Ce este depresia? - Helen M. Farrell

Vezi lecţia întreagă pe: http://ed.ted.com/lessons/what-is-depression-helen-m-farrell

Depresia e cauza principală a incapacităţii de muncă în lume. În SUA, aproape 10% din adulţi se uptă cu această boală. Deoarece e o boală mintală, e mai greu de înţeles decât colesterolul mărit, de exemplu. Helen M. Farrell examinează simptomele şi tratamentele pentru depresie şi oferă câteva sfaturi despre cum să-ţi ajuţi un prieten cu această suferinţă.

Lecţie de Helen M. Farrell, animaţia de Artrake Studio.

Depresia e cauza principală
a incapacităţii de muncă în lume.

În SUA, aproape 10% din adulţi
suferă de depresie.

Tocmai pentru că e o boală mintală

e mai greu de înţeles
decât colesterolul mărit, spre exemplu.

Confuzia se face adesea între
depresia reală și senzația de deprimare.

Majoritatea ne simţim deprimaţi
din când în când.

Când luăm o notă proastă,
ne pierdem locul de muncă, după o ceartă,

sau chiar şi o zi ploioasă
poate inspira sentimente de tristeţe.

Câteodată, fără un motiv anume,
apare așa, din senin.

Apoi circumstanţele se schimbă
şi sentimentele de tristeţe dispar.

Depresia clinică e altfel.

E o boală
şi nu dispare doar pentru că aşa vrei tu.

Durează minim două săptămâni consecutive

şi afectează capacitatea de muncă,
pofta de joacă sau de iubire.

Depresia poate avea simptome diverse:

apatie, pierderea interesului
pentru lucrurile care-ţi plac de obicei,

modificarea apetitului,

te simţi fără valoare
sau excesiv de vinovat,

dormi fie prea mult, fie prea puţin,

nu te poţi concentra,
eşti agitat sau prea lent,

te simți lipsit de energie,

sau îţi tot trec prin cap
gânduri de sinucidere.

Dacă ai cel puțin 5 din aceste simptome

conform ghidurilor de psihiatrie,

e posibil să ai și tu o depresie.

Nu sunt doar simptome comportamentale.

Depresia are manifestări fizice în creier.

Există schimbări care se percep
cu ochiul liber şi cu raze X:

lobii frontali şi volumul hipocampului
sunt mai mici.

La scară microscopică
depresia e asociată cu anumite lucruri:

transmisia anormală sau depleţia
anumitor neurotransmiţători,

– mai ales a serotoninei, norepinefrinei
şi dopaminei –

ritmuri circadiene dereglate,

sau schimbări caracteristice în fazele REM
sau alfa ale ciclurilor de somn,

anomalii hormonale, precum cortizol mărit
şi dereglarea hormonilor tiroidieni.

Neurocercetătorii încă nu ştiu exact
care sunt cauzele depresiei.

Se pare că e un cumul de interacţiuni
între gene şi mediu,

dar nu avem un mijloc de diagnosticare
să prezică momentul debutului.

Prentru că simptomele depresiei
sunt intangibile

e greu să-ţi dai seama cine suferă,
deşi pare sănătos.

După Institutul Naţional
de Sănătate Mintală,

unei persoane obişnuite,
având o boală mintală

îi ia peste 10 ani să ceară ajutor.

Dar există tratamente eficace.

Medicaţia şi terapia combinate
îmbunătăţesc chimia creierului.

În cazuri extreme,
terapia cu electroşocuri,

– care e o criză indusă controlat
în creierul pacientului – e foarte utilă.

Alte tratamente promiţătoare
ca stimularea magnetică transcranială

sunt studiate şi ele.

Dacă cunoşti pe cineva
care se chinuie cu depresia,

încurajază-i cu blândeţe
să apeleze la aceste opţiuni.

Te poţi oferi să ajuţi
la sarcini concrete,

precum căutatea terapeuţilor din apropiere

sau să faci o listă cu întrebări
de adresat unui medic.

Pentru cineva suferind de depresie
aceşti primi paşi sunt insurmontabili.

Dacă se simt vinovaţi sau ruşinaţi,
spune-le că depresia e doar o boală,

ca şi astmul sau ca diabetul.

Nu e o slăbiciune
sau o trăsătură de caracter,

şi n-ar trebui să aştepte să le treacă,

aşa cum nimănui
nu-i trece prin simpla voinţă braţul rupt.

Dacă tu nu ai depresie

evită să compari boala
cu momentele tale de deprimare.

Comparând ceea ce simt ei cu sentimentele
de tristete normale, trecătoare,

îi pot face să se simtă vinovaţi
pentru suferinţa lor.

Chiar şi o conversație deschisă
despre depresie poate ajuta.

Studiile arată că doar întrebând pe cineva
despre gândurile sinucigaşe

îi va reduce riscul de sinucidere.

Discuţii deschise despre boli mentale
pot disipa stigmatul

şi oamenilor le-ar fi mai uşor
să ceară ajutor.

Cu cât pacienţii caută tratament

cu atât mai multe vor afla
cercetătorii despre depresie

iar tratamentele vor fi tot mai eficiente.