”, spune el. „Trebuie să fim cea mai bună versiune a noastră.” (Înregistrat pe 22 aprilie 2020)

Helen Walters: Deci, Chris, cine e primul?

Chris Anderson: Avem pe cineva
care s-a ocupat de pandemii

aproape toată viața.

A jucat un rol important acum 40 de ani,

ajutând lumea să scape
de amenințarea variolei.

Iar în 2006

a fost prezent la TED pentru a ne avertiza

asupra riscului unei pandemii globale

și cum ar trebui să ne pregătim.

Să îi urăm bun venit
lui dr. Larry Brilliant.

Larry, mă bucur să te văd.

Larry Brilliant: Mulțumesc,
mă bucur să te văd.

CA: Larry, în acel discurs

ai prezentat o simulare video

despre cum ar putea arăta o pandemie.

Aș vrea să-l vedem... îmi dă fiori.

Larry Brilliant (TED2006):
Permiteți-mi să vă arăt o simulare

despre cum arată o pandemie,

ca să știm despre ce vorbim.

Să presupunem, de exemplu,
că primul caz apare în Asia de Sud.

Într-o primă etapă, se răspândește lent,

sunt două, trei zone separate.

Apoi vor apărea focare secundare.

Iar epidemia se va răspândi
de la o țară la alta atât de repede

că nici n-o să-ți dai seama.

În trei săptămâni,
va fi peste tot în lume.

Dacă am avea un buton de dat înapoi

și am putea să ne întoarcem

să o izolăm și să o prindem
atunci când apare,

dacă am putea să o localizăm,
să o detectăm

și să acționăm din timp,

dacă am putea să izolăm acele virusuri,

aceasta e singura modalitate
de a face față unei pandemii.

CA: Larry, ce ai spus acolo:

„detectare timpurie",
„intervenție din timp",

a fost tema cheie a discursului,

ne-ai pus pe toți să-o repetăm
de câteva ori.

Mai este aceasta soluția
în prevenirea unei pandemii?

LB: Bineînțeles.

Când avem de-a face cu o pandemie,

ceva ce se răspândește
cu o viteză exponențială,

dacă ratezi primele două săptămâni,
dacă întârzii primele două săptămâni,

nu pierzi decesele și îmbolnăvirile
din primele două săptămâni,

ci cele două săptămâni
de la vârful pandemiei.

Acestea pot fi prevenite
dacă acționezi din timp.

Intervenția timpurie e vitală,

detectarea rapidă e o condiție prealabilă.

CA: Ce notă ai da lumii

când vine vorba de depistare
și intervenția timpurie pentru COVID-19?

LB: Mi-ai pus întrebarea și mai devreme

și am avut timp să mă gândesc.

Cred că aș face o examinare a țărilor,

de fapt, am făcut o listă.

Republicile insulare din Taiwan,
Islanda și, bineînțeles, Noua Zeelandă

ar primi nota 10.

Insula Regatului Unit și SUA -

care nu e o insulă,
oricât am crede că este,

ar lua o notă proastă.

Aș da un 9 Coreei de Sud și Germaniei.

Și între...

Cred că e un răspuns foarte eterogen.

Lumea în ansamblu este șovăielnică.

N-ar trebui să fim mândri
de ceea ce se întâmplă acum.

CA: Am reușit să îl detectăm
destul de devreme,

cel puțin câțiva medici din China
au reușit asta destul de devreme.

LB: Mai devreme decât în cazul virusul
SARS din 2002, când a durat șase luni.

Acum a durat aproape șase săptămâni.

Iar depistarea nu înseamnă
doar să îl descoperi,

ci să știi și ce este.

La asta aș zice că am luat notă bună.

Transparența, comunicarea,
acestea sunt alte probleme.

CA: Care a fost greșeala principală

pe care au făcut-o țările
care au luat notă mică?

LB: Cred că teama,

incompetența politicienilor, piedicile,

faptul că nu au luat-o în serios
suficient de repede -

e tipic uman.

Cred că de-a lungul istoriei

aproape fiecare pandemie
e primită cu respingere și suspiciune.

Dar acele țări care au acționat rapid

sau care au început mai lent,
cum e Coreea de Sud,

au reușit să recupereze
și chiar s-au descurcat bine.

Am avut două luni pe care le-am pierdut.

Am dat unui virus
care se mișcă exponențial

un avans de două luni.

Nu e o idee bună, Chris.

CA: Nu e, într-adevăr.

Sunt încă foarte multe informații neclare

despre acest virus.

Care crezi că va fi până la urmă
consensul științific

despre cele două numere cheie:

rata infectării și rata mortalității?

LB: Cred că genul de ecuație
pe care trebuie s-o reținem

este că circulația virusului
depinde de trei aspecte majore.

Unul este R0,

o medie a numărului de cazuri secundare
cauzate de o persoană infectată.

În acest caz,

se vorbește că este 2,2, 2,4.

Dar acum trei săptămâni,
o lucrare importantă

a apărut în revista
„Emerging Infectious Diseases”,

sugerând că dacă ne uităm
la datele din Wuhan,

acest număr e de fapt 5,7.

