Subtitles translated from English
Showing Revision 1 created 04/23/2010 by Retired user.
-
Title:
David Griffin despre cum ne unește arta fotografică.
-
Description:
Directorul de fotografie al National Geographic, David Griffin, cunoaște puterea fotografiei de a ne uni cu lumea noastră. În cadrul unui discurs condimentat cu imagini fabuloase, el vorbește despre cum folosim cu toții fotografiile pentru a ne spune poveștile.
-
Să începem prin a privi câteva fotografii excelente.
-
Aceasta este un simbol al National Geographic,
-
fotografia unui refugiat afgan, facută de Steve McCurry.
-
Dar Harvard Lampoon va veni
-
cu o parodie pentru National Geographic
-
și mă înfior gândindu-mă la ce vor face cu această fotografie.
-
Sigur, mânia Photoshop-ului.
-
Acesta este un avion aterizând la San Francisco, fotografiat de Bruce Dale.
¶
-
El a instalat un aparat foto pe coada avionului.
-
O imagine poetică pentru o poveste despre Tolstoi, realizată de Sam Abell.
-
Pigmei in Republica Democrata Congo, de Randy Olson.
-
Iubesc această fotografie deoarece îmi amintește
-
de sculpturile în bronz ale micului dansator, realizate de Degas.
-
Un urs polar înotând în Oceanul Arctic, de Paul Nicklin.
-
Urșii polari au nevoie de gheață pentru a se putea mișca înainte și înapoi,
-
nu sunt buni înotatori.
-
Și știm cu toții ce se întâmplă cu gheața.
-
Acestea sunt cămile deplasându-se de-a lungul Văii Riftului, în Africa,
-
fotografiate de Chris Johns.
-
Fotografiate de ss în jos, astlef încât acestea sunt umbrele cămilelor.
-
Acesta este un fermier în Texas, de William Albert Allard,
-
un excelent portretist.
-
Și Jane Goodall, realizând propria legătură specială,
-
fotografiată de Nick Nichols.
-
Aceasta este o discotecă cu spumă în Spania, fotografiată de David Alan Harvey.
-
David a spus că se întâmplau multe lucruri ciudate
-
pe ringul de dans.
-
Dar este măcar igienic.
-
(Rasete)
-
Aceștia sunt lei de mare, în Australia, executând propriul lor dans,
-
de David Doubilet.
-
Aceasta este o cometa, surprinsa de Doctor Euan Mason.
-
Și, în sfârșit, prora Titanicului, fără staruri de film,
-
fotografiată de Emory Kristof.
-
Fotografia este purtătoarea unei forțe care rezistă
-
în vârtejul neîndurător al saturatei lumi mediatice de azi,
-
deoarece fotografiile copiază felul în care
-
mintea nostră îngheată un moment important.
-
-
Acum patru ani am fost la plajă cu fiul meu,
-
iar el învața să înoate
-
în resacul oarecum liniștit al plajelor Delaware.♪
-
Însă eu l-am pierdut din atenție pentru o clipă iar el a fost prins într-un vârtej
-
și a început să fie împins spre chei.
-
Pot sa stau acum aici și să văd
-
cum ma reped în apă după el,
-
secundele încetinind și înghetând în acest aranjament.
-
Pot vedea stâncile lângă mine.
-
Un val e pe cale sa se spargă peste el.
-
Pot vedea mâinile lui ieșind la suprafată
-
și fața sa cuprinsă de teroare,
-
uitându-se la mine, zicând, "Ajutâ-mă, tată."
-
L-am prins, valul s-a spart peste noi,
-
apoi ne-am întors pe țărm și el a fost bine.
-
Eram doar puțin zdruncinați.
-
Dar această "memorie bliț", cum este numită,
-
se referă la momentul când toate elementele se unesc nu numai pentru a defini evenimentul,
-
ci și legatura mea emoționlă cu acesta.
-
Acesta este lucrul pe care fotografia îl exploatează
-
atunci când realizeasă propria sa uniune cu un spectator.
-
-
că am vorbit cu Kyle despre asta săptămâna trecută,
-
despre faptul că voi povesti întâmplarea.
-
Iar el a spus, " Îmi amintesc și eu!
-
Te văd pe tine,
-
pe țărm, țipând la mine. "
-
(Râsete)
-
Mă credeam erou.
-
(Râsete)
-
-
aceasta reprezintă-- aceasta este o mostră
-
de imagini remarcabile realizate de unii dintre cei mai buni fotojurnaliști din lume
-
lucrând la cel mai înalt nivel al talentului lor.
