Vreau să văd datele: Cum să devii expert în propria persoană | Talithia Williams | TEDxClaremontColleges

Dr. Talithia Williams explorează modul în care fiecare persoană poate colecta date despre propria persoană ce furnizează informaţii despre propria sănătate.

Când eram mică îmi plăceau informaţiile

pe care le puteam obţine din date

şi poveştile ce puteau fi spuse
cu ajutorul cifrelor.

Îmi aduc aminte că în copilărie

mă enerva când proprii-mi părinţi
mă minţeau folosind cifrele.

"Talithia, ţi-am spus nu doar o dată
ci de o mie de ori."

Nu tată, mi-ai spus de doar 17 ori

şi în două instanţe nu a fost vina mea.
(Râsete)

E unul din motivele pentru care
am un doctorat în statistică.

Am vrut să ştiu mereu

ce încearcă oamenii să ascundă
prin cifre?

Ca statistician,

vreau ca oamenii să-mi arate datele

pentru a putea decide eu însămi.

Eu şi Donald aşteptam cel de-al
treilea copil

şi eram în 41 de săptămâni şi jumătate,

ceea ce unii definesc ca fiind
termen depăşit.

Noi statisticienii numim asta

a te afla în intervalul de
siguranţă de 95%.

(Râsete)

În acest punct al procesului

trebuia să facem în fiecare zi

un test de stres copilului.

E un test obişnuit,

verifică dacă copilul
resimte stres excesiv.

Arareori, de fapt mai niciodată
nu eşti văzut de doctorul tău,

ci de persoana care e în tură
în respectiva zi la spital.

Mergem să facem un test
de stres şi 20 de minute mai târziu

doctorul ne spune,

„Copilul dvs. este stresat,
trebuie să inducem naşterea."

Ce credeţi că răspunde
statisticianul din mine?

Vreau să văd datele!

Acesta continuă şi ne spune

că timp de 18 minute
ritmul cardiac al copilului

a fost în limitele normale

şi timp de 2 minute
s-a aflat în ceea ce părea a fi

zona ritmului meu cardiac, iar eu am zis,

„E posibil să fi fost ritmul meu cardiac?"

M-am agitat un pic,

E dificil să stau liniştită 20 de minute

fiind gravidă în 41 de săptămâni.

Poate şi-a schimbat poziţia."

Mi-a răspuns: „Nu vreau să
ne asumăm riscuri."

Am zis bine.

Am întrebat: „Dar dacă eram în aceeaşi

situaţie în 36 de săptămâni?

Aţi fi decis să inducem?"

„Ei bine, nu, aş fi aşteptat
până ați fi fost

în cel puţin 38 de săptămâni,
însă aveţi aproape 42,

nu avem de ce să lăsăm
copilul înăuntru,

haideţi să vă găsim o cameră."

Am zis:
„Ei bine, haideţi să repetăm testul.

Putem colecta mai multe date.

Pot încerca să stau
nemişcată 20 de minute.

Putem face o medie a celor două

şi vedem ce obţinem.
(Râsete)

Şi acesta îmi spune:

„Doamnă, pur şi simplu nu vreau să
pierdeţi sarcina."

Nici noi.

Apoi spune:

„Şansele de a pierde sarcina se dublează

când este depăşit termenul.
Haideţi să vă internăm."

Wow. Ce răspunde statisticianul
din mine?

Vreau să văd datele!

Omule, îţi asumi riscuri,

eu mă ocup de riscuri mereu,
vorbeşe-mi despre riscuri.

Hai să vorbim despre riscuri.
(Râsete)

Să vorbim despre riscuri.

Aşa că îi zic: „În regulă.

Trec din categoria de 30% risc
în categoria de 60% risc?

Unde ne aflăm în ce priveşte avortul?

Zice: „Nu chiar, dar riscurile

se dublează

şi nu ne dorim decât ce e
mai bine pentru copil."

Neclintită, încerc o abordare nouă.

Zic: „Bine, din 1.000 de femei
ajunse la termen,

câte dintre acestea vor avorta

chiar înainte de termen?

Se uită la mine, se uită la Donald

și răspunde: „aproximativ 1 din 1.000”.

