O unealtă neașteptată pentru înțelegerea inegalității: matematica abstractă

Cum înțelegem o lume care și-a pierdut sensul? Prin a privi în locuri neașteptate, spune matematiciana Eugenia Chang. Ea explică felul în care aplicarea în viața de zi cu zi a conceptelor din matematica abstractă poate să ducă la o înțelegere mai profundă a lucrurilor precum originile furiei sau funcția privilegiilor. Iată mai multe detalii despre cum ne poate ajuta acest instrument surprinzător să empatizăm cu ceilalți.

Lumea este plină de argumente ostile,

conflicte,

știri false,

victime,

exploatare, prejudicii,
intoleranță, vină, strigăte

și atenție foarte scurtă.

Uneori poate părea că suntem sortiți
să fim de o anumită parte,

să fim blocați în camere reverberante

și niciodată să nu fim
de acord unii cu alții.

Uneori poate părea ca o cursă
spre fundul sacului,

unde toți denunță privilegiile celorlalți

și concurează să arate
că ei sunt cei mai încercați oameni

din conversație.

Cum putem avea sens

într-o lume care nu mai are niciunul?

Am o unealtă pentru înțelegerea
acestei lumi confuze în care trăim,

o unealtă la care nu v-ați aștepta:

matematica abstractă.

Sunt matematiciană.

În mod tradițional, matematica pură
este precum teoria matematicii,

iar cea aplicată rezolvă probleme reale,
precum construirea unui pod

sau pilotarea unui avion

sau controlarea traficului.

Dar o să vă vorbesc despre un mod
în care matematica pură e aplicată direct

în viețile zilnice

ca un mod de gândire.

Ecuațiile de gradul al doilea nu mă ajută
în viața de zi cu zi,

dar folosesc gândirea matematică
pentru a înțelege anumite argumente

și a empatiza cu alți oameni.

Astfel, matematica pură mă ajută
cu întreaga lume umană.

Dar, înainte de a vorbi
despre întreaga lume,

trebuie să vorbesc despre ceva
ce voi ați putea considera

drept matematică irelevantă de școală:

divizorii unui număr.

Vom începe prin a ne gândi
la divizorii lui 30.

Acum, dacă amintirile
orelor de matematică vă dau fiori,

vă înțeleg, pentru că și mie mi s-au părut
plictisitoare orele de matematică.

Dar sunt destul de sigură
că vom merge într-o direcție

care este foarte diferită
față de ce s-a făcut în școală.

Deci, care sunt divizorii lui 30?

Ei bine, sunt numerele
care îl compun pe 30 în diviziune.

Poate vi-i puteți aminti.
Îi facem împreună.

Ei sunt: 1, 2, 3,

5, 6,

10, 15 și 30.

Nu e foarte interesant.

Sunt niște numere pe o linie dreaptă.

Putem face totul mai interesant

gândindu-ne la care dintre aceste numere
sunt de asemenea factorii celorlalți

și trasând un desen,
asemănător cu un arbore,

pentru a ilustra aceste relații.

Deci 30 o să fie în vârf ca un străbunic.

6, 10 și 15 îl divid pe 30.

5 îi divide pe 10 și 15

2 îi divide pe 6 și 10

3 îi divide pe 6 și 15

Și 1 îi divide pe 2, 3 și 5.

Deci vedem cum 10 nu este divizibil cu 3,

dar că totul reprezintă
colțurile unui cub,

ceea ce este, cred, un pic mai interesant

decât niște numere pe o linie.

Putem observa ceva mai mult aici.
Este o ierarhie la mijloc.

La bază este numărul 1,

apoi sunt numerele 2, 3 și 5,

și nimic nu le divide
în afară de 1 și ele însele.

Îți poți aminti că asta înseamnă
că ele sunt prime.

La următorul nivel, avem 6, 10 și 15,

și fiecare este un produs
a doi factori primi.

Deci 6 este 2 ori 3,

10 este 2 ori 5,

15 este 3 ori 5.

Apoi, în vârf, avem 30,

care este un produs de 3 numere prime -

2 ori 3 ori 5.

Aș putea redesena această diagramă
folosind în loc acele numere.

Vedem că avem 2, 3 și 5 în vârf,

avem perechi de numere la următorul nivel,

și avem elemente singulare mai jos,

apoi setul gol de la bază.

Fiecare dintre acele săgeți arată
pierderea unuia dintre numerele din set.

Acum poate că este clar

că nu contează care sunt acele numere.

De fapt, nu contează ce sunt.

Le putem înlocui
cu altceva de tipul A, B și C,

și am obține aceeași imagine.

Acum, totul a devenit foarte abstract.

Numerele au devenit litere.

Dar această abstracție are un scop,

care poate fi aplicată acum în mod vast,

pentru că A, B, și C pot fi orice.

De exemplu, ele pot fi
trei tipuri de privilegii:

bogat, alb și bărbat.

La următorul nivel,
avem oamenii albi bogați.

Aici avem bărbații bogați.

Aici avem bărbații albi.

Iar aici avem bogații, albii și bărbații.

Iar în final, oamenii cu niciunul
dintre acele privilegii.

Și voi readăuga
celelalte adjective pentru efect.

Deci, aici avem
non-bărbații albi și bogați,

ca să ne amintim că trebuie
să includem și persoanele non-binare.