-
Cu excepția uneia.
-
Aceasta fotografie a fost facută de Doctor Euan Mason
-
în Noua Zeelandă, anul trecut,
-
și a fost trimisă la si publicată in National Geographic.
-
Anul trecut am adăugat website-ului nostru o secțiune numita "Poza ta,"
-
unde oricine poate trimite fotografii pentru o posibilă publicare.
-
Are un succes rasunător,
-
în comunitatea entuziastă de fotografi.
-
Calitatea acestor fotografii amatoare
-
poate fi, uneori, uimitoare.
-
Acest lucru îmi confirmă faptul că
-
în fiecare dintre noi zac cel puțin una sau două
-
fotografii extraordinare.
-
Dar pentru a fi un fotojurnalist excelent
¶
-
trebuie să ai în tine mai mult de una sau două
-
fotografii grozave.
-
Trebuie să fii capabil să faci asemenea fotografii tot timpul.
-
Însă ceea ce este chiar mai important,
-
trebuie să știi cum să creezi o narațiune vizuală.
-
Trebuie să știi cum să spui o poveste.
-
Așa că voi împărtăși cu voi câteva imagine
-
ce cred că demonstrează puterea fotografiei de a spune o poveste.
-
Fotograful Nick Nichols s-a dus să studieze
¶
-
un sanctuar de viață sălbatică foarte mic și relativ necunoscut,
-
în Ciad, numit Zakouma.
-
Intenția inițială a fost de a merge acolo
-
și de a aduce înapoi o poveste clasică cu diverse specii
-
și un decor exotic.
-
Iar asta este ceea ce a facut Nick până la un anumit punct.
-
Acesta este un serval.
-
El se fotografiază, practic, singur,
-
cu ajutorul unei camere foto automate.
-
Camera are o rază infraroșie
-
iar servalul pașește în rază și este fotografiat.
-
Aceștia sunt babuimi la adăpat.
-
Nick --cu aceeași cameră automată --
-
le-a facut mii de poze.
-
Iar Nick a sfârșit având mii de fotografii
-
cu posterioarele babuinilor.
-
(Răsete)
-
Un leu luând o gustare târzie--
-
observați că are un dinte rupt.
-
Și un crocodil pe malul raului, îndreptându-se spre vizuine sa.
-
Iubesc suprafața aceea mică de apă
-
care apare în spatele cozii lui.
-
Dar elefanții sunt cea mai importantă specie din Zakouma.
¶
-
Este una dintre cele mai mari turme intacte din această parte a Africii.
-
Aceasta este o fotograzie făcută în lumina lunii,
-
ceva la care fotografia digitală și-a adus o contribuție însemnată.
-
Cu acești elefanți a fost închegată povestea.
-
Nick, împreună cu cercetătorul Doctor Michael Fay,
-
a identificat femela dominantă din turmă.
-
Au numit-o Annie
-
și au început să îi urmărească mișcările.
-
Turma era în siguranță în interiorul parcului
-
datorită acestui grup dedicat de paznici ai parcului.
-
Dar odată ce au început ploile anuale,
-
turma a pornit migrația către locurile cu hrană din afara parcului.
-
Și acesta este momentul când au început să aibă probleme.
¶
-
Departe de siguranța parcului erau braconieri
-
care i-ar fi vânat numai pentru valoarea colților lor din fildeș.
-
Femela dominantă pe care o urmăreau,
-
după săptămâni de deplasări inainte și înapoi, înauntrul și în afara parcului,
-
s-a stabilit în afara acestuia.
-
Annie a fost ucisă, la fel ca și alți 20 de membri ai turmei sale.
-
Și asta doar pentru fildeș.
-
Acesta este unul dintre paznici.
-
Ei au reușit sa prindă unul dintre braconieri și sa recupereze fildeșul.
-
Nu îl puteau lăsa acolo,
-
pentru ca încă este valoros.
-
Dar Nick nu s-a întors
-
cu o poveste ce a depașit metoda tradițională
-
de a spune pur și simplu "Nu e asta o lume uimitoare?"
-
A creat, în schimb, o poveste ce impresionează adânc spectatorii.
-
În loc de cunoaștere a acestui parc,
-
el a creat înțelegere și empatie
-
pentru elefanți, paznici și numeroasele probleme
-
legate de conflictul dintre om și viața sălbatică.
-
Acum hai sa ne ducem spre India.
¶
-
Uneori poți spune o poveste complicată intr-o manieră concentrată.