De dragul argumentului,

să zicem că virusul se mișcă
cu o viteză exponențială,

iar exponentul e undeva între 2,2 și 5,7.

Ceilalți doi factori importanți

sunt perioada de incubație
sau timpul de răspândire.

Cu cât este mai mare,

cu atât pandemia pare mai lentă.

Când este scurt, de exemplu șase zile,
înaintează ca fulgerul.

Iar ultima și cea mai importantă,

e adesea trecută cu vederea,

este densitatea persoanelor susceptibile.

Acesta e un virus nou,

așa că vrem să știm
câți oameni ar putea afecta.

Și pentru că e nou, asta înseamnă
opt miliarde de oameni.

Lumea se confruntă cu un virus

la care suntem predispuși cu toții.

Nu ține cont de culoare, de rasă,

sau de cât de bogați suntem.

CA: Niciunul dintre numerele
menționate până acum

nu e diferit de alte boli din ultimii ani.

Care este asocierea care face
această boală atât de mortală?

LB: Este exact asocierea

dintre perioada scurtă de incubație
și rata mare de transmitere.

Însă toți cei care vorbim acum
știm pe cineva care a fost infectat.

Din păcate, mulți au pierdut
pe cineva drag.

Vorbim de o boală oribilă
când e foarte severă.

Primesc telefoane de la doctori
din camere de gardă

și de la terapie intensivă
din întreaga lume,

și toți spun același lucru:

„Cum aleg cine să trăiască
și cine să moară?

Am așa de puține mijloace
pentru a face față.”

Este o boală îngrozitoare,

să mori singur cu plămânii
conectați la un ventilator,

e o boală care îți afectează
toate organele.

E o afecțiune respiratorie,

și asta ne poate duce în eroare.

Te face să crezi că e o gripă.

Dar foarte mulți pacienți
au sânge în urină

din cauza afectării rinichilor,

au gastroenterită,

adesea fac insuficiență cardiacă,

știm că afectează gustul,
mirosul și nervii olfactivi,

știm, bineînțeles, despre plămâni.

Întrebarea mea este:

există vreun organ
pe care să nu-l afecteze?

În acest sens,

îmi amintește foarte mult de variolă.

CA: Ne aflăm într-un mare haos.

Care e calea de urmat de aici?

LB: Calea de urmat e aceeași.

Detectare rapidă,

intervenție rapidă.

Descoperirea fiecărui caz

și găsirea tuturor contactelor.

Avem o tehnologie nouă
pentru a urmări contactele,

avem cercetători minunați
care lucrează cu viteza luminii

pentru a ne oferi kituri de testare,
antivirale și vaccinuri.

Trebuie să ne liniștim,

budiștii spun să încetinești timpul

pentru a putea să îți aduci
inima și sufletul în acel loc.

Trebuie să încetinim viteza acestui virus,

de aceea aplicăm distanțarea socială.

Ca să ne lămurim,

aplatizarea curbei, distanțarea socială

nu schimbă numărul total de cazuri,

dar schimbă ceea ce ar putea fi
vârful muntelui Fuji

într-o linie aplatizată,

și nici nu vom pierde oameni
pentru că nu sunt paturi de spital.

Cei care fac infarct, care au nevoie
de chimioterapie, nașterile dificile,

pot avea acces în spital

și putem folosi resursele limitate
de care dispunem,

mai ales în țările în curs de dezvoltare,

ca să tratăm pacienții.

Așadar, încetiniți puțin,

încetiniți viteza acestei epidemii

și apoi între valuri,

acționați, continuați, accelerați

și găsiți fiecare caz,

depistați orice contact,

testați fiecare caz

și puneți în carantină
doar pe cei care trebuie izolați

și faceți asta până avem un vaccin.

CA: Trebuie să trecem
peste faza de diminuare

în care încercăm
o încetarea generală a activității,

până la punctul la care reîncepem
să identificăm cazurile individuale,

să le depistăm contactele

și să îi tratăm separat.

Ca să facem asta,

pare că va fi nevoie
de o accelerare a coordonării,

a ambiției, a organizării,
a investițiilor,

lucruri pe care încă nu le vedem
în toate țările.

Putem face asta, cum putem face asta?

LB: Bineînțeles că putem.

Taiwan a făcut-o atât de frumos,

Islanda la fel, Germania,

toate cu strategii diferite,

Coreea de Sud.

Avem nevoie de o guvernare competentă,

trebuie să înțelegem gravitatea situației

și să ascultăm specialiștii,
nu politicienii.

Sunt sigur că putem face asta.

Dați-mi voie să vă reamintesc

că nu e apocalipsa zombie,

nu e un fenomen de extincție în masă.

98%, 99% dintre noi
vom scăpa cu viață din asta.

Trebuie să facem față
așa cum ne pricepem

și trebuie să fim
cea mai bună versiune a noastră.

Atât stând acasă,

cât și în cadrul cercetărilor
și bineînțeles ca lideri.

CA: Ar putea exista
agenți patogeni și mai răi

în viitor?

Îți poți imagina sau poți descrie

o combinație și mai rea a acestor numere

pentru care ar trebui
să începem să ne pregătim?