Aici avem bărbații bogați
care nu sunt albi.

Aici avem bărbații albi
care nu sunt bogați,

bogați, non-albi, non-bărbați,

săraci, albi, non-bărbați,

și săraci, non-albi, bărbați.

Iar la bază, fără privilegii,

săraci, non-albi, non-bărbați.

Am trecut de la diagrama
divizorilor lui 30

la diagrama interacțiunii
diverselor tipuri de privilegii.

Cred că sunt multe lucruri
care pot fi învățate din această diagramă.

Primul este că fiecare săgeată reprezintă
o pierdere directă a unui privilegiu.

Uneori oamenii cred eronat
că privilegiul albilor înseamnă

că toți albii o duc mai bine
decât non-albii.

Unii oameni arată cu degetul
la atleții de culoare bogați și spun:

„Vezi? Sunt foarte bogați.
Privilegiul albilor nu există.”

Asta nu e ceea ce spune
teoria privilegiului albilor.

Ea spune că, dacă atletul bogat
avea toate acele caracteristici

și era și alb,

ne-am fi așteptat ca el
să o ducă mai bine.

Mai e altceva ce putem înțelege
din această diagramă,

dacă ne uităm pe câte un rând.

Dacă ne uităm pe al doilea rând,
unde oamenii au două privilegii,

am putea observa că nu toți sunt egali.

De exemplu, femeile albe bogate
o duc probabil mai bine în societate

decât bărbații albi săraci,

iar oamenii de culoare bogați
sunt undeva pe la mijloc.

Deci, e oarecum asimetric aici,

și la fel și la bază.

Dar putem analiza mai departe

și să observăm interacțiunile
dintre cele două nivele de mijloc.

Deoarece oamenii bogați non-albi
și non-bărbați o duc mai bine

decât bărbații albi săraci.

Luați câteva exemple extreme,
precum Michelle Obama

sau Oprah Winfrey.

Ele clar o duc mai bine decât bărbații
albi săraci, șomeri și fără locuință.

De fapt, diagrama este
mai asimetrică decât atât.

Acea tensiune există

între straturile de privilegii
din diagramă

și privilegiul absolut trăit
de oameni în societate.

Asta m-a ajutat să înțeleg
de ce unii bărbați albi săraci

sunt atât de revoltați pe societate
la momentul actual.

Pentru că sunt considerați a fi superiori
în acest cub al privilegiilor,

dar în termenii privilegiului absolut,
ei nu simt nicidecum efectele sale.

Și cred că a înțelege
originile acelei furii

este mult mai productiv
decât a fi la rândul nostru furioși pe ei.

A observa aceste structuri abstracte
ne poate ajuta să schimbăm contextele

și să vedem că oameni diferiți
sunt în vârf în contexte diferite.

În diagrama noastră originală,

bărbații albi bogați erau în vârf,

dar dacă ne concentram atenția
asupra non-bărbaților,

am vedea că ei sunt aici,

iar non-bărbații albi bogați sunt în vârf.

Și ne-am putea muta
la întregul concept al femeilor,

iar cele trei tipuri de privilegiu ar fi:
bogată, albă și cis.

Amintiți-vă că „cis” înseamnă
că identitatea ta de gen se potrivește

cu genul tău biologic.

Acum vedem că femeile cis albe
și bogate ocupă, în mod analog,

locul ocupat de bărbații albi bogați
în situația precedentă.

Asta m-a ajutat să înțeleg
de ce este atât de multă ură

pe femeile albe bogate,

mai ales în unele aspecte
ale mișcării feministe actuale,

pentru că, poate, ele sunt predispuse
la a se vedea subprivilegiate

în relație cu bărbații albi,

și uită cât de supraprivilegiate sunt
în relație cu femeile non-albe.

Cu toții putem folosi aceste
structuri abstracte ca ajutor în situații

în care suntem mai mult
sau mai puțin privilegiați.

Cu toții suntem
mai privilegiați decât cineva

și mai puțin privilegiați decât altcineva.

De exemplu, știu și simt că,
în calitate de persoană asiatică,

sunt mai puțin privilegiată decât cei albi

din cauza privilegiului alb.

Dar mai înțeleg

și că sunt probabil printre
cele mai privilegiate persoane non-albe,

și asta mă ajută să oscilez
între cele două contexte.

În termeni de avere,

nu cred că sunt super bogată.

Nu sunt bogată ca oamenii
care nu trebuie să mai muncească.

Dar o duc bine,

și asta e o situație mult mai bună

decât a oamenilor care se chinuie,

care sunt șomeri
sau lucrează pentru salariul minim.

Fac aceste conexiuni în minte

pentru a înțelege experiențele
și din perspectivele altora,

lucru care mă aduce la următoarea
concluzie posibil surprinzătoare:

matematica abstractă e extrem de relevantă
pentru viețile noastre zilnice

și ne poate ajuta să înțelegem
și să empatizăm cu alți oameni.

Dorința mea e ca toată lumea să încerce
să-i înțeleagă pe alții mai mult

și să colaboreze cu ceilalți,

în loc să concureze cu ei

și să încerce să arate unde au greșit.

Și mai cred
că gândirea matematică abstractă

ne poate ajuta să facem asta.

Vă mulțumesc!

(Aplauze)