Cum schimbă pornografia modul în care adolescenții înțeleg sexul

„Pornografia gratuită, online, pe care adolescenții sunt cel mai probabil să o vadă este o formă groaznică de educație sexuală”, spune cercetătorul în domeniul sănătății publice Emily F. Rothman. Ea împărtășește modul în care misiunea ei de a pune capăt agresiunilor sexuale a determinat-o să creeze un program de alfabetizare în materie de pornografie, care îi ajută pe adolescenți să învețe despre consimțământ și respect, și îi invită să gândească critic despre materialele cu conținut explicit sexual.

(Acest discurs include
conținut pentru adulți)

Acum șase ani,

am descoperit ceva ce oamenii de știință
doresc să știe de ani buni.

Cum captezi atenția

unei camere pline de adolescenți
extrem de plictisiți?

S-a dovedit că tot ce trebuie să faci
e să menționezi cuvântul pornografie.

(Râsete)

Permiteți-mi să vă spun
cum am aflat prima dată asta.

În 2012, stăteam într-o cameră
aglomerată plină de elevi de liceu

care participau la un
program extrașcolar în Boston.

Și treaba mea,
ca oratorul invitat al zilei,

a fost să-i inspir să se gândească
la cât de interesant

ar fi să aibă o carieră
în domeniul sănătății publice.

Problema a fost

că în timp ce le priveam fețele

am putut să văd că priveau în gol

și că le pierdeam atenția.

Nici nu a contat că am purtat

ceea ce credeam că este
ținuta mea interesantă în acea zi.

Tocmai îmi pierdeam publicul.

Atunci, unul dintre cei doi adulți
care au lucrat pentru program a spus:

„Nu faci cercetări despre pornografie?

Poate le poți vorbi despre asta.”

Dintr-o dată, acea cameră
plină de liceeni a explodat

în râsete, bătut din palme.

Cred că au existat
câteva strigăte puternice.

Și tot ce făcuse a fost
să spună un cuvânt: pornografie.

Acel moment s-a dovedit a fi
un moment de cotitură important

pentru mine și misiunea
mea profesională de a găsi soluții

pentru a pune capăt agresiunii sexuale.

În acel moment
lucram de mai bine de un deceniu

pe această problemă
aparent dificilă a agresiunii din relații.

Date din centrele pentru controlul
și prevenirea bolilor

arată că unul din cinci tineri liceeni

este abuzat fizic și/sau sexual

în cadrul relației în fiecare an în SUA.

Acest lucru face violența
din relații mai frecventă

decât bullyingul în școlii,

gândurile de sinucidere,

sau chiar uzul de țigări electronice,

în aceeași populație.

Dar soluțiile s-au dovedit înșelătoare.

Și lucram cu o echipă de cercetare

care vâna noi răspunsuri la întrebarea:

Ce provoacă violența din relații
și cum o oprim?

Unul dintre studiile de cercetare
la care lucram la acea vreme

a inclus din întâmplare
câteva întrebări despre pornografie.

Și ceva neașteptat
a apărut din descoperirile noastre.

Unsprezece la sută dintre fetele
adolescente din eșantionul nostru

au raportat că au fost
forțate sau amenințate

să facă lucruri sexuale pe care
făptuitorul le-a văzut în pornografie.

Asta m-a făcut curioasă.

E de vină pornografia
pentru violența din relații?

Sau a fost mai mult o coincidență
faptul că utilizatorii de pornografie

sunt totodată predispuși
la a fi în relații nesănătoase?

Am investigat citind tot ce am putut

din literatura de specialitate,

și efectuând propriile mele cercetări.

Am vrut să știu

ce tip materiale sexuale explicite
vizionau tinerii,

cât de des și de ce,

și să văd dacă unindu-le

găseam o parte din motivele
pentru care la atât de mulți dintre ei

relațiile erau aparent nesănătoase.

În timp ce citeam, am încercat
să îmi păstrez mintea deschisă,

chiar dacă erau mulți membri ai publicului

care deja ajunseseră la o concluzie
pe această problemă.

De ce aș păstra o minte
deschisă despre pornografie?

Ei bine, sunt om de știință social,

deci este datoria mea să fiu obiectivă.

Dar sunt și ceea ce
oamenii numesc sexual-pozitivă.

Asta înseamnă că susțin
pe deplin dreptul oamenilor

să se bucure de orice fel de viață
sexuală și sexualitate care îi împlinește,

indiferent despre ce este vorba,

atâta timp cât include acordul entuziast

a tuturor părților implicate.

Acestea fiind spuse, eu personal nu am
fost înclinată să vizionez pornografie.

Am văzut unele, dar nu m-au impresionat.

Și ca mamă a doi copii
ce vor fi curând adolescenți,

aveam propriile îngrijorări

despre ceea ce poate înseamna
pentru ei vizionarea pornografiei.

Am observat că,
în timp ce erau mulți oameni

ce învinovățeau pornografia,

erau de asemenea,
oameni care o apărau ferm

dintr-o varietate de motive.

Deci, în explorarea mea,

am încercat să înțeleg cu adevărat:

pornografia are efecte
negative sau pozitive?