LB: Numărul R0 în cazul variolei
era între 3,5 și 4,5,

și cred că și în cazul COVID va fi la fel.

Însă a omorât o treime din oameni.

Și aveam un vaccin.

Avem de-a face cu situații diferite.

Ce mă îngrijorează cel mai mult

și motivul pentru care
am făcut „Contagion”,

unde e vorba de un virus fictiv,

repet, pentru cei care se uită,

e vorba de ficțiune.

Am creat un virus care a ucis
mai mult decât cel de acum.

CA: Vorbești despre filmul „Contagion”

care e în vogă pe Netflix.

Ai fost consultant pentru film.

LB: Da, corect.

Am făcut acest film dinadins

pentru a descrie o pandemie reală,

dar am ales un virus îngrozitor.

Motivul pentru care l-am prezentat așa,

trecând de la un liliac la un măr,

apoi la un porc, la un bucătar,
la Gwyneth Paltrow,

a fost pentru că această răspândire
se întâmplă în natură,

sunt boli zoonotice,

boli ale animalelor care trec la om.

Dacă mă uit înapoi 30 de ani

sau în viitor 30 de ani,

văd în urmă Ebola, SARS, Zika,

gripa porcină, gripa aviară,
virusul West Nile,

putem să începem aproape un catehism

și să ascultăm toate cacofoniile
din aceste denumiri.

Dar au fost între 30 și 50 de virusuri noi
care au trecut la om.

Mi-e teamă că, privind spre viitor,

ne aflăm în era pandemiilor,

trebuie să ne purtăm ca atare,

trebuie să practicăm One Health,

să înțelegem că trăim în aceeași lume

cu animalele și cu mediul

și să scăpăm de această închipuire
că suntem o specie aparte.

În fața virusului nu suntem.

CA: Hmm...

Ai menționat vaccinurile, totuși.

Întrevezi o cale rapidă către un vaccin?

LB: Da.

Chiar sunt fericit să văd că facem ceva

ce doar gândeam în domeniul informaticii,

adică schimbăm ce este dintotdeauna,

sau au fost, mai degrabă,

un proces secvențial multiplu.

Teste pentru siguranța vaccinului,
apoi teste de eficacitate,

apoi de randament.

Și apoi producția.

Acum facem laolaltă trei sau patru pași,

în loc să îi facem în ordine,
îi facem în paralel.

Bill Gates a spus că va construi
șapte linii de producție a vaccinului

în SUA

și va începe pregătirea pentru producție,

fără să știe care va fi vaccinul final.

Facem simultan teste de siguranță
și teste de eficacitate.

Cred că Institutul Național de Sănătate
a sărit în ajutor.

Sunt foarte încântat de acest lucru.

CA: Ce înseamnă asta ca timp?

Un an, 18 luni, e posibil?

LB: Știți că expertul nostru
este Tony Fauci,

iar el a spus între 12 și 18 luni.

Cred că vaccinul inițial
va fi gata mai repede.

Dar probabil ați auzit că acest virus

s-ar putea să nu ne dea imunitate
pe termen lung,

cum e în cazul variolei.

Așadar, încercăm să facem
vaccinuri la care să adăugăm adjuvanți

care fac vaccinul
să ofere o imunitate mai bună

decât boala,

astfel încât să avem imunitate
pentru mulți ani.

Asta o să ia ceva timp.

CA: Ultima întrebare, Larry.

În 2006, când ai luat Premiul TED,

te-am rugat să-ți pui o dorință

și ți-ai dorit ca lumea să creeze
un sistem de pregătire pentru pandemii,

care să împiedice ceva de genul ăsta.

Simt că noi, lumea, te-am dezamăgit.

Dacă ar mai fi să-ți pui o dorință acum,

care ar fi aceasta?

LB: Nu cred că suntem dezamăgiți
în ce privește viteza de detectare.

Sunt chiar foarte mulțumit.

Când ne-am întâlnit in 2006,

pentru un astfel de virus
transmisibil de la animal la om

a durat șase luni să-l identificăm,

precum primul caz de Ebola, de exemplu.

Acum descoperim primul caz
în două săptămâni.

Nu sunt dezamăgit de asta,

mi-ar plăcea să se reducă
la o singură perioadă de incubație.

E o problemă mai mare pentru mine.

Am descoperit că în Programul
de Eradicare a Variolei,

oameni de toate culorile,
rasele și religiile,

o mulțime de țări

au colaborat.

A fost nevoie să acționeze
ca o comunitate globală,

pentru a învinge o pandemie globală.

În acest moment, am senzația
că suntem victimele unor forțe centrifuge.

Ne aflăm într-un fel
de baricade naționaliste.

Nu vom putea învinge o pandemie

dacă nu realizăm
că ne afectează pe toți.

Nu e o Epocă a Vărsătorului
sau o declarație Kumbaya,

ci e vorba despre ce ne învață o pandemie.

Ne afectează pe toți

și avem nevoie de o soluție globală
la o problemă globală.

Orice altceva e de neconceput.

CA: Larry Brilliant,
mulțumesc foarte mult!

LB: Mulțumesc, Chris!