-
Ne interesa aceeași problemă dezbătută de Richard Wurman
-
în proiectul său, Populația Noii Lumi.
-
Pentru prima dată în istorie,
-
mai mulți oameni trăiesc în mediile urbane decât în cele rurale.
-
Iar această creștere nu se produce atât de mult în orașe,
-
cât în suburbiile ce le înconjoară.
-
Jonas Bendiksen, un fotograf energic,
-
a venit la mine și mi-a spus,
-
"Trebuie să ne documentăm despre asta și iată ce propun:
-
Hai să călătorim în jurul lumii și să fotografiem fiecare suburbie."
-
Eu am spus, "Știi, ar putea fi o idee cam ambițioasă pentru bugetul nostru."
-
Ceea ce am făcut, în loc de a merge și de a realiza
-
ceva ce s-ar fi sfarșit cu
-
un fel de trecere în revistă a poveștii,
-
când te duci și vezi doar câte puțin din toate,
-
a fost să îl trimitem pe Jonas în Dharavi,
-
care este parte din Mumbai, în India,
-
să îl lăsăm să stea acolo și să se integreze cu adevarat
-
în inima și sufletul acestei părți importante a orașului.
-
Jonas s-a dus și nu a făcut un studiu de suprafață
-
al condițiilor groaznice din aceste locuri.
-
El a văzut că suburbia este o parte ce trăiește și respiră, vitală pentru
-
funcționarea întregii arii urbane.
-
Concentrându-se pe un singur loc,
-
Jonas a pătruns în sufletul și trainicul spirit uman
-
ce definesc această comunitate.
-
Și a făcut-o într-o manieră frumoasă,
-
Uneori, unica metodă de a spune o poveste este printr-o imagine cuprinzătoare.
¶
-
I-am luat cu noi în echipă pe fotograful subacvatic Brian Skerry
-
și pe fotojurnalistul Randy Olson
-
pentru a studia epuizarea resurselor de pește ale lumii.
-
Nu am fost singurii ce au abordat acest subiect,
-
dar fotografiile făcute de Brian și Randy
-
sunt unele dintre cele mai bune fotografii ce surprind
-
devastarea atât umană, cât și naturală a resurselor de pește.
-
Aici, într-o fotografie făcută de Brian,
-
se pare că un rechin este prins
-
într-o plasa din Baja.
-
Am văzut fotografii în regulă cu capturi accidentale,
-
animalele fiind prinse din greșeală
-
în timp ce se pescuiau alte specii.
-
Dar aici, Brian a surprins o imagine unică
-
stând sub barcă
-
atubci când încărcătura inutilă a fost aruncată peate bord.
-
Brian a riscat apoi chiar mai mult
-
pentru a face această unica fotografie
-
a unui năvod zăcând pe fundul oceanului.
-
Ajuns înapoi pe uscat, Randy Olson a fotografiat
¶
-
o piața improvizată de pește în Africa,
-
unde rămășițele de fileu erau vândute localnicilor,
-
cele mai bune părți fiind deja trimise în Europa.
-
Iar aici, în China, Randy a fotografiat o piața în care se vindeau meduze.
-
Cum sursele principale de hrană sunt epuizate,
-
oceanele sunt explorate mai adănc
-
și sunt aduse mai multe asemenea surse de proteine.
-
Se numește pescuit la baza lanțului trofic.
-
Dar există licariri de speranță,
¶
-
iar eu cred că atunci când facem din asta o poveste,
-
nu ne mulțumim doar să mergem
-
și să observăm problemele.
-
Vrem să căutăm și soluții.
-
Brian a fotografiat un sanctuar marin în Noua Zeelandă,
-
unde pescuitul comercial a fost interzis,
-
rezultatul fiind acela că speciile pe cale de dispariție au fost refăcute
-
iar odată cu ele a apărut și o posibilă soluție pentru pescăriile de subsidență.
-
Fotografia ne constrânge, de asemenea, să ne confruntăm cu
¶
-
probleme potențial dureroase și controversate.
-
James Nachtwey, care a fost premiat la conferința TED de anul trecut,
-
a aruncat o privire asupra sistemului medical
-
utilizat pentru tratarea soldaților americani răniți în Irak.
-
Este ca un fel de tub, printr-un capăt intrând un soldat rănit,
-
care iese prin celălalt, ajungând direct acasă.
-
Jim a început pe câmpul de luptă.
-
Aici, un paramedic îngrijește un soldat rănit
-
în timpul călătoriei cu elicopterul spre spitalul de război.
