10 ani să transformăm viitorul umanității - sau să destabilizăm planeta

„Pentru prima oară, suntem forțați să luăm în considerare riscul real de a destabiliza întreaga planetă,” spune savantul climatic Johan Rockström. Într-un discurs plin de animații intense despre criza climatică, el ne arată cum 9 din cele 15 mari sisteme biofizice care reglează clima - de la permafrostul din Siberia la marile păduri boreale la pădurea tropicală din Amazon - riscă să depășească limite fără întoarcere, ceea ce poate face Pământul nelocuibil pentru umanitate. Ascultă-i planul de a pune planeta pe o cale sustenabilă în următorii 10 ani - și de a proteja viitorul copiilor noștri.

(Beep)

[Numărătoarea inversă]

(Clacheta pocnește)

Zece ani sunt mulți pentru noi,
oamenii de pe Pământ.

Zece rotiri în jurul Soarelui.

Când am fost pe scena TED acum un deceniu,

am vorbit despre limitele planetei

care mențin planeta într-o stare
care i-a permis umanității să prospere.

Ideea principală
e că odată ce depășești o limită,

riscul se multiplică.

Barierele planetare
sunt conectate profund,

dar clima, pe lângă biodiversitate
este o barieră de bază.

Ele le influențează pe toate celelalte.

Atunci credeam că avem mai mult timp.

Semnele de avertizare erau acolo, absolut,

dar nu avusese loc
nicio schimbare ireversibilă.

După discursul meu,
au apărut dovezi din ce în ce mai multe

că ne îndepărtăm rapid

de intervalul de siguranță
pentru umanitate.

Climatul a atins
un punct de criză globală.

Avem deja 10 ani de recorduri climatice:

incendii în Australia, Siberia,
California și Amazon,

inundații în China, Bangladesh și India.

Avem acum valuri de căldură
în întreaga emisferă nordică.

Riscăm să depășim bariere

care vor transforma planeta
din prietenul nostru rezistent,

ce ne atenuează impactul negativ,

în ceva ce lucrează împotriva noastră,
amplificând căldura.

Pentru prima dată suntem forțați
să luăm în considerare riscul real

de a destabiliza întreaga planetă.

Copiii noștri pot observa asta.

Ies din școli pentru a ne cere
să luăm măsuri,

uitându-se cu groază la inabilitatea
noastră de a ne devia parcursul

departe de un risc potențial catastrofic.

Următorii 10 ani, până în 2030,

trebuie să vadă cea mai profundă
transformare cunoscută vreodată.

Aceasta e misiunea noastră.

Aceasta e numărătoarea inversă.

(Ticăit de ceas)

Când colegii mei au rezumat,
acum un deceniu,

pentru prima dată,

starea barierelor climatice,

doar pentru una existau dovezi clare
că se află într-o degradare accelerată.

Gheața arctică.
(Sunete de apă)

Celelalte bariere erau departe...

La 50 sau 100 de ani distanță de limită.

Anul trecut am reevaluat aceste sisteme,

și am avut parte de șocul carierei mele.

Suntem la doar câteva decenii depărtare
de un Ocean Arctic fără gheață vara.

În Siberia, permafrostul se topește
la o scară dramatică.

Groenlanda pierde
trilioane de tone de gheață

și se poate apropia de limită.

Pădurea boreală

arde în nori de fum de mărimea Europei.

Curenții de apă
din Oceanul Atlantic încetinesc.

Pădurea amazoniană e slăbită

și ar putea începe
să emită carbon în 15 ani.

Jumătate din Marea Barieră de Corali
a murit.

Antarctica de Vest
probabil a depășit deja limita.

Și acum, cel mai solid ghețar
de pe Pământ, Antarctica de Est,

are zone ce devin instabile.

Nouă din cele 15 sisteme biofizice
ce reglează climatul se modifică,

arătând semne îngrijorătoare de declin

și probabil urmează
să se destabilizeze complet.

Destabilizarea aduce trei pericole.

Primul, creșterea nivelului mării.

