Înțelepciunea strămoșească ar trebui să fie motorul luptei pentru mediul înconjurător

Ca să putem aborda o problemă atât de mare precum schimbarea climatică, avem nevoie atât de știință, cât și de înțelepciune strămoșească, e de părere activista de mediu Hindou Oumarou Ibrahim. În această prelegere antrenantă, ea povestește cum comunitatea ei nomadă din Ciad lucrează îndeaproape cu oamenii de știință ca să refacă ecosistemele în pericol - și oferă lecții pentru crearea unor comunități mai rezistente.

Cred că aveți cu toții
un smartphone sau un iPhone,

și probabil că în această dimineață
ați verificat starea vremii,

pentru că dacă plouă, să vă luați umbrela,

dacă e soare,
să vă luați ochelarii de soare,

sau dacă va fi frig,
să luați o haină în plus.

Câteodată vă oferă informații corecte,
iar alteori nu.

Dați-mi voie să vă spun ceva,

cea mai bună aplicație a mea este bunica.

(Râsete)

Se numește Mamadda.

Ea poate să vă spună
nu doar starea vremii de astăzi,

ci poate să prezică și pentru
următoarele 12 luni,

dacă va fi un sezon ploios bun sau nu.

Poate să prezică doar
observând mediul înconjurător,

observând direcția vântului,

poziția norilor,

migrația păsărilor,

mărimea fructelor,

înflorirea plantelor.

Poate să prezică observând
comportamentul vitelor sale.

Așa cunoaște ea mai bine
vremea și ecosistemul

în care trăiește.

Vin dintr-o comunitate

care se ocupă de vite.

Suntem nomazi.

Ne mutăm dintr-un loc într-altul

ca să găsim apă și locuri de pășunat.

Putem să ne mutăm pe distanțe
de până la o mie de kilometri,

de mărimea Californiei, într-un singur an.

Și asta ne ajută să trăim
în armonie cu ecosistemul nostru.

Ne înțelegem reciproc.

Pentru noi,
natura este supermarketul nostru,

de unde ne putem lua hrana sau apa.

Este farmacia de unde putem
să adunăm plante medicinale.

Dar este și școala noastră,

unde putem să învățăm mai bine
cum s-o protejăm

și cum poate ea să ne răsplătească
cu ceea ce ne este nouă necesar.

Dar cu impactul schimbării climatice,

noi simțim un altfel de impact.

În comunitatea mea,

avem una din primele cinci
surse de apă proaspătă din Africa.

Este vorba de lacul Ciad.

Când s-a născut mama mea,

lacul Ciad avea aproximativ
25,000 km pătrați de apă.

Când m-am născut eu, acum 30 de ani,

avea 10,000 km pătrați.

Iar acum are 1,200 km pătrați de apă.

90% din apă s-a evaporat,

a dispărut.

Și sunt mai mult de 40 milioane de oameni

care trăiesc în jurul lacului
și sunt dependenți de acesta.

Ei sunt păstori.

Ei sunt pescari.

Ei sunt fermieri.

Ei nu depind de salariul
de la sfârșitul lunii.

Ei depind de ploaie.

Ei depind de culturile care cresc

sau pășunile pentru turmele lor.

Resursele care se diminuează,

sunt multe comunități care se luptă
pentru a avea acces la ele.

Primul venit, primul servit.

Al doilea trebuie să lupte
până la moarte.

Schimbările climatice ne afectează mediul,

schimbându-ne viața socială,

pentru că rolul bărbatului
și al femeii în zona aceasta

este diferit.

Bărbatul trebuie să-și hrănească familia,

să aibă grijă de comunitate,

și dacă nu poate face toate astea,

demnitatea lui este amenințată.

El nu poate face nimic altceva
ca să se revanșeze.

Schimbarea climatică
îi ia pe bărbați de lângă noi.

Aceasta este migrația.

Ei pot să migreze către un oraș mare

unde pot sta 6 sau 12 luni,

unde pot să-și găsească o slujbă
și să trimită bani înapoi.

Dacă n-au găsit, vor sări în Mediterană

și merge în Europa.

Unii dintre ei își pierd viața acolo

dar niciunul nu se dă bătut.

Bineînțeles, este trist pentru țara gazdă,

parte din țările dezvoltate

care trebuie să se adapteze
să găzduiască imigranții care vin.

Dar cum rămâne cu cei care rămân în urmă,

femeile și copiii
care trebuie să ia locul bărbaților,

locul femeilor care au grijă de siguranța,

mâncarea, sănătatea întregii familii,

a copiilor și a vârstnicilor?

Așa că acele femei
sunt eroine pentru mine,

pentru că sunt inovatoare, găsesc soluții,

ele transformă puținul resurselor

în ceva mare pentru comunitate.

Aceștia sunt oamenii mei.

Ne folosim de cunoștințele tradiționale
ale strămoșilor

ca să găsim reziliență mai bună
pentru mediul în care supraviețuim.

Cunoștințele nu sunt doar
pentru comunitățile noastre.

Le împărtășim unii cu ceilalți
și cu cei care trăiesc alături de noi.

Popoarele băștinașe din întreaga lume

salvează 80% din biodiversitatea lumii.

Oamenii de știință spun asta.

Popoarele băștinașe
din regiunea Amazonului,

acolo există cel mai divers ecosistem,
mai bun decât un parc național.

Popoarele băștinașe din Pacific,

bunica și bunicul,

ei știu unde pot găsi hrană
după ce sunt afectați de uragan.

