Noah Wilson-Rich: Fiecare oraş are nevoie de albine sănătoase

Populaţia de albine a început să dispară rapid şi misterios din zonele rurale, acest fapt având grave consecinţe pentru agricultură. Se pare, însă, că albinelor le merge bine în mediul urban, iar oraşele au şi ele nevoie de ajutorul lor. Noah Wilson-Rich sugerează că apicultura urbană ar putea juca un rol în revitalizarea oraşelor şi a speciei. (Filmat la TEDxBoston.)

Acest bărbat poartă ceea ce se numeşte

o barbă din albine.
(Râsete)

O barbă plină de albine.

Probabil mulţi dintre voi vă imaginaţi asta

când vă gândiţi la albine, poate la insecte,

sau la orice are mai mult de două picioare.

Aşa că daţi-mi voie să încep prin a vă spune, vă înţeleg!

Înţeleg asta. Dar sunt multe lucruri de ştiut

şi vreau să vă deschideți mințile,

să le țineți deschise şi să vă schimbaţi părerea despre albine.

Luaţi aminte. Acest om nu este înţepat.

Probabil are o regină prinsă de bărbie,

iar celelalte albine sunt atrase de ea.

Asta demonstrează relaţia noastră cu albinele,

iar ea durează de mii de ani.

Am evoluat împreună pentru că depindem de albine

pentru polenizare şi, mai recent,

ca produs comercial.

Poate aţi auzit că albinele au început să dispară.

Nu numai că mor, dar dispar.

Nici măcar nu găsim cadavre.

Se numeşte sindromul colapsului coloniilor de albine.

Și e bizar. Cercetători din întreaga lume

încă nu ştiu ce îl cauzează,

dar ştim că datorită numărului în descreştere al albinelor,

costurile a peste 130 de fructe şi legume

din alimentaţia noastră se scumpesc.

Aşadar, albinele sunt importante pentru rolul lor

în economie şi agricultură.

Aici vedeți nişte poze

cu aşa-numitele acoperişuri verzi sau agricultura urbană.

Suntem obişnuiţi cu imaginea din stânga, care ne arată

o grădină de cartier din South End.

Asta numesc eu acasă. Am un stup în curte.

Şi poate, în viitor, un acoperiş verde,

când vom folosi şi mai mult zonele urbane,

unde se află multe spaţii pentru grădini.

Priviţi această imagine de deasupra metroului din Boston.

Încercaţi să găsiţi stupul. E acolo.

E pe acoperiş, chiar în colţ.

Se află acolo de câţiva ani deja.

La ora actuală, apicultura urbană funcţionează astfel:

stupii nu sunt la vedere

şi nu din cauză că nu trebuie să fie.

Pur şi simplu oamenii nu se simt în largul lor cu asta

şi de aceea vreau să încercaţi să vă gândiţi azi,

să vă gândiţi la avantajele oferite de albine în oraşe

şi de ce sunt ele minunate.

Să vă spun pe scurt cum funcţionează polenizarea.

Ştim că florile, fructele şi legumele,

chiar şi lucerna pentru vite

depind de polenizatori.

Avem părţile feminine şi masculine ale unei plante.

Polenizatorii sunt atraşi de plante

pentru nectarul lor, iar în acest proces

o albină va vizita câteva flori şi va culege nişte polen

sau echivalentul său masculin,

apoi va poposi pe diferite flori

şi, în final, în cazul nostru, un măr va fi produs.

Vedeți orientarea. Pedunculul e în jos.

Capătul înflorit cade până când ajungem să mâncăm mărul.

Asta e o prezentare sumară a polenizării.

Să ne gândim la locuitul în zonele urbane, nu astăzi,

nici în trecut, ci peste o sută de ani.

Cum va arăta? Ne confruntăm cu mari provocări

legate de pierderea habitatului.
Suntem din ce în ce mai mulţi, miliarde,

în 100 de ani, cine ştie cât de mulţi,

şi avem atât de puţin spaţiu,

încât trebuie să schimbăm modul în care concepem oraşele.

Privind fotografia din stânga a New York-ului de azi,

vedeți cât de gri şi maroniu este.

Avem hârtie gudronată pe acoperişuri, care reflectă căldura

înapoi în atmosferă,

contribuind la schimbarea globală a climei, desigur.

Ce-ar fi dacă în 100 de ani am avea acoperişuri verzi pretutindeni

şi grădinărit, şi ne-am obţine propriile recolte

chiar în oraşe?
Am economisi din costurile de transport,

am economisi pentru o alimentaţie mai sănătoasă

şi am crea noi locuri de muncă pe plan local.

Avem nevoie de albine pentru viitorul oraşelor şi pentru viaţa urbană.

