YouTube

Got a YouTube account?

New: enable viewer-created translations and captions on your YouTube channel!

Romanian subtitles

← De ce unii găsesc exerciţiile fizice mai grele decât alţii? | Emily Balcetis | TEDxNewYork

Get Embed Code
18 Languages

Showing Revision 7 created 01/21/2015 by Ariana Bleau Lugo.

  1. Văzul e simţul căruia îi dăm
    cea mai mare importanţă.
  2. Privim constant în jur, identificăm rapid
    şi ne dăm seama ce vedem.
  3. Să exemplificăm.
  4. Vă voi arăta fotografia unei persoane
    timp de 1 - 2 secunde
  5. şi aş vrea să identificaţi
    ce emoţie exprimă faţa ei.
  6. Gata? Start!
  7. Mergeţi pe instinct.
  8. Ce vedeţi?
  9. Am studiat 120 de indivizi,
    iar rezultatele au fost amestecate.
  10. Oamenii nu erau de aceeaşi părere
    referitor la emoţia exprimată.
  11. Poate aţi văzut disconfort.
    E cel mai frecvent răspuns primit.
  12. Poate persoana din stânga a spus
    regret sau scepticism
  13. iar cea din dreapta, ceva total diferit
    ca speranţă sau empatie.
  14. Cu toţii privim aceeaşi faţă, din nou.
  15. Poate vedem ceva total diferit,
    pentru că percepţia e subiectivă.
  16. Ceea ce credem că vedem
    e filtrat prin ochii minţii noastre.
  17. Există multe alte exemple
    de cum vedem lumea prin ochii minţii.
  18. Vă mai dau câteva.
    Cei care ţin dietă văd merele mai mari
  19. decât cei care nu numără caloriile.
  20. Jucătorii de softball văd mingea mai mică
    dacă-s proaspăt ieşiţi din criză,
  21. comparativ cu cei care
    au petrecut noaptea trecută.
  22. Credinţele politice ne pot afecta modul
    în care-i percepem pe alţii,
  23. inclusiv pe politicieni.
  24. Cu echipa mea am decis
    să testăm următoarea întrebare.
  25. În 2008, Barack Obama candida
    la preşedinţie pentru prima oară
  26. şi am chestionat sute de americani,
    o lună înainte de alegeri.
  27. Am constatat că unii americani
    consideră că fotografii ca acestea
  28. reflectă cel mai bine
    cum arată Obama în realitate.
  29. Dintre ei, 75% au votat pentru Obama
    la alegerile respective.
  30. Alţii au considerat că aceste fotografii
    reflectă cum arată Obama în realitate.
  31. 89% dintre aceştia l-au votat pe McCain.
  32. Am arătat multe fotografii cu Obama,
    pe rând, aşa că oamenii nu şi-au dat seama
  33. ce schimbam de la una la alta,
  34. fie că aveau lumină artificială
    sau îi închideam tenul.
  35. Cum e posibil ca atunci când privesc
    o persoană, un obiect sau un eveniment
  36. să văd ceva atât de diferit
    faţă de altcineva?
  37. Sunt multe motive,
  38. dar unul presupune să înţelegem
    mai bine cum funcţionează ochii.
  39. Specialiştii în vedere ştiu că,
  40. din informaţia vizuală primită
    la un moment dat,
  41. putem conştientiza
    doar o mică parte.
  42. Ce vedem cu acuitate,
    claritate şi acurateţe
  43. echivalează cu suprafaţa degetului mare
    al mâinii noastre întinse.
  44. Ce e în jurul acestei arii e neclar,
    rezultatul fiind ambiguu pentru ochi.
  45. Dar trebuie să clarificăm
    ca să ne dăm seama ce vedem
  46. şi mintea e cea care ne ajută
    să completăm lipsurile.
  47. Aşadar percepţia e o experienţă subiectivă
  48. şi de aceea vedem doar prin ochii minţii.
  49. Ca psiholog social,
    astfel de probleme mă intrigă.
  50. Sunt fascinată de momentele în care
    oamenii nu văd cu ochii.
  51. Cum se face că cineva vede efectiv
    paharul plin pe jumătate,
  52. iar altcineva îl vede pe jumătate gol?
  53. Ce anume din gândurile
    şi sentimentele unei persoane
  54. determină modul diferit
    în care ea percepe lumea?
  55. Şi, oare asta contează?
  56. Pentru a răspunde acestor întrebări,
    împreună cu echipa mea
  57. am decis să studiem amănunţit
    o problemă de interes internaţional:
  58. sănătatea şi forma fizică bună.
  59. În toată lumea oamenii se străduiesc
    să-şi controleze greutatea
  60. şi există multe metode
    să nu creştem în greutate.
  61. De pildă ne propunem solemn
    să facem exerciţii după sărbători,
  62. dar hotărârile de Anul Nou
    ale majorităţii americanilor