E ceva misogin
sau ceva responsabilizator?

Și nu a existat un singur răspuns clar.

Exista un studiu longitudinal
care m-a îngrijorat,

ce a arătat că adolescenții
care au văzut pornografie

au fost ulterior mai susceptibili
de a comite violență sexuală.

Dar structura studiului

nu a permis concluzii cauzale definitive.

Și alte studii nu au concluzionat

că folosirea pornografiei
de către adolescenți

e asociată cu anumite rezultate negative.

Chiar dacă existau alte studii
care au găsit asta.

Dar pe măsură ce vorbeam cu alți experți,

am simțit o presiune extraordinară
să mă alătur uneia dintre tabere.

Să mă alătur unei echipe sau alteia.

Mi s-a spus chiar că sunt slabă de înger

pentru că nu pot alege
răspunsul corect despre pornografie.

Și a fost complicat,

pentru că există o industrie

care valorifică fascinația publicului

de a vedea femei, în special,
nu doar făcând sex,

ci fiind sufocate, pălmuite,

scuipate, pe care se ejaculează,

cărora li se adresează nume degradante
din nou și din nou în timpul sexului,

și nu e întotdeauna clar
că o fac cu acordul lor.

Majoritatea oamenilor vor fi de acord
că avem o problemă serioasă

cu misoginismul, violența sexuală
și violul în această țară,

iar pornografia probabil
nu rezolvă niciuna.

Și o problemă extrem de importantă
pentru mine a fost

că de mai bine de un secol,

poziția anti-pornografie
a fost folosită ca pretext

pentru discriminarea
homosexualilor și lesbienelor

sau a persoanele care au
fantezii sau fetișuri.

Așa că am putut vedea de ce,
pe de o parte,

putem fi foarte îngrijorați de mesajele
pe care le trimite pornografia,

iar pe de altă parte,

de ce am putea fi îngrijorați
că poate fi acuzată excesiv.

În următorii doi ani,

am analizat fiecare afirmație oribilă
și înfricoșătoare pe care am putut-o găsi

despre vârsta medie la care oamenii
văd prima dată pornografie,

despre cum le afectează
creierul sau sexualitatea.

Iată ce trebuie să raportez.

Pornografia gratuită, online, masivă,

genul pe care adolescenții
o văd cel mai probabil,

este o formă groaznică de educare sexuală.

(Râsete)

(Aplauze)

Dar nu pentru asta a fost destinată.

Și, probabil, nu le otrăvește
instantaneu mintea

și nu-i transformă
în utilizatori compulsivi,

la modul în care unii
ideologi ar vrea să credeți.

Rar întâlnești o persoană care
nu a văzut pornografie în tinerețe.

La vârsta de 18 ani,

93% dintre bărbații din primul an
de facultate și 62% dintre femei

au văzut pornografie cel puțin o dată.

Și deși oamenilor le place să spună

că internetul a făcut
pornografia omniprezentă,

sau practic garantează că orice copil mic

care a folosit un smartphone
cu siguranță va vedea pornografie,

datele nu confirmă acest lucru.

Un studiu reprezentativ la nivel național
a constatat că în anul 2000

16% din tinerii între 10 și 13 ani

au spus că au vizionat
pornografie în ultimul an.

Și până în 2010, această cifră a crescut.

Dar numai la 30 la sută.

Deci nu a fost toată lumea.

Problemele noastre
cu adolescenții și cu violența sexuală

nu există doar din cauza pornografiei.

De fapt, un studiu recent

a descoperit că adolescenții au mai multe
șanse să vadă imagini sexualizate

în alte tipuri de conținut
pe lângă pornografie.

Gândiți-vă la toate
acele jocuri video sexualizate,

emisiuni TV sau videoclipuri muzicale.

Și ar putea fi expunerea
la un flux constant de mass-media violentă

care în loc de sau pe lângă
imaginile sexualizate

e cea care ne provoacă problemele.

Prin concentrarea doar pe potențialul
dăunător al pornografiei,

ne putem distrage atenția
de la probleme mai mari.

Sau putem ignora cauzelor principale
ale violenței sexuale,

care reprezintă
adevărata criză de sănătate.

Acestea fiind spuse,
chiar și propriile mele cercetări

demonstrează că adolescenții
apelează la pornografie

pentru educație și informații despre sex.

Și asta pentru că nu pot găsi

informații de încredere
și reale în altă parte.

Mai puțin de 50 la sută
dintre statele din Statele Unite

solicită ca educația sexuală
să fie predată în școli,

inclusiv modul de prevenire
a constrângerii sexuale.

Și mai puțin de jumătate din aceste state

solicită ca informațiile
prezentate să fie corecte medical.

Deci, în acel program
extrașcolar din Boston,

acei copii voiau să vorbească despre sex,

și chiar voiau să vorbească
despre pornografie.

Și să vorbească despre acele lucruri

mult mai mult decât despre întâlniri
sau violență sexuală.

Așa că ne-am dat seama,

că am putea acoperi toate subiecte
despre care vorbim în mod normal

sub pretextul educației
relațiilor sănătoase,

cum ar fi, care este definiția
consimțământului sexual?