Îi spun: „Şi din cele 1.000 de femei,

câte dintre acesta vor avorta
chiar după termen?"

„Aproximativ două."
(Râsete)

Zic: „Deci îmi spuneţi că riscurile

trec de la 0,1%

la 0,2%."

În acest moment datele nu ne conving

că trebuie să inducem naşterea,

drept urmare continuăm conversaţia despre

faptul că naşterile induse conduc
la o rată mai mare de cezariene,

şi dacă e posibil vrem să evităm asta.

Apoi i-am zis:

„Chiar nu cred că termenul
meu este corect."

(Râsete)

Asta chiar l-a uimit,

părea nedumerit,

şi am zis: „Poate nu ştiţi asta, însă,

termenul unei sarcini e calculat

pe baza unui ciclu
standard de 28 de zile,

iar ciclul meu variază,

câteodată are 27 de zile,
altă dată până la 38.

Am strâns informaţii,
şi pot dovedi asta.

(Râsete)

Aşa că am plecat de la spital
în acea zi fără a induce naşterea.

Chiar a trebuit să semnăm o derogare
pentru a părăsi spitalul.

Nu susţin că nu trebuie
să ascultaţi de doctori,

pentru că în cazul primului nostru copil,

naşterea a fost indusă la 38 de săptămâni;
fluidul cervical era scăzut.

Nu sunt împotriva intervenţiei medicale.

De ce am fost siguri să plecăm atunci?

Ei bine, aveam datele ce
spuneau o poveste diferită.

Am coletat informaţii timp de 6 ani.

Aveam date despre temperatură,

iar acestea spuneau altceva.

De fapt, probabil putem estima
cu acurateţe momentul concepţiei.

Da, o poveste pe care vrei să o spui

la nunta copilului tău.
(Râsete)

Îmi aduc aminte de parcă ar fi fost ieri.

Temperatura mea era de 36,5 ºC

în timp ce mă uitam în ochii tatălui tău.
(Râsete)

Da, clar. Și peste 22 de ani
încă spunem povestea.

Însă eram siguri că putem pleca
deoarece colectasem date.

Cum arată datele?

Iată un grafic standard

cu temperatura unei femei la trezire

pe durata ciclului.

Deci de la începutul ciclului menstrual

până la începutul următorului ciclu.

Vedeți că temperatura
nu este aleatorie.

Există clar înregistrări scăzute

la începutul ciclului

şi apoi o creştere bruscă
şi un set mai ridicat de temperaturi

la finalul ciclului.

Ce se întâmplă aici?

Ce vă spun datele?

Ei bine, doamnelor,
la începutul ciclului,

hormonul estrogen e dominant,

iar estrogenul cauzează o scădere
a temperaturii corpului.

Iar în timpul ovulaţiei
corpul produce un ovul

iar progesteronul preia controlul,
pro-gestaţie.

Şi astfel corpul se încălzeşte

ca să găzduiacsă micul ovul fertilizat.

De unde această creştere de temperatură?

Ei bine, gândiţi-vă la momentul
când o pasăre cloceşte.

De ce stă pe ouă?

Doreşte să le ţină calde,

să le protejeze, să le țină calde.

Doamnelor, exact asta face
corpul nostru în fiecare lună,

se încălzeşte pentru a încălzi

noua viaţă.

Şi dacă nu se întâmplă nimic,
dacă nu sunteţi gravidă,

estrogenul preia iar controlul
şi ciclul începe din nou.

Însă dacă rămâneţi gravidă, câteodată

observați o altă schimbare
a temperaturii

care rămâne ridicată timp
de 9 luni.

De asta vedeți gravide ce transpiră

şi au bufeuri,

deoarece temperatura lor e ridicată.

Iată graficul de acum trei-patru ani,

eram foarte încântaţi de acesta.

Vedeți temperatura scăzută,

apoi o schimbare şi timp de 5 zile,

timp în care ovulul coboară

pe trompa uterină şi se implantează,

apoi observaţi că temperatura
începe să crescă un pic.

De fapt, am avut o a doua
schimbare de temperatură,

ce a confirmat printr-un test de sarcină
că eram gravidă

cu primul copil; foarte emoţionant.