  63. sunt uitate până de Ziua Îndrăgostiţilor.
  64. Vorbim cu noi înşine, încurajator,
    spunându-ne că ăsta e anul
  65. în care ne vom reveni în formă
  66. dar asta nu ajunge
    ca să revenim la greutatea ideală.
  67. De ce?
  68. Nu există un răspuns simplu,
    dar eu cred că ochii minţii ne sabotează.
  69. Unii consideră exerciţiile foarte grele,
    iar alţii mai uşoare.
  70. Ca prim pas pentru teste,
    am evaluat prin măsurători obiective
  71. forma fizică a participanţilor.
  72. Am considerat circumferinţa taliei
    faţă de circumferinţa şoldurilor
  73. Un raport mai mare talie/şold
    indică o formă fizică mai slabă
  74. faţă de un raport mai mic.
  75. După colectarea măsurătorilor,
    i-am pus să participe la o cursă în mers,
  76. cărând greutăţi.
  77. Înainte de asta i-am rugat
    să estimeze distanţa până la sosire.
  78. Ne-am gândit că forma fizică
    pe care o aveau
  79. ar putea modifica aprecierea distanţei.
  80. Ce-am aflat?
  81. Puteam prezice aprecierea distanţei
    după raportul talie/şold.
  82. Oamenii ieşiţi din formă, nepregătiţi,
    apreciau distanţa ca mult mai mare
  83. decât cei care erau în formă.
  84. Forma lor fizică schimba
    modul în care percepeau mediul.
  85. Şi mintea poate face acelaşi lucru.
  86. De fapt mintea şi corpul
    lucrează în tandem
  87. ca să modifice modul
    în care percepem lumea.
  88. Asta ne-a făcut să credem
    că cei foarte motivaţi,
  89. cei cu ţeluri bine definite,
    ar putea vedea linia de sosire mai aproape
  90. decât cei mai puţin motivaţi.
  91. Ca să testăm dacă motivaţiile
    ne afectează în acest mod percepţia
  92. am mai făcut un studiu.
  93. Am evaluat prin măsurători obiective
    forma fizică a participanţilor, din nou,
  94. circumferinţa taliei şi a şoldurilor,
    şi i-am pus să facă nişte exerciţii.
  95. În funcţie de feedback-ul furnizat de noi,
  96. unii au spus că nu-s motivaţi
    să mai facă exerciţiile.
  97. Simţeau că atinseseră forma fizică dorită
    şi nu aveau de gând să mai continue.
  98. Aceştia nu fuseseră motivaţi.
  99. Alţii, datorită feedback-ului nostru,
  100. ne-au spus că erau foarte motivaţi
    să facă exerciţiile.
  101. Aveau un scop puternic
    să ajungă la linia de sosire.
  102. Şi acum, înainte să pornească,
    i-am rugat să aprecieze distanţa.
  103. Cât de departe li se părea
    linia de sosire?
  104. Din nou, ca şi în studiul precedent,
  105. raportul talie/şold se corela
    cu aprecierea distanţei.
  106. Cei nepregătiţi găseau distanţa mai mare
    decât cei aflaţi în formă fizică bună.
  107. Important e că asta se petrecea
    cu cei nemotivaţi să exerseze.
  108. Cei puternic motivaţi să exerseze
    apreciau că distanţa e scurtă.
  109. Chiar şi cei foarte ieşiţi din formă
    vedeau linia de sosire aproape,
  110. dacă nu chiar mai aproape comparativ
    cu cei mai bine antrenaţi decât ei.
  111. Forma fizică poate determina
    aprecierea distanţei până la sosire,
  112. dar cei hotărâţi să atingă un obiectiv
    realizabil în viitorul apropiat
  113. şi care credeau că pot face asta,
    au considerat exerciţiile mai uşoare.
  114. Asta ne-a făcut să ne întrebăm
    dacă nu cumva există o strategie
  115. care să-i ajute pe oameni,
    schimbându-le percepţia,
  116. să le dea impresia
    că exerciţiile sunt mai uşoare?
  117. Am studiat literatura oftalmologică
    să ne dăm seama ce puteam face
  118. şi am creat o strategie, numită
    ,,Ochii la premiu!"
  119. Nu e un slogan
    dintr-un afiş de inspiraţie,
  120. ci o indicaţie
    despre cum să priveşti lucrurile.
  121. Celor pregătiţi de noi
    după această strategie
  122. le-am spus să se concentreze
    pe linia de sosire,
  123. să evite să se uite în jur,
  124. să-şi imagineze un reflector
    care luminează scopul
  125. şi că totul în jur e înceţoşat,
    chiar greu de desluşit.
  126. Ne-am gândit că această strategie
    ar face exerciţiile să pară mai uşoare.
  127. Am comparat acest grup cu unul martor.
  128. Lor le-am spus
    să privească lucrurile normal.
  129. Să vadă sosirea
    dar şi coşul de gunoi din dreapta,