Cunoștințele pe care le au
popoarele noastre

ne ajută să supraviețuim
și ajută și alte popoare

să supraviețuiască
în fața schimbării climatice.

Pământul pierde.

Am pierdut deja 60% din specii

și acest procent crește zilnic.

Așa că într-o zi,

am adus un om de știință
în comunitatea mea.

Și i-am spus:
- Tu transmiți informațiile bune

despre vreme la TV și radio,

dar ce-ai zice să vii și la oamenii mei?

Așa că a venit

și a stat cu noi.

Și deodată, pentru că suntem nomazi,

am început să ne strângem lucrurile.

Lucru pentru care ne întreabă:
- Ne mutăm?

Iar eu îi răspund că nu,
nu ne mutăm. Va ploua.

- Dar nu e niciun nor.
Cum știți c-o să plouă?

Noi îi răspundem:
- Da, va ploua,

și ne strângem lucrurile.

Deodată începe să plouă torențial,

și îl vedem pe omul de știință alergând,

ascunzându-se sub copaci,

și protejându-și lucrurile.

Noi deja ni le strânsesem.

(Râsete)

După ce trece ploaia,

începe o discuție serioasă.

El ne întreabă:
- Cum ați știut că va ploua?

Iar noi îi răspundem:

- Bătrâna a observat insectele
ducând ouăle la adăpost,

iar dacă insectele nu vorbesc
și nu se uită la TV,

știu cum să prezică
pentru a proteja generațiile,

pentru a proteja mâncarea.

Pentru noi este un semn că va ploua

în maxim câteva ore.

Și el ne spune:

- Noi avem cunoștințele,

dar nu aducem cunoștințele ecologice

împreună cu cele despre vreme.

Și așa am început să lucrez

cu meteorologi și comunitatea mea,

ca să oferim informații mai bune,

să ajutăm popoarele să se adapteze
la schimbările climatice.

Cred că dacă punem totul laolaltă,

toate sistemele de cunoștințe,

știința, tehnologia,
cunoștințele tradiționale,

putem să dăm ce-i mai bun
ca să ne protejăm popoarele,

să ne protejăm planeta,

să refacem ecosistemul pe care-l pierdem.

Am mai făcut asta și într-un alt fel.

Am folosit un instrument
care mie îmi place tare mult.

Se numește cartografiere participativă 3D:

participativă pentru că
poate aduce laolaltă

femei, bărbați, tineri, bătrâni,

toate generațiile.

Și se folosesc cunoștințe științifice,

iar comunitatea se adună
și construiesc această hartă,

își dau seama
din cunoștințele pe care le avem

unde este pădurea sacră,

unde este sursa de apă,

unde este culoarul nostru,

unde este locul în care ne mutăm
în fiecare anotimp.

Iar instrumentele acestea sunt uimitoare,

pentru că acestea construiesc
competențe pentru femei,

pentru că în comunitățile noastre,

femeile și bărbații nu stau împreună.

Bărbații mereu au cuvântul,

iar femeile doar stau, dar în spate.

Ele nu sunt acolo ca să ia decizii.

Așa că după ce bărbații au cunoștințele,

cheamă femeile, să arunce o privire,

iar ele acceptă,

pentru că ei au făcut toată treaba.

Când vin femeile

și se uită la hartă,

ele spun:
- Mm, nu.

(Râsete)

- E greșit.

De aici adun ierburi medicinale.

De aici adun mâncarea.

De aici adun...

Și așa am schimbat cunoștințele
pentru hartă,

și i-am chemat pe bărbați.

Ei se gândesc la ce spun femeile.

Toți dau din cap.

- Au dreptate. Au dreptate. Au dreptate.

Așa am creat competențe pentru femei,

oferindu-le o voce,

în această cartografiere participativă,

așa că femeile au cunoștințele detaliate

care pot ajuta comunitatea să se adapteze.

Iar bărbatul are vederea de ansamblu.

Așa că atunci când punem totul laolaltă,

această hartă îi ajută să discute,

să calmeze conflictele dintre comunități

pentru accesul la resurse,

să le ajute să împartă
mai bine aceste resurse,

să le refacă

și să le gestioneze pe termen lung.

Cunoștințele noastre
sunt foarte folositoare.

Cunoștințele popoarelor băștinașe

sunt cruciale pentru planeta noastră.

Sunt cruciale pentru toate popoarele.

Cunoștințele științifice
au fost descoperite

acum 200 de ani

iar tehnologia, acum 100 de ani,

dar cunoștințele popoarelor
băștinașe au mii de ani.

Așa că de ce să nu le aducem împreună,

să combinăm toate cele trei cunoștințe

și să oferim rezistență sporită

popoarelor care sunt impactate
de schimbarea climatică?

Acum nu este vorba
doar de țările în curs de dezvoltare,

ci și de cele dezvoltate.

Am văzut uraganele, am văzut
inundațiile din toate acele locuri.

Am văzut incendiile,
chiar și aici în California.

Avem nevoie de toate
aceste cunoștințe împreună.

Avem nevoie de oameni în centru.

Și avem nevoie ca cei care iau decizii

să se schimbe,

oamenii de știință le spun asta,

noi le spunem asta

și noi avem cunoștințele.

Avem 10 ani pentru schimbare.

10 ani sunt puțini,

așa că trebuie să acționăm împreună

și trebuie să acționăm acum.

Vă mulțumesc.

(Aplauze)