Iată nişte date pe care le-am strâns în compania noastră

împreună cu Best Bees, unde livrăm, instalăm şi administrăm

stupi de albine pentru oricine doreşte,

în oraş sau la ţară.
Introducem albinele

şi ideea de apicultură în curte sau pe acoperişuri

sau pe scara de incendiu chiar,

arătând cât e de simplu şi posibil.

Există o tendinţă contrar aşteptărilor în aceste numere.

Să ne uităm la primul indicator:

rata de supravieţuire peste iarnă.

Asta e o mare problemă de mulţi ani,

de fapt de la sfârşitul anilor '80, când acarianul Varroa a apărut

şi a adus cu el mulţi viruşi, bacterii

şi boli fungice.

Supravieţuirea peste iarnă e dificilă.

În această perioadă majoritatea coloniilor dispar.

Am descoperit că în oraşe albinele supravieţuiesc

mai bine decât la ţară.

Neaşteptat, nu?

Ne gândim, da, albine, sate, agricultură,

dar nu asta indică albinele.

Albinelor le place la oraş.

Mai mult, aici produc mai multă miere.

Mierea de la oraş este delicioasă.

Albinele din Boston, de pe acoperişul Hotelului Seaport,

unde avem sute de mii de albine

ce zboară deasupra noastră chiar acum,

neobservate de trecători,

călătoresc în toate grădinile cartierului

şi fac miere sănătoasă şi delicioasă,

care are gustul florilor din oraşul nostru.

Aşadar, randamentul stupilor din oraşe în ce priveşte producţia de miere

e mai mare, la fel ca rata de supravieţuire peste iarnă,

comparativ cu zonele rurale.

Din nou, destul de neaşteptat.

Privind înapoi cronologic

la starea de sănătate a albinelor, ne putem întoarce în anul 950,

când mortalitatea albinelor era mare în Irlanda.

Problemele albinelor azi nu sunt ceva nou.

Se întâmplă

de peste o mie de ani,

însă ceea ce nu observăm noi sunt aceste probleme din oraşe.

Aş vrea să vă încurajez să vă gândiţi

la ce înseamnă o insulă urbană.

Credeţi că în oraş temperatura e poate mai ridicată.

De ce o duc mai bine albinele în oraş?

E o întrebare importantă care ne ajută să înţelegem

de ce ar trebui să fie în oraşe.

Poate e mai mult polen în oraşe.

Trenurile ajung în centre urbane,

pot duce polenul cu ele, un polen foarte uşor,

iar oraşul devine un mare supermarket.

Mulţi tei cresc de-a lungul căilor ferate.

Poate sunt mai puţine pesticide în oraşe

comparativ cu zonele rurale.

Poate e vorba de alte lucruri la care nu ne-am gândit încă,

însă asta-i o idee la care merită să ne gândim - insulele urbane.

Sindromul colapsului coloniilor nu e singurul lucru

care afectează albinele. Albinele mor

şi asta-i o imensă provocare a epocii noastre.

Vedeţi aici o hartă a lumii.

Noi urmărim răspândirea acarianului Varroa.

Acarianul Varroa a schimbat totul

în ce priveşte apicultura.
Vedeți în dreapta sus

trecerea anilor. Ne apropiem de epoca modernă

şi vedeți răspândirea acarianului Varroa

de la începutul sec. XX până acum.

În 1968 acoperea aproape întreaga Asie.

În 1971 s-a răspândit în Europa şi America de Sud,

apoi, în anii '80,

mai precis în 1987, acarianul Varroa a ajuns în cele din urmă

în America de Nord şi Statele Unite.

Ăsta e momentul când situaţia s-a schimbat

pentru albinele din Statele Unite.

Mulţi ne amintim poate că în copilărie

am fost înţepaţi de-o albină, am văzut albine pe flori.

Gândiţi-vă la copiii de azi. Copilăria lor e diferită.

Ei nu au experienţa asta.

Albinele nu mai sunt prin preajmă.

Avem nevoie de albine.
Dispar şi asta-i o mare problemă.

Ce putem face?

Eu mă ocup de cercetarea apicolă.

Mi-am luat doctoratul studiind sănătatea albinelor.

Am început în 2005 cu studiul albinelor.

În 2006, albinele au început să dispară.

Deodată, acest mic tocilar

care se ducea la şcoala să lucreze cu insecte -
(Râsete)

a devenit relevant în lume.

Aşa au mers lucrurile.

Cercetarea mea se centrează pe modalităţi de a face albinele mai sănătoase.

Nu cercetez ce anume le ucide pe albine.

Nu sunt unul dintre numeroşii cercetători din lume

care studiază efectele pesticidelor sau bolilor

sau pierderea habitatului sau nutriţia deficitară la albine.

Noi căutăm modalităţi de a face albinele mai sănătoase

prin vaccinuri, iaurturi, probiotice,

şi alte terapii ce pot fi administrate oral albinelor.

Acest procedeu e atât de simplu încât şi un copil de 7 ani poate să-l facă.

