Ce e în neregulă cu sistemul nostru alimentar

Birke Baehr, în vârstă de 11 ani, prezintă opinia lui despre o sursă majoră a alimentelor noastre, ferme industriale îndepărtate şi nu tocmai pitoreşti. Menţinerea fermelor ascunse de ochii lumii promovează o imagine favorabilă şi ireală a agriculturii de tip big-box, argumentează el scoţând în evidenţă cazul producţiei ecologice şi locale de alimente.

Bună ziua. Numele meu e Birke Baehr,

şi am 11 ani.

Am venit să vorbesc
despre ce e în neregulă

cu sistemul nostru alimentar.

În primul rând, aş dori să spun

că sunt realmente uimit cât de uşor
sunt influenţaţi copiii să creadă

toate strategiile de marketing
şi reclamele de la TV, din şcolile publice

şi de peste tot unde te uiţi.

Corporaţiile par că încearcă
să convingă copiii ca mine

să-și convingă părinţii
să le cumpere lucruri

care nu sunt bune
pentru noi sau pentru planetă.

Copiii mici, în mod special,

sunt atraşi de ambalajele colorate

şi jucării din plastic.

Trebuie să recunosc,
obişnuiam să fiu unul din ei.

Și mai obişnuiam să cred
că toată mâncarea noastră

provenea de la ferme mici şi fericite

unde porcii se rostogoleau în mocirlă
şi vacile păşteau iarbă toată ziua.

Am descoperit că acest lucru
nu-i adevărat.

Am început să cercetez aceste lucruri

pe internet, din cărţi
şi din filmele documentare,

în călătoriile cu familia mea.

Am descoperit partea întunecată
a sistemului alimentar industrializat.

În primul rând există seminţe
şi organisme modificate genetic.

Adică o sămânță e manipulată în laborator

să facă ceva ce nu era destinat
să facă în mod natural,

precum ar fi prelevarea
ADN-ului unui peşte

şi introducerea lui în ADN-ul unei roşii.

Nu mă înțelegeţi greşit,
îmi plac peştele şi roşiile,

dar asta e pur şi simplu înfiorător.

(Râsete)

Seminţele sunt apoi plantate, apoi cresc.

Mâncarea pe care o produc

cauzează cancer şi alte probleme
animalelor de laborator.

Oamenii mănâncă mâncare
produsă în acest mod din 1990.

Şi majoritatea nici măcar
nu ştiu că există.

Ştiaţi că şoarecii care au mâncat
porumb modificat genetic

au dezvoltat semne de toxicitate
la ficat şi rinichi?

Acestea includ inflamarea rinichilor,
leziuni şi greutate sporită a rinichilor.

Aproape tot porumbul pe care îl mâncăm

e modificat genetic într-un fel.

Şi daţi-mi voie să vă spun,

porumbul e în orice.

Şi să nu vorbim despre operațiile
de îmbuibare a animalelor îngrădite.

numite CAFOs.

(Râsete)

Fermierii convenţionali
folosesc îngrășăminte chimice

obţinute din combustibili fosili

pe care le folosesc
pentru creșterea plantelor.

Fac acest lucru deoarece au sărăcit solul
de toate substanţele nutritive,

cultivând mereu acelaşi tip de cultură.

Apoi, alte chimicale dăunătoare
sunt pulverizate pe fructe şi legume,

precum pesticide şi erbicide,

pentru a omorî buruienile şi insectele.

Când plouă, aceste chimicale
se infiltrează în pământ,

sau se scurg în canalele noastre,

otrăvind şi apa noastră.

Apoi ne iradiază mâncarea
încercând s-o facă să reziste mai mult,

pentru a putea călători mii de mile

de unde e crescută către supermarketuri.

Aşadar mă întreb:

Cum pot schimba ceva?
Cum pot schimba aceste lucruri?

Iată ce am descoperit.

Am descoperit că există o mişcare
pentru o alternativă mai bună.

Cu ceva timp în urmă,

îmi doream să fiu jucător
în Liga Naţională de Fotbal.

M-am decis că aş prefera
să fiu un fermier organic.

(Aplauze)

Vă mulţumesc!

Şi astfel pot avea un impact
mai mare asupra lumii.

Acest om, Joel Salatin,
e numit fermier alienat

deoarece cultivă împotriva sistemului.

Pentru că fac școala acasă ,

m-am dus să îl ascult într-o zi.

Acest om, acest fermier lunatic,

nu foloseşte niciun fel de pesticide,
erbicide,

sau seminţe modificate genetic.

Din cauza asta
e numit nebun de către sistem.

Vreau să știţi ca putem
cu toţii să schimbăm lucrurile

făcând alegeri diferite,

cumpărându-ne alimentele direct
de la fermierii locali,

sau de la vecinii noştri
pe care îi cunoaştem.

Unii spun că alimentele locale
sau organice sunt mai scumpe,

dar e oare aşa?

Cu toate câte am învăţat
despre sistemul alimentar,

mi se pare că fie plătim fermierul,

fie plătim spitalul.

(Aplauze)

Acum ştiu cu siguranţă
ce alternativă voi alege.

Vreau să ştiţi că există ferme,

precum Bill Keener în Sequachie
Cove Farm din Tennessee,

ale cărui vaci mănâncă într-adevăr iarbă

şi ai cărui porci stau în mocirlă,
exact cum am crezut.

Uneori merg la ferma lui Bill
şi fac voluntariat,

pentru a vedea de aproape

de unde provine carnea pe care o mănânc.

Vreau să ştiţi că eu cred

că copiii vor mânca legume proaspete
şi mâncare bună

dacă ştiu mai multe despre ea
şi de unde provine de fapt.

Vreau să ştiţi că apar
pieţe ale fermierilor

în fiecare comunitate.

Vreau să ştiţi că mie, fratelui meu
şi surorii mele

ne place să mâncăm chipsuri de napi.

Încerc să împărtăşesc aceste lucruri
peste tot unde merg.

Cu puțin timp în urmă,

unchiul meu mi-a zis că i-a oferit
vărului meu de şase ani cereale.

L-a întrebat dacă vrea
fulgi prăjiţi de ovăz organic

sau fulgi îndulciți cu zahăr,

ştiţi, cea cu personajul de desene
animate imprimat pe ambalaj.

Vărul meu mai mic i-a spus tatălui său

că preferă cerealele
din fulgi de ovăz organic,

pentru că Birke a spus că n-ar trebui
să mănânce cereale strălucitoare.

Şi altfel, prieteni,
putem face o schimbare

câte un copil pe rând.

Aşadar data viitoare
când sunteţi la alimentară, gândiţi local,

alegeţi produse organice,
cunoaşteţi-vă fermierul şi mâncarea.

Vă mulţumesc!

(Aplauze)