Care sunt cauzele atacurilor de panică și cum le putem preveni? - Cindy J. Aaronson

Vezi lecția completă: https://ed.ted.com/lessons/what-causes-panic-attacks-and-how-can-you-prevent-them-cindy-j-aaronson

Nenumărați poeți și scriitori au încercat să pună în cuvinte experiența unui atac de panică - o senzație copleșitoare pe care mulți o confundă cu un infarct, un accident vascular cerebral sau o criză care pune viața în pericol. Studiile arată că aproape o treime din populație va trece prin cel puțin un atac de panică în timpul vieții. Așadar, ce anume este un atac de panică și cum le putem preveni? Cindy J. Aaronson cercetează acest lucru.

Lecție de Cindy J. Aaronson, regia Aim Creative Studios.

Corpul devine propriul său corset.

Trecutul, prezentul și viitorul
există ca o singură forță.

Un leagăn fără gravitație
atinge o înălțime înfricoșătoare.

Conturul oamenilor
și al lucrurilor dispare.

Nenumărați poeți și scriitori
au încercat să redea în cuvinte

experiența unui atac de panică,

o senzație zdrobitoare confundată de mulți
cu un infarct, un accident vascular

sau alte crize care pun viața în pericol.

Cu toate că atacurile de panică
nu fac rău fizic pe termen lung,

ulterior frica de un alt atac
poate afecta traiul zilnic al persoanei,

provocând mai multe atacuri de panică.

Studiile arată
că aproape o treime dintre noi

vom experimenta cel puțin
un atac de panică în timpul vieții.

Și fie că e primul sau al 100-lea,

sau doar ești martor
când cineva trece printr-unul,

nimeni nu vrea să mai treacă
prin această experiență.

Chiar și studierea lor e incomodă,
dar este necesară,

deoarece primul pas pentru a le preveni
este să le înțelegem.

În esență, atacul de panică e o reacție
exagerată la răspunsul

fiziologic obișnuit al corpului
când percepe un pericol.

Acest răspuns începe cu amigdala,

regiunea din creier
unde e procesată frica.

Când amigdala percepe pericolul,

stimulează sistemul nervos simpatic,

care generează o descărcare de adrenalină.

Adrenalina stimulează o creștere
a ritmului inimii și a respirației,

pentru a duce sânge și oxigen
la mușchii brațelor și ai picioarelor.

Tot astfel se trimite oxigen și la creier,
făcându-l mai alert și mai receptiv.

În timpul unui atac de panică,

acest răspuns este exagerat
cu mult mai mult decât ar fi cazul

într-o situație periculoasă,

provocând creșterea pulsului,
respirație grea sau hiperventilație.

Modificările din fluxul sanguin
provoacă amețeli

și amorțeli la nivelul mâinilor
și picioarelor.

De obicei, un atac de panică
își atinge apogeul în zece minute.

Apoi cortexul prefrontal
preia controlul de la amigdală,

stimulând sistemul nervos parasimpatic.

Aceasta generează eliberarea
unui hormon numit acetilcolină,

care scade ritmul cardiac
și calmează atacul de panică.

În timpul atacului de panică,
percepția corpului despre pericol

e de ajuns să declanșeze un răspuns
ca și când pericolul ar fi real.

Nu știm cu exactitate
de ce se întâmplă asta,

dar semnale din mediul înconjurător
ne amintesc câteodată

de experiențe traumatice din trecut
și pot declanșa un atac de panică.

Atacurile de panică pot face parte
din tulburările de anxietate,

ca PTSD, tulburarea de anxietate socială,
OCD și tulburări anxioase generalizate.

Atacurile de panică recurente,
frica de un nou atac

și schimbările de comportament
pentru a evita un atac de panică

pot duce la un diagnostic
de tulburare de panică.

Două tratamente principale
în tulburarea de panică

sunt medicamentele antidepresive
și terapia cognitiv comportamentală, CBT.

Ambele au o rată de succes de 40%,

deși cineva care răspunde la una
s-ar putea să nu răspundă la cealaltă.

Însă medicamentele antidepresive
pot avea efecte secundare,

iar 50% dintre oameni recidivează
după ce nu le mai iau.

Pe de altă parte, CBT durează mai mult,
având rata de recidivă de doar 20%.

Scopul CBT în tulburarea de panică
e să-i ajute pe oameni să învețe

și să pună în practică metode concrete
pentru a exercita control fizic și mintal

asupra senzațiilor și gândurilor
asociate cu un atac de panică.

CBT începe cu explicarea cauzelor
fiziologice ce provoacă atacul de panică,

urmată de exerciții de respirație
și relaxare musculară,

pentru a-i ajuta pe oameni
să-și controleze conștient respirația.

Urmează restructurarea cognitivă,

care implică identificarea
și schimbarea gândurilor

care sunt frecvente în timpul unui atac,

cum ar fi senzația că nu mai poți respira,
vei avea un infarct sau vei muri,

și înlocuirea lor cu gânduri raționale.

Următoarea etapă e expunerea
la situații și senzații corporale

care declanșează de obicei
un atac de panică.

Scopul e de a schimba convingerea,
prin expunere,

că aceste senzații și situații
sunt periculoase.

Chiar și după CBT, urmărirea acestor pași
nu e simplă în ghearele unui atac.

Dar prin antrenament, aceste metode
pot preveni și diminua un atac,

iar în cele din urmă pot reduce panica
din viața unei persoane.

Dincolo de terapia specifică,

multe persoane găsesc alinare
în aceleași idei propuse de CBT:

frica nu-ți face rău, dar va degenera
în panică dacă persiști în ea.

Chiar dacă nu ai avut niciodată
un atac de panică,

înțelegerea acestora te va ajuta
să le identifici la tine și la ceilalți,

iar cunoașterea e primul pas
în prevenirea lor.