Cum se formează tornadele? - James Spann

Vezi întreaga lecție: http://ed.ted.com/lessons/how-do-tornadoes-form-james-spann

Tornadele sunt cele mai violente furtuni de pe Pământ, având o viteză a vântului ce poate depăși 320 km/h. Cum se formează aceste cicloane terifiante? Meteorologistul James Spann ne spune explică modul de formare a unei tornade, din momentul apariției sale dintr-o supercelulă, până dispare iar în aer.

Lecție de James Spann, animație de Província Studio..

Mi se spune vânătorul de tornade.

Când vântul e puternic
și condițiile sunt potrivite,

urc în mașină
și urmăresc furtunile violente.

„E o nebunie”, zici? Poate, dar vânez
aceste bestii pentru a învăța despre ele.

Vreau să împărtășesc cu tine ce știu.

Tornadele sunt coloane rotitoare de aer
ce se formează în interiorul furtunilor

și se conectează cu solul printr-o pâlnie.

Când se întâmplă asta,
distrug tot în calea lor,

fiind o amenințare serioasă
asupra vieților și proprietăților.

Din acest motiv astfel de fenomene
sunt intens cercetate,

dar adevărul e că nu știm multe
despre cum se formează o tornadă.

Condițiile ce dau naștere unei tornade

nu înseamnă neapărat că vor cauza și alta.

Dar am învățat multe de când oamenii
au început să înregistreze tornadele,

precum să recunoști semnele
atunci când una se pregătește să apară.

Vii cu mine?

Tornadele apar într-o furtună,
dar nu orice fel de furtună.

Acestea sunt foarte puternice și înalte
și sunt denumite supercelule.

Ajung până la 15.000 de metri altitudine
și au un vânt puternic,

grindină gigantică,
uneori inundații și fulgere puternice.

Acestea sunt tipurile de furtuni
ce produc tornade,

dar doar dacă există
anumite condiții specifice,

indicii pe care le putem măsura și analiza
când încercăm să prognozăm o furtună.

Aerul ce se ridică e primul ingredient
necesar ca o tornadă să apară.

Orice furtună se formează
când apare condensarea,

produsul secundar al norilor.

Condensarea elimină căldură,

iar căldura e energia ce ridică
cantități imense de aer.

Cu cât condensarea
și creșterea norilor sunt mai mari,

cu atât devin mai puternici
acești curenți ascendenți.

În cazul supercelulelor,
aceste mase de aer sunt foarte puternice.

Odată ce aerul se ridică,

își poate schimba direcția
și începe să se miște mai rapid.

În final, la baza furtunii,
dacă există multă umezeală,

apare un imens nor ce îi oferă tornadei

ceva din care să se hrănească mai târziu,
dacă ajunge atât de departe.

Când există toate acestea, poate apărea
un vortex închis de furtună,

ce formează un tub lat și înalt
de aer care se rotește și se ridică.

Acesta poartă numele de mezociclon.

În exterior, aerul rece și uscat
ce e absorbit

începe să se înconjoare
în spatele acestui mezociclon,

formând ceea ce e cunoscut sub numele
de curent descendent din flanc.

Acest scenariu neobișnuit creează
o mare diferență de temperatură

între aerul din interiorul
mezociclonului și aerul de afară,

acumulând un nivel de instabilitate
ce îi permite tornadei să crească.

Apoi, partea de jos a mezociclonului
devine mai îngustă,

crescând astfel viteza vântului.

Dacă, și e un mare dacă,
această pâlnie de aer coboară

în acel nor umed de la baza furtunii,

îl aspiră și îl transformă
într-un nor rotitor,

formând o legătură
între furtună și Pământ.

În secunda în care această pâlnie
ce se rotește atinge pământul,

ea devine o tornadă.

Majoritatea sunt mici și de durată scurtă,
vântul având între 100 și 180 km/h,

iar altele pot dura până la o oră,
cu un vânt până la 320 km/h.

Sunt frumoase, dar terifiante,

în special dacă tu
sau orașul tău îi sunteți în cale.

În acest caz nimănui, nici măcar
unui vânător de tornade ca mine,

nu îi place să privească
dezastrul provocat.

Ca orice altceva, tornadele
nu durează la nesfârșit.

Când diferența de temperatură dispare
și condițiile se stabilizează,

sau umezeala din aer dispare,

furtuna dispare și odată cu ea și tornada.

Chiar și așa, meteorologii și vânătorii
de furtuni ca mine rămân în alertă,

urmărind, urmărind mereu dacă cumva
furtuna își va elibera din nou forțele.