  130. sau oamenii şi lampadarul din stânga.
  131. Ne-am gândit că ei vor estima
    că distanţa e mai mare.
  132. Ce-am descoperit?
  133. I-am pus să aprecieze distanţa
    să vedem dacă strategia
  134. a avut succes în schimbarea percepţiei.
  135. Da.
  136. Oamenii cu ochii la premiu
    au apreciat sosirea fiind 30% mai aproape
  137. decât cei care erau atenţi şi în jur,
    cum faci natural.
  138. Grozav.
  139. Eram foarte fericiţi, pentru că strategia
    făcea exerciţiile să pară mai uşoare.
  140. Problema era: ar ajuta asta
    la îmbunătăţirea exersării?
  141. Ar îmbunătăţi calitatea efectuării lor?
  142. Următoarea etapă
    a fost să spunem participanţilor
  143. că urmau să care până la linia de sosire,
    greutăţi suplimentare.
  144. Le-am pus la glezne greutăţi
    care reprezentau 15% din greutatea lor.
  145. Le-am cerut să ridice genunchii sus
    şi să meargă repede către sosire.
  146. Am făcut acest exerciţiu
    moderat de provocator, dar nu imposibil,
  147. ca majoritatea exerciţiilor
    care ne îmbunătăţesc forma fizică.
  148. Aşadar, marea problemă:
  149. Stând cu ochii pe premiu
    concentraţi pe linia de sosire
  150. a schimbat plăcerea exerciţiului?
  151. Da.
  152. Cei cu ochii pe premiu, ne-au mărturisit
    că le-a fost cu 17% mai uşor
  153. să efectueze exerciţiul,
    decât celor care priveau în jur, natural.
  154. Le-a schimbat modul subiectiv
    în care se simţeau exersând,
  155. dar şi modul obiectiv
    în care efectuau exerciţiile.
  156. Cei cu ochii pe premiu
    s-au mişcat 23% mai rapid
  157. decât cei care priveau natural în jur.
  158. Pentru comparaţie, o creştere de 23%
    e ca şi cum ai da Chevy Citation-ul tău
  159. pe un Chevrolet Corvett, ambele din 1980.
  160. Eram atât de bucuroşi pentru că însemna
    că o strategie gratuită,
  161. care e uşor de folosit,
    indiferent de forma fizică
  162. are un efect major.
  163. Cu chii la premiu,
    exerciţiul pare şi se simte ca mai uşor,
  164. Cu chii la premiu,
    exerciţiul pare şi se simte ca mai uşor,
  165. pentru că se mişcă mai repede.
  166. Ştiu că o sănătate bună
    nu ţine doar de un mers rapid,
  167. dar ochii la premiu poate fi o strategie
    în plus pe care o puteţi folosi
  168. ca să aveţi un stil de viaţă sănătos.
  169. Dacă încă nu credeţi
    că toţi vedem lumea
  170. prin prisma ochilor minţii,
    vă mai dau un singur exemplu.
  171. În fotografie sunt două maşini,
    pe o superbă stradă din Stockholm.
  172. Maşina din spate pare mai mare
    decât cea din faţă.
  173. În realitate, ele au aceleaşi dimensiuni
    dar noi le percepem ca diferite.
  174. Asta înseamnă că ochii au luat-o razna,
    sau că avem creierul praf?
  175. Nicidecum. Aşa funcţionează ochii noştri.
  176. Câteodată vedem lumea diferit,
    alteori altfel decât este,
  177. dar nu înseamnă că unul are dreptate
    iar altul greşeşte.
  178. Fiecare vedem lumea prin proprii ochi,
    dar ne putem ajuta reciproc
  179. să o vedem altfel.
  180. Mă gândesc la zile îngrozitoare
    pentru mine.
  181. Sătulă de toate, irascibilă, obosită,
    în urmă cu treaba,
  182. cu un nor negru deasupra capului.
  183. În astfel de zile,
    pare că toţi din jur sunt la fel.
  184. Colegul de muncă pare iritat
    când cer o amânare a unui termen,
  185. iar prietena pare frustrată
    când întârzii la prânz
  186. din cauza unei şedinţe prelungite.
  187. Seara, soţul pare dezamăgit
  188. pentru că prefer să mă culc
    decât să mergem la film.
  189. În astfel de zile, în care toţi
    îmi par supăraţi şi nervoşi,
  190. încerc să-mi reamintesc
    că îi pot privi şi în alt fel.
  191. Poate colegul era puţin confuz,
    prietena mea îngrijorată,
  192. iar soţul, poate că mă înţelegea.
  193. Aşadar, toţi vedem lumea cu proprii ochi,
    şi uneori poate părea
  194. un loc periculos, competitiv
    şi insurmontabil,
  195. dar nu trebuie să o vedem aşa mereu.
  196. Ne putem educa s-o vedem altfel,
    iar când găsim un mod în care să ne pară
  197. mai drăguţă, mai uşoară,
    poate că aşa va şi deveni.
  198. Vă mulţumesc.
  199. (Aplauze)