Romanian subtitles

← Dacă arborii ar putea vorbi

Get Embed Code
30 Languages

Showing Revision 12 created 10/30/2020 by Cristina Nicolae.

  1. Oamenii nu văd copacii.
  2. Ei trec pe lângă noi zilnic.
  3. Se așază și dorm, fumează
    și stau la iarbă verde
  4. și se sărută pe ascuns în umbra noastră.
  5. Ne smulg frunzele și se înfruptă
    cu fructele noastre.
  6. Ne rup crengile
  7. sau sculptează cu lamele lor
    numele iubiților pe trunchiurile noastre,
  8. jurându-și iubire eternă.
  9. Își țes coliere din acele noastre
  10. și fac artă din pictarea florilor noastre.
  11. Ne despică în bușteni
    pentru a-și încălzi casele,
  12. și uneori ne doboară
  13. doar pentru că ei cred
    că le obturăm priveliștea.
  14. Fac leagăne, dopuri de vin,
    gumă de mestecat, mobilă rustică

  15. și creează cea mai frumoasă
    muzică din noi.
  16. Și ne transformă în cărți
  17. în care se afundă
    în nopțile reci de iarnă.
  18. Folosesc lemnul nostru să-și confecționeze
    sicrie în care își sfârșesc viețile.
  19. Și chiar compun cele mai romantice poezii
    pentru noi,
  20. pretinzând că noi suntem legătura
    între cer și pământ.
  21. Și totuși, ei nu ne văd.
  22. Așadar, unul dintre multele farmece
    ale artei de a spune povești,

  23. este să te imaginezi în vocea altcuiva.
  24. Dar, ca scriitori, oricât de mult iubim
    poveștile și cuvintele,
  25. cred că trebuie să fim de asemenea
    interesați de tăceri,
  26. de lucruri despre care nu putem vorbi
    cu ușurință în societățile noastre,
  27. de marginalizați,
    de cei lipsiți de putere.
  28. În acest sens, literatura
    poate aduce periferia la centru,

  29. și sperăm că o și face,
  30. poate face invizibilul puțin mai vizibil,
  31. poate face mai auzit ce nu se aude,

  32. și empatia și înțelegerea, să vorbească
    mai tare decât demagogia și apatia.
  33. Poveștile ne unesc.
  34. Poveștile nespuse și tăcerile
    înrădăcinate ne despart.
  35. Dar cum să spunem povești
    despre omenire și natură,

  36. în vremuri în care planeta noastră arde
  37. și nu există precedent
  38. pentru ceea ce vom trăi împreună,
  39. indiferent dacă e de natură politică,
    socială sau ecologică?

  40. Dar trebuie să spunem,
  41. deoarece, dacă există un singur lucru
  42. care ne distruge lumea,
    mai mult decât orice,
  43. e amorțeala.
  44. Atunci când oamenii devin deconectați,
    insensibili, indiferenți,
  45. când încetează să mai asculte, să învețe,
  46. și când încetează să le mai pese
  47. de ceea ce se întâmplă aici,
    acolo și pretutindeni.
  48. Măsurăm timpul diferit,
    copacii și oamenii.

  49. Timpul omenesc e liniar,
  50. un continuum curat
  51. întinzându-se dinspre un trecut,
    considerat a fi încheiat,
  52. către un viitor
    care se presupune a fi curat, neatins.
  53. Timpul copacilor e circular.
  54. Atât trecutul cât și viitorul
    respiră în momentul prezent.
  55. Și prezentul nu se mișcă
    într-o singură direcție,
  56. în schimb desenează cercuri în cercuri,
  57. precum inelele pe care le-ați găsi
    dacă ne-ați tăia.
  58. Data viitoare când treceți
    pe lângă un copac,

  59. încercați să încetiniți și să ascultați,
    căci fiecare dintre noi șoptește în vânt.
  60. Uitați-vă la noi.
  61. Suntem mai bătrâni decât voi
    și seminția voastră.
  62. Ascultați ceea ce avem de spus,
  63. pentru că ascunse în poveștile noastre
    sunt trecutul și viitorul omenirii.