Sue Austin: Scufundarea într-un scaun cu rotile

Când Sue Austin a primit un scaun electric în urmă cu 16 ani, a simțit un imens simț al libertății -- totusi, alții s-au uitat la ea ca și cum ar fi pierdut ceva. În arta ei, urmărește să transmită starea de minunare pe care a simțit-o experimentând lumea pe roți. Prezentarea include secvențe emoționante ale unui scaun cu rotile subacvatic care îi permite să exploreze adâncurile oceanului, purtată printre bancuri de pești, plutind în 360 de grade de libertate. (Filmat at TEDxWomen.)

E minunat să fiu aici,

să vă vorbesc despre călătoria mea,

să vorbesc despre scaunul cu rotile

și despre libertatea pe care mi-a adus-o.

Am început să folosesc scaunul cu rotile acum 16 ani,

când o boală progresivă

a schimbat modul în care aveam acces la lume.

Când am început să folosesc scaunul cu rotile,

am simțit o libertate nouă imensă.

Mi-am văzut viața dispărând într-o clipită și devenind limitată în mișcări.

A fost ca și cum aveam o nouă jucărie uriașă.

Puteam din nou să mă plimb de colo-colo și să simt vântul pe față.

Doar să fiu pe străzi era exaltant.

Chiar dacă aveam această jucărie și libertate nou-descoperită ,

reacția oamenilor față de mine s-a schimbat complet.

Era ca și cum nu mă mai vedeau,

ca și cum o manta de invisibilitate mă acoperea.

Păreau să mă vadă prin filtrul presupunerilor lor

despre cum trebuie să te simți într-un scaun cu rotile.

Când am întrebat oamenii despre asocierile lor cu scaunul cu rotile,

foloseau cuvinte ca „limitare,” „frică,”

„milă” și „restricție.”

Mi-am dat seama că am interiorizat aceste răspunsuri

și că a schimbat cine eram în esență.

O parte din mine s-a înstrăinat.

Nu mă mai priveam din prespectiva mea,

ci limpede și continuu din perspectiva

reacțiilor altor oamnei față de mine.

Ca urmare, știam că trebuia să prezint propriile povești

despre această experiență,

noi narațiuni ca să-mi revendic identitatea.

[„Găsirea libertății: Prin crearea propriilor povești, învățăm să luăm textele vieților noastre la fel de serious cum facem cu 'narațiunile oficiale'. — Davis 2009, TEDx Women"]

Am început să fac ceva

ce urmărea să comunice o fărâmă

din bucuria și libertatea pe care am simțit-o folosind scaunul cu rotile --

un scaun electric-- să comunic cu lumea.

Încercam să transform aceste reacții interiorizate,

să transform preconcepțile care mi-au modelat

identitatea când am început să folosesc scaunul cu rotile,

prin crearea de imagini neașteptate.

Scaunul cu rotile a devenit un obiect pe care să-l pictez și cu care să mă joc.

Când am început să las

mărturii ale bucuriei și libertății mele,

a fost emoționant să văd

reacțiile interesante și uimite ale oamenilor.

Părea să deschidă noi perspective

și a trasat schimbarea de paradigmă.

A demonstrat că o practică artistică

poate reconstrui identitatea unei persoane

și să transforme preconcepțiile prin revizuirea familiarului.

În 2005, când am început scufundările,

am realizat că echipamentul pentru scufundări extinde tipurile de activitate

la fel cum face un scaun cu rotile,

dar asocierile legate de echipamentul de scufundări

sunt unele de entuziasm și aventură,

complet diferite de reacțiile oamenilor către scaunul cu rotile.

Mi-am zis, „Oare ce se întâmplă

dacă le pun pe amândouă împreună?” (Râsete) (Aplauze)

Scaunul cu rotile subacvatic care a rezultat

m-a purtat în cele mai minunate călătorii

în ultimii 7 ani.

Să vă dau un indiciu despre cum e,

aș vrea să împărtășesc cu voi unul dintre rezultatele

creării acestui spectacol

și să vă arăt în ce călătorie minunată m-a purtat.

(Muzică)

(Aplauze)

E cea mai extraordinară experiență,

mult peste alte lucruri pe care le-am experimentat în viață.

Practic, am libertatea de a mă mișca

în cele 360 de grade ale spațiului

și e o experiență extatică de bucurie și libertate.

Lucrul incredibilnde neașteptat

e că și alți oameni par să vadă și să simtă asta.

Ochii li se luminează, la propriu,

și spun: „Vreau și eu așa ceva”

sau „Dacă tu poți face asta, eu pot face orice.”

Cred că se datorează faptului că în acel moment

când ei văd un obiect

pentru care nu au niciun cadru de referință,

sau care transcende cadrele de referință

pe care le au referitor la scaunul cu rotile,

trebuie să le perceapă într-un mod complet nou.

Cred că acel moment de înțegere complet nouă

poate crea o libertate

care se răspândește în viețile altor oameni.

Pentru mine, asta înseamnă că ei observă

valoarea diferenței,

bucuria câștigată

când în loc să ne concentrăm pe pierdere sau limitare,

vedem și descoperim puterea și bucuria

de a vedea lumea dintr-o perspectivă nouă, captivantă.

Pentru mine, scaunul cu rotile devine

un vehicul pentru tranformare.

De fapt, acum numesc scaunul cu rotile acvatic „Portal,”

pentru că, practic, m-a împins către

un nou mod de a fi,

către noi dimensiuni și un nou nivel de conștiință.

Celălalt lucru e

faptul că nimeni nu a văzut sau auzit

înainte de un scaun cu rotile subacvatic,

conceperea acestui spectacol conferă

noi modalități de a percepe, a fi și a cunoaște.

Acum aveți acest concept în minte.

Sunteți și voi parte din lucrarea de artă.

(Aplauze)