Câteva zile mai târziu am remarcat

pete şi o sângerare abundentă.

Avusesem un avort prematur.

Dacă nu mi-aș fi luat temperatura,

aş fi zis că îmi întârzie ciclul
în acea lună,

dar datele aratău

că de fapt am avortat,

şi chiar dacă aceste date prezintă

un eveniment nefericit în viaţa noastră,

am putut furniza aceste date
doctorului nostru.

Dacă exista o problemă de fertilitate
sau altceva,

avem date ce dovedeau:

am rămas gravidă, altă temperatură

şi cumva am pierdut sarcina.

Ce-i de făcut pentru a preveni în viitor?

Şi nu e vorba doar despre temperaturi

sau fertilitate;

datele pot fi utilizate
să aflăm lucruri noi.

Ştiaţi că dacă vă luaţi temperatura

puteţi afla multe despre tiroidă?

Tiroida funcţioeanza similar
ca termostatul din casă.

Există o temperatură optimă
pe care o vreţi în casă;

setaţi termostatul.

Când se face frig, termostatul spune:

„Trebuie să dăm drumul la căldură."

Iar când e prea cald,
termostatul înregistrează,

„porneşte aerul, răcoreşte-ne."

La fel funcţionează şi tiroida în corp.

Încearcă să menţină
o temperatură optimă a corpului.

Dacă-i frig, tiroida spune:
„Trebuie să facem cald."

Dacă e prea cald
tiroida vă răcoreşte.

Dar când tiroida
nu funcţionează bine?

Când nu funcţionează bine,

se vede în temperatura corpului.

E mai joasă decât normal sau neregulată.

Şi colectând astfel de date

poţi afla informaţii depre tiroidă.

Dacă ai probleme cu tiroida
şi mergi la doctor,

doctorul testează
cantitatea de hormoni din sânge

ce stimulează tiroida.

Problema cu acest test este că nu-ţi spune

cât de activ e hormonul în corp.

Poate exista un nivel ridicat de hormoni,

dar nu regularizează activ

temperatura corpului dvs.

Deci, luându-vă temperatura zilnic,

obţineţi informaţii despre
starea tiroidei dvs.

Dar dacă nu vreţi să vă luaţi
temperatura zilnic?

Eu susţin s-o faceţi,

dar sunt multe alte lucruri măsurabile:

tensiunea arterială, vă puteţi cântări,

da, cine-i fericit
să se cântărească zilnic? (Râsete)

La începutul căsniciei,
Donald avea nasul înfundat

şi lua multe medicamente

încercând să-şi desfunde nasul,
însă fără succes.

Într-o seară mă trezeşte şi îmi spune:

„Dragă, nu pot să respir pe nas."

Mă întorc spre el şi întreb:
„Poţi respira pe gură?"

(Râsete)

Îmi răspunde:
„Da, dar nu pot respira pe nas!"

Ca o soţie bună ce sunt,

îl duc urgent la camera de gardă

la 2 noaptea.

Pe drum conduceam şi mă gândeam,

nu poţi să mori acum.

Abia ne-am căsătorit,

lumea va crede că eu te-am ucis!
(Râsete)

Ajungem la camera de urgenţă,
asistenta ne consultă,

el nu poate respira pe nas,

ne cheamă în spate
iar doctorul ne întreabă,

„Care-i problema?"

Soţul meu spune:
„Nu pot respira pe nas."

Acesta întreabă:
„Nu puteţi respira pe nas?”

„Nu, dar poate respira pe gură.” (Râsete)

Doctorul se uită la noi şi spune:

„Domnule, cred că ştiu care-i problema.

Aveţi un atac de cord.

Voi solicita un EKG şi tomografie imediat."

Ne gândeam, nu, nu, nu.
Nu e atac de cord.

Poate respira, însă doar pe gură.

Nu, nu, nu, nu, nu.

Ne tot contrazicem cu doctorul,

convinși că nu e diagnosticul corect,

iar acesta ne spune:
„Totul va fi în regulă, liniștiți-vă."

Mă gândeam, cum să mă calmez?

Dar nu cred că are un atac de cord.

Spre fericirea noastră,
doctorul era la finalul schimbului.