Amesteci polen, zahăr, apă

şi orice ingredient activ doriţi să adăugaţi

şi îl dai direct albinelor. Fără chimicale,

doar stimulatori de imunitate.

Oamenii se gândesc la propria sănătate în perspectivă.

Facem mişcare, mâncăm sănătos, luăm vitamine.

De ce nu ne gândim şi la albine în acelaşi mod?

Adu-le în zone unde o duc bine

şi fă-le mai sănătoase înainte să se îmbolnăvească.

Mi-am petrecut mulţi ani în facultate înţepând și vaccinând albine

cu ace. (Râsete)

Ani întregi la masa de lucru:
- Doamne, e 3 dimineaţa

şi eu încă înţep albine. (Râsete)

Apoi, într-o zi mi-am zis:
- De ce nu facem un vaccin oral?

Şi asta am făcut. (Râsete)

Mi-ar plăcea să vă arăt nişte imagini cu stupuri urbane,

deoarece ele pot arăta în orice fel.

Asta vă deschide minţile.

Puteţi zugrăvi un stup ca să se asorteze cu casa.

Puteţi ascunde un stup înăuntrul casei.

Aceştia sunt trei stupi pe acoperişul

Hotelului Fairmont Copley Plaza

şi arată frumos acolo.
Am potrivit

noua cromatică din camere

să includă lemn lăcuit asortat cu cearşafuri albastre.

Aceste albine sunt minunate.
Ele folosesc

şi ierburile care cresc în grădină.

Ele sunt culese de bucătari pentru mâncăruri.

Ei organizează evenimente

şi folosesc mierea la bar.

Mierea e un înlocuitor minunat pentru zahărul obişnuit,

deoarece include diferite tipuri de zahăr.

De asemenea, avem un proiect cu stupi pentru săli de clasă,

un proiect nonprofit.

Informăm lumea despre modul

în care stupii pot fi puşi în săli de clasă

sau în muzee, în vitrine,

şi folosiţi ca un instrument educativ.

Acest stup se află

la Liceul Fenway de mulţi ani.

Albinele zboară pe câmpul din Parcul Fenway.

Nimeni nu le observă. Dacă nu eşti o floare,

acestor albine nu le pasă de tine. (Râsete)

Nu, nu le pasă.
Vor spune:

- Scuze, o să te ocolesc. (Râsete)

Alte imagini care spun o parte din povestea

legată de minunăţia apiculturii urbane

sunt din New York, unde apicultura a fost ilegală până în 2010.

Asta e o mare problemă.
Cum se polenizează

grădinile şi produsele agricole pe plan local? Manual?

În Boston, există o companie minunată,

numită Green City Growers.
Ei polenizează

răsadurile de dovlecei manual, cu beţişoare,

iar dacă ratează acea perioadă propice de trei zile, nu vor avea recoltă.

Clienţii lor nu vor fi mulţumiţi, iar oamenii vor flămânzi.

Aşadar, polenizarea este importantă.

Avem şi nişte imagini cu mierea din Brooklyn.

A fost un mister în New York Times

deoarece mierea era foarte roşie

şi departamentul de investigaţii al statului New York s-a sesizat

şi au făcut experimente ca să găsească o legătură

între vopseaua roşie şi cea găsită

într-o fabrică de cireşe maraschino din apropiere. (Râsete)

Puteţi să faceţi mierea să aibă orice gust doriţi

plantând flori propice albinelor.

Parisul e un model excelent pentru apicultura urbană.

Ei au stupi pe acoperişul operei

de ani de zile şi asta i-a pus pe gânduri pe oameni:

- Putem şi ar trebui să facem asta.

De asemenea, în Londra şi în Europa

sunt foarte avansaţi în folosirea acoperişurilor ecologice

şi la integrarea stupilor.

Acum, o notă finală.

Aş dori să vă încurajez să vă deschideţi minţile.

Ce puteţi face ca să salvaţi albinele sau să le ajutaţi

sau să concepeţi oraşe sustenabile în viitor?

Pur şi simplu schimbaţi-vă punctul de vedere.

Încercaţi să înţelegeţi de ce albinele sunt foarte importante.

O albină nu vă va înţepa dacă o vedeţi.

Albinele mor. Ele mor atunci când înţeapă,

aşa că nici ele nu vor să facă asta. (Râsete)

Nu sunt motive de panică. Ele sunt peste tot în oraş.

Aţi putea chiar să vă luaţi propriul stup, dacă vreţi.

Există resurse excelente disponibile,

sunt companii care vă pot ajuta să începeţi şi vă consiliază.

E important pentru sistemul nostru educativ,

pentru elevi, să înveţe despre agricultura de pe glob,

ca această fetiţă care, vă repet, nici măcar n-a fost înţepată.

Vă mulţumesc.
(Aplauze)