Ne putem aștepta la o creștere
de un metru în acest secol.

Asta va pune în pericol casele
a 200 de milioane de oameni.

Dar dacă adăugăm gheața topită
din Antarctica și Groenlanda

în calcule,

asta ar putea însemna
o creștere a nivelului cu doi metri.

Dar nu se va opri aici,
ci va continua să crească.

Al doilea, dacă depozitele de carbon
precum permafrostul și pădurea

încep să elibereze carbon,

atunci stabilizarea temperaturii
va deveni mult mai grea.

Și trei, aceste sisteme
sunt interconectate,

precum piesele de domino:

dacă depășești limitele unui sistem,
le destabilizezi și pe celelalte.

Să ne oprim pentru un moment
și să vedem unde ne aflăm.

Fundația civilizației noastre
e un climat stabil

și o diversitate bogată a vieții.

Totul, chiar totul e bazat pe asta.

Civilizația a prosperat
într-o zonă locuibilă:

nu prea caldă, nici prea rece.

Asta am avut în ultimii 10.000 de ani
de când a fost ultima eră glaciară.

Să vedem imaginea de ansamblu.

Trei milioane de ani...

temperaturile nu au depășit limita
de două grade Celsius.

Pământul s-a menținut
într-un interval foarte strâns

plus două grade
în perioada caldă interglaciară,

minus patru grade în era glaciară.

Acum, urmăm o cale

care ne va duce la o încălzire
cu trei-patru grade

în doar trei generații.

Vom da înapoi ceasul climatic,
nu cu un milion, nu cu două,

ci cu 5-10 milioane de ani.

Ne îndreptăm către un Pământ foarte cald.

Pentru fiecare creștere de un grad,

un miliard de persoane
vor fi forțate să trăiască în condiții

pe care noi le considerăm
astăzi nelocuibile.

Asta nu e o urgență climatică,
e o urgență planetară.

Frica mea nu e că Pământul
va cădea într-o prăpastie

pe 1 ianuarie 2030.

Frica mea e că vom acționa butoane
ireversibile ale sistemului planetar.

Ce se va întâmpla în următorii 10 ani

va determina starea
planetei pe care o vom preda

generațiilor viitoare.

Copiii noștri au toate motivele
să fie îngrijorați.

Trebuie să devenim serioși
în legătură cu stabilizarea planetei.

Două frontiere vor ghida
această transformare.

Prima e știința.

Iată o nouă ecuație
pentru o planetă sustenabilă:

limite planetare plus bunuri planetare

egal conducere planetară.

Trebuie să găsim un coridor sigur
pentru umanitate

care să ne permită tuturor să devenim
conducători ai întregii planete,

nu să salvăm planeta, ci să oferim
un viitor bun pentru toți oamenii.

Iar a doua frontieră e în societate.

E nevoie de o nouă logică economică
bazată pe starea de bine.

Suntem într-o poziție în care putem
oferi obiective bazate pe știință

pentru toate bunurile comune,
companiile și orașele din lume.

Primul obiectiv, trebuie să reducem
emisiile la jumătate până în 2030

și să atingem emisii nete zero
până în 2050 sau mai devreme.

Asta înseamnă să eliminăm carbonul
din marile sisteme care ne conduc viața:

energie, industrie, transport, clădiri.

Era combustibililor fosili s-a terminat.

Trebuie să transformăm agricultura
dintr-o sursă de emisii

într-un depozit de carbon,

și, mai important, trebuie să ne protejăm
oceanele și pământul,

ecosistemele naturale
ce absorb jumătate din emisiile noastre.

Vestea bună e că putem face asta.

Știm cum să o facem.
Avem tehnologia disponibilă.

Știm că are sens, social și economic.

Și când vom reuși,
vom putea respira aer curat.

Vom avem o viață sănătoasă

și economii rezistente în orașe locuibile.

Suntem cu toții în această călătorie
în jurul Soarelui.

Asta e singura noastră casă.

Asta e misiunea noastră:
să protejăm viitorul copiilor noștri.

Vă mulțumesc!

(Lumina se stinge)