-
Aici este spitalul de război.
-
Soldatul din dreapta are numele fiicei lui
-
tatuat pe piept pentru a-i aduce aminte de casă.
-
De aici, soldații cu răni mai grave sunt transportați în Germania,
-
unde își revăd familiile
-
pentru prima dată.
-
Apoi se întorc în Statele Unite pentru recuperare în spitale de veterani
-
la fel ca acesta, Walter Reed.
-
Iar într-un final, uneori cu proteze făcute cu ajutorul tehnologiei avansate,
-
ei părăsesc spitalul și încearcă
-
să își reia viețile dinaintea războiului.
-
Jim a luat ceea ce ar fi putut fi o poveste medicală științifică
-
și i-a adăugat o latură umană ce i-a sensibilizat cititorii noștri.
-
Acum, aceste povești sunt exemple extraordinare
¶
-
pentru felul în care poate fi folosită fotografia
-
în expunerea unora dintre cele mai importante subiecte ale noastre.
-
Dar se întâmplă și ca fotografii
-
să dea peste lucruri care sunt
-
pur și simplu amuzante.
-
Fotograful Paul Nicklin a fost în Antarctica
-
pentru un articol despre focile leopard.
-
Acestea au fost rareori fotografiate, în parte pentru că sunt considerate
-
una dintre speciile cele mai periculoase de prădători din ocean.
-
Chiar cu un an în urmă un cercetător fusese prins de o focă leopard,
-
târât spre fundul apei și omorât.
-
Vă puteți imagina că a ezitat puțin
-
înainte de intrarea în apă.
-
Ei bine, ceea ce fac focile leopard cel mai mult este să mănânce pinguini.
-
Ați auzit de "Marșul Pinguinilor";
-
acesta este un fel de mâncatul pinguinilor.
-
(Râsete)
-
Aici, un pinguin se duce pe margine
-
și se uită pentru a vedea dacă este liberă coasta.
-
Apoi restul îl urmează.
-
Dar într-un final Paul a intrat în apă.
¶
-
El spune că niciodată nu s-a temut cu adevărat de acest animal.
-
Ei bine, această focă a venit la el.
-
Păcat că nu se vede în fotografie,
-
dar ea are o lungime de peste trei metri și jumătate.
-
Așa ca iese destul de bine în evidență.
-
Paul spune că nu s-a temut pentru că
-
el nu era o amenințare pentru ea, ci o curiozitate.
-
Gestul acesta, al ei, cu gura
-
era felul ei de a spune "Hei, uite ce mare sunt!"
-
Sau, poate, "Tanti, ce dinți mari ai."
-
(Râsete)
-
Paul s-a gândit apoi, că ei îi era milă de el.
-
Pentru ea, el era o creatură mare, și toantă,
-
care dintr-un motiv sau altul, nu era interesată
-
de vânarea pinguinilor.
-
Iar ceea ce a facut, a fost să înceapă să-i aducă pinguini vii
-
și să îi pună în față.
-
Ea le dădea drumul, iar ei se îndepărtau de ea.
-
Se uita la el de parca ar fi spus "De ce nu îi iei?"
-
Se întorcea, îi lua, îi aducea înapoi
-
și le dădea drumul în fața lui Paul.
-
A facut asta timp de mai multe zile,
-
pâna când a fost atât de frustrată de comportamentul lui,
-
încât a început să îi pună pinguinii direct pe cap.
-
(Răsete)
-
Ceea ce a avut ca rezultat o fotografie fantastică.
-
(Răsete)
-
Într-un final, Paul crede că ea și-a imaginat
-
că el nu v-a supraviețui.
-
Acesta este un fel de gâfâit,
-
se sforăit în semn de dezgust.
-
(Răsete)
-
Și-a pierdut interesul pentru el și s-a întors la ceea ce știe să facă mai bine.
-
Paul s-a dus să fotografieze o creatură
¶
-
misterioasă și relativ necunoscută
-
și nu s-a întors doar cu o colecție de fotografii,
-
ci și o experiență uimitoare și o poveste fantastică.
-
Poveștile în genul acesteia,
-
cele care depașesc imediatul și superficialul,
-
sunt cele care demonstrează puterea fotojurnalismului.
-
Cred în faptul că fotografia poate realiza o adevărată conexiune între oameni,
-
că poate fi un agent pozitiv
-
pentru înțelegerea oportunitaților și provocărilor
-
cărora le facem față zilnic.
-
Vă mulțumesc.
-
(Aplauze)