Sau, de unde știi dacă rănești
pe cineva în timpul sexului?

Sau care sunt limitele
sănătoase când flirtezi?

Toate aceste lucruri le-am putea discuta

prin utilizarea pornografiei
ca punct de pornire

pentru conversația noastră.

E ca atunci când adulții oferă
copiilor un desert cum sunt negresele,

dar au copt în secret un dovlecel
sau ceva sănătos în ele.

(Râsete)

Am putea vorbi cu copiii
despre lucrurile sănătoase,

lucrurile care sunt bune pentru voi,

dar ascunzându-le într-o conversație

despre care au crezut că vor să vorbească.

De asemenea am descoperit ceva

ce nu ne-am propus neapărat să găsim,

faptul că există o modalitate fantastică
de a purta o conversație cu adolescenții

despre pornografie.

Și asta este:

menține conversația fidelă științei.

Admiteți ceea ce știm și ceea ce nu știm

despre impactul pornografiei.

Vorbiți despre locurile
unde există rezultate mixte

sau unde există puncte slabe
în studiile care au fost efectuate.

Invitați adolescenții
să devină consumatori critici

ai literaturii de cercetare
despre pornografie,

precum și a pornografiei în sine.

Asta se potrivește
cu dezvoltarea adolescenților.

Adolescenților le place
să pună la îndoială lucrurile

și le place să fie invitați
să gândească singuri.

Și ne-am dat seama prin încercări,

predând unor clase despre consimțământ,
respect și pornografie,

că încercarea de a speria adolescenții
cu un anumit punct de vedere

sau să le băgăm forțat pe gât
un argument unilateral despre pornografie,

nu numai că probabil nu funcționează,

dar nu modelează genul de comportament

respectuos, consensual
pe care vrem să-l învețe.

Deci abordarea noastră,
ceea ce numim alfabetizare pornografică,

este despre prezentarea
adevărului despre pornografie

conform celor mai bune
cunoștințe ale noastre,

dat fiind că există o bază
de dovezi în continuă schimbare.

Când oamenii aud că predăm
nouă sesiuni, 18 ore,

despre alfabetizarea
pornografiei adolescenților,

cred că ei fie cred

că încercăm să le arătăm
cum pot viziona pornografie,

ceea ce nu facem,

sau că facem parte dintr-un
grup activist anti-pornografie

care încearcă să-i convingă că,
dacă au văzut vreodată pornografie,

acesta e cel mai rău lucru
pentru sănătatea lor.

Și nici asta nu e adevărat.

Ingredientul nostru secret
este că nu judecăm pe nimeni.

Nu credem că tinerii
ar trebui să urmărească pornografie.

Dar, mai presus de toate,
vrem să devină gânditori critici

dacă și atunci când o văd.

Și am aflat,

din numărul de solicitări pentru curricula
și pregătirea noastră,

din SUA și nu numai,

că sunt mulți părinți și mulți profesori

care chiar vor să aibă niște conversații

mai nuanțate și mai realiste
cu adolescenții despre pornografie.

Am avut solicitări din Utah la Vermont,

din Alabama la Hawaii.

Deci, în acel program extrașcolar,

ceea ce am văzut, e că din momentul
în care am menționat cuvântul pornografie,

acei copii erau gata să intre în discuție

despre ceea ce au vrut
și nu au vrut să vadă în pornografie,

și ce au vrut și nu au vrut
să facă în timpul sexului.

Și ce era degradant pentru femei

sau nedrept pentru bărbați,
sau rasist, toate acestea.

Și au atins câteva
probleme cu adevărat complexe.

Exact tipurile de lucruri
despre care am vrea ca ei să vorbească

ca activiști de prevenire a violenței.

Și ca profesori, am putea
pleca de la curs într-o zi gândindu-ne:

„Este într-adevăr trist
că există un băiat în clasa noastră

care crede că toate femeile
au orgasm din sexul anal.”

S-ar putea să plecăm de la curs
săptămâna viitoare și să ne gândim:

„Sunt foarte bucuros că există un copil
din clasa noastră care e homosexual,

care a spus că văzând sexualitatea
lui reprezentată în pornografie

i-a salvat viața.”

Sau: „Există o fată în clasa noastră

care a spus că se simte mult mai bine
în ceea ce privește corpul ei,

pentru că a văzut pe cineva cu un corp
ca al ei ca fiind obiect al dorinței

în unele filme pornografice."

Așadar, aici mă regăsesc
ca activist de prevenire a violenței.

Mă regăsesc în discuțiile despre
și în cercetarea pornografiei.

Și deși ar fi mai ușor

dacă lucrurile în viață
ar fi într-un fel sau altul,

dar ce am aflat din conversațiile mele
cu adolescenții despre pornografie

este că ei rămân angajați
în aceste conversații

pentru că le permitem
să se lupte cu complexitățile.

Și pentru că suntem
sinceri în ceea ce spune știința.

Este posibil ca acești
adolescenți să nu fie încă adulți,

dar trăiesc într-o lume pentru adulți.

Și sunt pregătiți
pentru conversațiile adulților.

Vă mulțumesc!

(Aplauze)