Vine un doctor nou.
Vede că suntem clar agitaţi,

un soţ care nu poate respira... pe nas.
(Râsete)

Şi începe să ne pună întrebări.

Întreabă: „Faceţi sport?"

Mergem pe bicicletă, mergem la sală.

Ocazional.

(Râsete)

Facem mişcare.

Întreabă: „Ce făceaţi
înainte să veniţi aici?"

Sincer cred că dormeam.

În regulă. Dar ce făcea Donald
chiar înainte ?

Donald enumeră medicamentele
pe care le ia.

„Am luat un decongestionat
şi apoi acest spray de nas,"

şi dintr-o dată are o idee şi ne spune:

„Nu amestecaţi niciodată
acest decongestionant cu spray de nas.

Vă înfundă de fiecare dată.
Mai bine luaţi-l pe acesta."

Ne dă o reţetă.

Ne uităm unul la celălalt,
ne uităm la doctor,

şi îl întreb: „De ce dvs. aţi putut

să diagnosticaţi corect afecţiunea,

iar celălalt doctor a cerut
EKG şi tomografie?"

Se uită la noi şi zice:

„Când un bărbat de 160 kg
vine la urgenţă şi nu poate respira,

trebuie să presupui că are un atac de cord

şi abia apoi pui întrebări,"

Doctorii de la urgenţe,
sunt instruiţi să ia decizii rapid,

însă nu întotdeauna corect.

Dacă am fi avut informaţii despre inimă

pe care să le furnizăm doctorului,

poate am fi avut un diagnostic
mai bun din prima.

Vreau să urmăriţi acest grafic,

cu măsurători tensiune arterială sistolică

din octombrie 2010 până în iulie 2012.

Veţi observa că aceste măsurători încep

în zona pre-hipertensiune/hipertensiune,

însă de-a lungul unui an şi jumătate

acestea reintră în zona normală.

E ritmul cardiac al unu adolescent
sănătos de 16 ani.

Ce poveste vă spun aceste informaţii?

Desigur sunt datele unei persoane

ce a trecut printr-o transformare drastică,

şi spre norocul nostru,
acea persoană este astăzi aici.

Bărbatul de 160 kg care a mers
la urgenţă cu mine

este acum un bărbat
şi mai sexi și mai sănătos

de 100 kg,

şi asta-i tensiunea lui arterială.

De-a lungul unui an şi jumătate

Donald şi-a schimbat alimentaţia

iar noi am schimbat regimul sportiv,

iar ritmul cardiac a răspuns,

şi tensiunea arterială a răspuns

la schimbarea din corpul său.

Deci care-i mesajul de astăzi?

Asumându-vă responsabilitatea datelor dvs.
la fel ca noi,

făcând măsurători zilnice proprii,

deveniţi specialist în corpul dvs.

Deveniţi autoritate în domeniu.

Nu este dificil.

Nu trebuie să aveţi
un doctorat în statistică

pentru a fi specialist în propria persoană.

Nu trebuie să aveţi o diplomă în medicină

pentru a fi specialistul corpului dvs.

Doctorii sunt experţi în populaţie,

dvs. însă, sunteţi propriul specialist.

Deci atunci când vă reuniţi,

când doi experţi se întâlnesc,

pot lua o decizie mai bună

decât un singur doctor.

Acum că înţelegeţi puterea informaţiei

pe care o puteţi obţine colectând
date personale,

vreau să vă ridicaţi în picioare
şi să ridicaţi mâna dreaptă.

(Râsete)

Da, ridicaţi-vă.

Vă provoc să vă asumaţi
răspunderea propriilor date.

Şi azi vă confer diploma

de Doctorand Ted în statistică de bază

cu specializare în analiza datelor
în funcție de timp

cu toate drepturile
şi privilegiile asociate.

Astfel, data viitoare
când mergeţi la doctor,

ca statisticieni iniţiaţi,

care va fi răspunsul dvs.?

Publicul: Vreau să văd datele!
Talithia Williams: Nu vă aud!

Public: Vreau să văd datele!

TW: Încă o dată!

Public: Vreau să văd datele!

TW: Vreau să văd datele.

Mulţumesc.

(Aplauze)